![romania romania]()
1. Prejudecăţi
Una din prejudecăţile noastre este că moldovenii nu doresc unirea cu România. Afirmăm aceasta aşa de des încât parcă ar fi o axiomă. Adevărul este că nici oficialii de la Chişinău şi cu atât mai mult cetăţenii Moldovei nu au respins o astfel de ofertă din simplul fapt că aceasta nu a venit din partea Bucureştiului. În 1991 noi semnam tratate cu URSS garantându-i graniţa pe Prut în timp ce basarabenii lucrau la destrămarea imperiului sovietic. Mai mult, moldovenii au respins la un referendum o ofertă a Moscovei de păstrare a unui stat comun. Au aderat la CSI (care nu este un stat şi nici o uniune cu astfel de atribuţii) doar din motive economice şi au respins colaborări în această structură pe paliere de politică externă şi militară.
2. Strategii păguboase
Autosuficienţa, ignoranţa în ceea ce priveşte realităţile din Moldova şi aroganţa Bucureştiului îl fac să mizeze pe repetarea lui martie 1918, an în care Basarabia a sărit în braţele României necondiţionat.
Se uită însă că acest lucru se întâmpla în chiar mijlocul unui război şi a revoluţiei bolşevice. O întreagă armată rusă ce dezertase de pe front se transformase în bandă de tâlhari înarmaţi ce terorizau satele şi oraşele basarabene şi transnistriene. În aceste împrejurări Chişinăul a cerut sprijin armatei române pentru păstrarea ordinii, cum şi Viena i-a cerut mai târziu lui Maniu. Doar aceste împrejurări au făcut ca unirea să se facă necondiţionat.
Anul 1918 nu se va mai repeta şi Bucureştiul trebuie să priceapă acest lucru şi să purceadă la a lucra la o ofertă de unire atractivă pentru Moldova şi care să dea moldovenilor siguranţa că nu îşi vor pierde posturile în favoarea unei cohorte de funcţionari şi administraţii trimise de peste Prut şi că nu vor fi marginalizaţi pe motive că au slujit sub ruşi sau sub comunişti şi nici că vor fi priviţi de sus ca o rudă săracă şi care vorbeşte cu accent.
O altă miză greşită a României este cea a unei uniri spirituale mai întâi bazată pe câteva sute de studenţi, un camion de cărţi şi trei trupe care concertează pe an la Chişinău. Este ridicol că nici după 13 ani de aplicare a acestei tactici nu se realizează că este păguboasă şi că prăpastia se tot lărgeşte şi pe timp ce trece moldovenii se obişnuiesc că pot fi un stat viabil, iar perspectiva unirii se îndepărtează. Se uită că România a fost prezentă la est de Prut doar două decenii în ultimele două secole, iar restul Rusia. Publicaţii, spectacole şi emisiuni radio-tv Rusia exportă în Moldova de zece ori mai multe decât noi, iar studenţii care studiază la Moscova nu sunt mai puţini decât cei care studiază la Bucureşti. Aşa că în timp se va petrece o integrare spirituală mai accentuată cu Rusia, ca să nu mai vorbim de cea economică. Se depărtează nu doar Moldova de România ci şi România de Moldova. Pe timp ce trece sunt tot mai puţini români în viaţă dintre cei care au trăit într-o ţară comună cu basarabenii. Nici 1% din români nu sunt în stare să numească trei localităţi din R.Moldova, sau trei nume de ape de acolo, sau trei lideri politici basarabeni, sau trei sportivi de acolo sau trei oameni de cultură sau publicaţii. Atunci la ce integrare spirituală se tot lucrează de 13 ani?
O a treia idee a unor superficiali intelectuali este că ne vom integra cu Moldova într-o Europă unită. Desigur că ne vom integra, însă va fi o integrare ca şi cea româno-maghiară, româno-bulgară, ba mai slabă decât acestea fiindcă Moldova se va integra mai târziu. Va fi o integrare ca şi cea româno-belarusă. Să fim serioşi! Suntem datori faţă de trecutul şi viitorul acestui neam să visăm la o cu totul altfel de integrare cu Moldova decât cu Ungaria şi Belarus. Într-o Europă unită dorim să împărtăşim aceleaşi valori economice şi politice, dar nu se urmăreşte pieirea limbilor şi culturilor. Franţa împărtăşeşte aceleaşi valori cu Germania, dar lucrează cu râvnă pe tărâmul francofoniei şi răspândirea culturii franceze. Pe când noi, cel puţin aşa cred, suntem datori să lucrăm la a se vorbi aceeaşi limbă pe ambele maluri ale Prutului. Integrarea în Europa este una şi este indispensabilă, dar unirea românilor este altceva. În Europa sunt convins că voi avea nevoie de interpret fiindcă nu voi putea învăţa 40 de limbi. Nu aş dori însă să am nevoie de interpret în Basarabia. O amânare însă a unirii duce la o tot mai mare influenţă rusească în Moldova şi la pericolul ca 4 milioane de potenţiali români să devină ruşi sau oricum altceva decât români.
3. De ce doar o unire condiţionată?
a) În 1812 mulţi basarabeni au suferit din partea ruşilor fiindcă s-au manifestat împotriva împărţirii Moldovei. O parte au fugit la vest de Prut.
b) În 1917 pentru o seamă de ţărani basarabeni revoluţia bolşevică a însemnat acapararea unei bucăţi de pământ din proprietatea unui moşier (de multe ori rus). Au fost şi cazuri de basarabeni care au îmbrăţişat bolşevismul şi au crezut în el.
c) În 1918 ţăranul a trebuit să renunţe la bucata de pământ fiindcă România respecta proprietatea şi a întronat legea. Militanţii bolşevici basarabeni au fost nevoiţi să părăsească Basarabia, iar cei rămaşi au fost vânaţi. Cei care avuseseră diferite responsabilităţi sub ţarişti au avut de suferit de la mici şicane pâna la pierderea slujbei. S-a exagerat cu trimiterea plocon pe capul basarabenilor a unei armate de funcţionari din regat şi încă de calitate îndoielnică. A adus şi mult gust amar 1918 unor basarabeni.
d) În 1940 o mulţime de basarabeni şi-au părăsit casele la venirea ruşilor. Alţii din cei rămaşi au suferit fiindcă serviseră sub steag românesc.
e) În 1941 la intrarea armatei române mulţi basarabeni au fugit la ruşi fiindcă le era teamă că vor fi acuzaţi că au colaborat cu ruşii. Mulţi au pătimit şi din cei rămaşi din partea autorităţilor române fiindcă slujiseră sub steag rusesc. Oamenii nu au putut să stea în grevă un an sub ruşi şi să nu accepte slujbe de la aceştia. Mai ales că nu ştiau că cedarea Basarabiei este sau nu vremelnică.
f) În 1944 la in intrarea armatei sovietice mulţi basarabeni s-au refugiat în România fiindcă le era teamă că vor fi acuzaţi că au colaborat cu românii şi hitleriştii. Mulţi au pătimit din cei rămaşi din partea autorităţilor ruseşti fiindcă slujiseră sub steag românesc.
Aşa-i că e greu destinul de basarabean? Aşa-i că e normal ca să nu dorească schimbarea de stăpâni? Aşa-i că e normal ca să ai cel puţin emoţii dacă nu groaza că îţi vei pierde slujba sau în cel mai bun caz că vei suporta şicane sub o nouă stăpânire fie ea cât de dorită în principiu? Aşa-i că ai ezita să ceri cu înflăcărare o altă stăpânire dacă ai incertitudini serioase că vei mai avea o slujbă ca să le duci copiilor o pâine? Dacă noi ne-am comporta aşa, basarabenii nu au voie să aibă astfel de rezerve? Ei hrănesc copiii cu principii?
Adevărul este că gândesc normal, adică aşa cum am spus mai sus. Şi atunci este sigur că o unire necondiţionată nu se va petrece niciodată din purul, omenescul şi sfântul instinct de conservare în faţa necunoscutului. O unire se va petrece doar dacă vor exista garanţii serioase din partea României care să excludă drame personale.
4. Ce garanţii va trebui să ofere România basarabenilor?
Mai mult ca sigur că va trebui să accepte o mare autonomie Moldovei, probabil bazată pe principii federative. Aceasta poate fi negociată ca fiind determinată în timp (50 ani).
Armata şi politica externă vor fi unificate imediat, dar şi aici trebuie să se garanteze că ofiţerii şi corpul diplomatic nu îşi vor pierde slujbele.
Va trebui să se garanteze că administraţia şi aparatul funcţionăresc nu va fi înlocuit, redus sau pus sub şefi trimişi de pe Dâmboviţa peste Prut.
Garantarea şi recunoaşterea pensiilor şi tuturor facilităţilor chiar dacă în legislaţia română nu ar avea corespondent.
Păstrarea chiar şi a parlamentului şi guvernului de la Chişinău ca parlament şi guvern de ,,land” şi cu o mare autonomie.
Va fi probabil nevoie de acceptarea ca Senatul să fie un for în care Moldova să deţină jumătate din mandate (sau crearea unui alt asemenea for). Aici se vor negocia ritmul şi priorităţile în uniformizarea legislativă şi instituţională care se va desfăşura în cei 50 de ani.
Garantarea drepturilor minorităţilor unde România a confirmat deja că este deschisă.
În politica fiscală va trebui garantat că nu se vor colecta bani cu scopul de a-i trece Prutul ci din contră Moldova va fi favorizată prin alocări de resurse pentru sincronizarea sistemului de învăţământ, cultură, religie, cale ferată îngustă, autostradă.
De aceea unificarea fiecărei instituţii în parte trebuie făcută în timp îndelungat şi prin negocieri încât să nu producă reduceri brutale de posturi sau responsabilităţi. România trebuie să promită acest lucru.
5. Avantajele pentru România
Împlinirea unui ideal şi a unei datorii faţă de cei care în trecut s-au jertfit pentru această cauză, pentru noi care ne-am privi mai uşor în oglindă, dar şi faţă de urmaşii noştri. Incontestabil este o datorie faţă de nişte fraţi vânduţi sau pierduţi totuşi cu asentimentul nostru de câteva ori doar în ultimul secol.
Un spor de 4 milioane de români şi un teritoriu important înseamnă un plus de vitalitate a neamului şi de speranţă de dăinuire a limbii. Un astfel de moment dă o mare mobilizare a energiilor creatoare ale societăţii.
Înlesnirea contactelor României cu minoritatea română din regiunile ucrainene Cernăuţi, Odesa şi Transcarpatia cu care basarabenii au relaţii privilegiate şi mare influenţă. Cel puţin sudul Basarabiei ar fi înconjurat de frontierele României şi ar gravita cultural şi economic spre noi.
Oportunităţi nebănuite pe plan economic fiindcă Moldova este racordată la cea mai mare potenţială piaţă şi la un spaţiu cu cele mai mari resurse naturale care înseamnă spaţiul ex-sovietic, egalul câtorva continente. O astfel de reţea o ţară o construieşte într-un secol, iar noi o putem primi deodată.
Îmbogăţirea culturii şi civilizaţiei româneşti cu tot bagajul de experienţe acumulat şi preluat de două secole de racordare a elitelor şi instituţiilor basarabene la un vast spaţiu cultural şi material eurasiatic.
La o populaţie mai mare înseamnă mandate în plus în parlamentul european şi un rol mai mare al României în Europa.
6. Ce se întâmplă dacă România face o astfel de ofertă Chişinăului, dar autorităţile comuniste refuză să o supună unui referendum?
Este spre binele cauzei unirii. Oricum în erodare ca orice guvernare ar da un motiv de contestare în plus. Următoarea guvernare o va supune aprobării.
7. Ce se întâmplă dacă o astfel de ofertă va fi respinsă în urma unui referendum?
În primul rând se va da satisfacţie românilor cârcotaşi care abia atunci vor avea motiv să afirme că moldovenii nu vor unirea.
În al doilea rând va rămâne un segment mare de populaţie şi forţe politice unioniste basarabene care vor avea în sfârşit argumente în garanţiile României cum că Unirea nu va însemna incertitudine pentru viitorul omului de rând. Astăzi aceste forţe unioniste nu au decât un mesaj romantic şi subţire, nimic concret despre ce i se va întâmpla basarabeanului concret sub o eventuală stăpânire nouă.
După puţini ani referendumul se va repeta. Electoratul ca orice electorat dezamăgit întotdeauna de ultima alegere, va balansa în acceptarea ofertei de unire cu România. Această soluţie este sigură şi din păcate singura.
8. Cea mai mare temere a mea este că Bucureştiul nu se va grăbi să facă oferta
Obtuzitatea Bucureştiului înstare să refuze o relaţie de tip federativ pe timp determinat de dragul statului unitar cu toate că nu provinciile actuale ale României se vor supune federalizării ci doar noua venită între frontierele noastre.
O altă gogomănie ce se va debita va fi povestea cu periclitarea şanselor de aderare la UE. În primul rând că acum două zile ne-a spus-o un oficial american că este firesc să ne urmărim interesul naţional. În al doilea rând cu încă 4 milioane de români în plus sau în minus tot acolo sunt europenii şi dacă vor să ne admită o vor face sau nu cu ei sau fără ei. În al treilea rând Europa asta urmăreşte şi nu în secret ci în acte oficiale: spaţiu mai mare european, piaţă mai mare. Asta o să îi dăm prin unirea cu Moldova.
O altă posibilă pistă falsă ar fi că Moldova are probleme cu Transnistria şi cu retragerea armatei ruseşti. Germania s-a unit cât bazele ruseşti erau în RDG, acestea retrăgându-se în următorii ani. Noi nu vom ataca bazele ruseşti. Acestea vor avea regim special aşa cum au şi acum în Moldova care le-a cerut plecarea şi s-a semnat un grafic de retragere a lor în Rusia. Iar faţă de minorităţi avem o politică la fel de generoasă ca şi Chişinăul.
Orice întârziere în a face oferta de unire va duce la scăderea atractivităţii României peste Prut. Aceasta va fi diminuată serios dacă azi – mâine Moldova va începe negocieri de aderare. Acum avem un as în plus pentru fraţii noştri: România este pe drumul integrării de care Moldova pare încă departe. Dacă şi Moldova va începe negocieri nu vom mai avea un argument în plus.
Ba mai mult, ce ar fi, doamne fereşte, ca Rusia să facă o astfel de ofertă de uniune Moldovei. Nu băgăm mâna în foc că nu ar trece un astfel de referendum la un electorat nostalgic şi care s-a obişnuit sub oblăduirea Rusiei şi încă acum o Rusie democratică.
În aprile 2009 nu s-au schimbat mult datele problemei. Doar că România a intrat în UE, iar UE nu se opune niciunei modificări de frontiere dacă acestea sunt rodul unor acorduri între state. “Der Spiegel” din zilele trecute arăta că “Reunificarea Germaniei este un subiect de conversatie din ce in ce mai comun in R. Moldova. Inaintea alegerilor parlamentare din 5 aprilie, cererea partidelor de opozitie privind apropierea sau chiar unirea cu Romania se bucura de o sustinere din ce in ce mai mare”, arata ziarul, in articolul intitulat “Visuri europene in Moldova comunista”. “Daca romanii si moldovenii decid in favoarea unei uniuni, UE nu se va opune”, afirma un diplomat european, sub protectia anonimatului. In fond, germanii au creat un precedent prin reunificarea estului si a vestului Germaniei, in 1990. “R. Moldova este neutra si face parte din Comunitatea Statelor Independente. Trupele ruse mentin pacea in regiunea separatista Transnistria dupa conflictul secesionist din 1992. In acelasi timp, trupele ruse consolideaza influenta Moscovei in regiune, unde traiesc aproximativ 500 000 de persoane. Situatia exploziva este asemanatoare cu cea din Osetia de Sud. Ani de-a randul, presedintele comunist Vladimir Voronin a amagit electoratul cu speranta revigorarii comunitatii socialiste. Oricine se opune regimului trebuie sa indure multe, ca Serafim Ureachean, fost primar al Chisinaului. El a trecut prin cinci anchete penale, lansate de procurorii subordonati guvernului. Urechean se considera un salvator al patriei si un viitor presedinte. El doreste aderarea tarii la UE, ca parte a unei aliante cu Romania. La randul sau, Dorin Chirtoaca viseaza la o Romanie Mare, care sa includea Moldova”, relateaza “Der Spiegel”.
În ,,Timpul,, din Chişinău din 7 aprilie 2009 se scrie ,,România plăteşte pentru lipsa unei politici faţă de R. Moldova. Oamenii din stânga Prutului, care s-au numit „moldoveni”, au trecut printr-o perioadă de 50 de ani de deznaţionalizare şi nu poţi să le ceri peste noapte să se numească altfel, pentru că ei au fost educaţi într-o anume direcţie. Ei nu au avut o altă alternativă. Nu poţi să ceri unor oameni să-şi zică altfel, din momentul în care nu au primit acel „altceva”. Mă refer, în special, la informaţie. Ce a făcut TVR cât a avut antenă de emisie pe teritoriul R. Moldova? Nimic. A avut vreo emisiune în care să vorbească şi despre problemele basarabenilor? Se întâmpla asta, poate, la o jumătate de an, dar şi atunci cu muzică populară. A existat vreun ziar din România care să-şi deschidă şi o ediţie de Chişinău? Nu. Sau, bunăoară, şi-a deschis „Pro Democraţia”, care este o organizaţie neguvernamentală de succes, şi o filială la Chişinău? Nu. Şi tot aşa mai departe.,,
Oare nu este cazul ca oamenii politici români să descrie ipotetic, în termeni concreţi cum văd o construcţie statală dintre România şi R.Moldova în eventualitatea că Moldova va lua decizia să se alipească României? Tinerii care au afişat pe Palatul Parlamentului din Chişinău harta României întregite au dreptul moral să ştie la ce să se aştepte în cazul că ţara lor ar dori să ni se alăture. Aşa cum acum se regretă de unii oameni politici că a fost pierdută oportunitatea din 1989-1990, oare peste 10 ani nu se va spune că s-a ratat şi momentul 2009?
aprilie 9, 2009
Categorii: 1 . Etichete:1 . Autor: Nadabaica Catalin . Comments: 6 comentarii