CUM SE VINDE TARA… PENTRU UN CONCEDIU !


CHEVRON

„Stalpii societatii“ din judetul Vaslui, peste 20 de functionari angajati la stat,f omisti criminali,  au plecat, in iunie, in Polonia, intr-o excursie pe banii Chevron.

Cei de la Adevărul.ro au descoperit amănuntele picante ale unei excursii plătite de Chevron, la începutul acestei veri, protagoniști fiind conducătorii județului Vaslui (inclusiv primarul comunei Pungești). Galerie FOTO, în josul paginii.

Deplasarea cu scop informativ s-a transformat, însă, într-o poveste tipic românească, cu fripturi, băutură şi hoteluri de lux

Compania Chevron, care a primit, la începutul aceste luni, dreptul de explorare pentru gazele de şist în comuna vasluiană Pungeşti, a invitat, în iunie, 24 de lideri de opinie din judeţ, într-o excursie în Polonia. Acolo, americanii au, în două localităţi, şantiere pentru explorare pentru gaze de şist, unul dintre ele fiind deja închis, iar zona este conservată. Invitaţia americanilor era pentru liderii de opinie din judeţul Vaslui, mai ales pentru cei din comunele Pungeşti, Găgeşti şi Băceşti. Scopul: informarea sătenilor în privinţa metodei fracturării hidraulice, care urmează să fie folosită şi pe plaiurile moldoveneşti.

Neam de neamul meu n-a văzut hotel de ăla!

Secretarul Constantin Chiriac (foto stânga), plecat în Polonia ca să înţeleagă ce înseamnă explorarea gazelor de şist, s-a întors optimist din excursie, dar şi cu un alt bagaj de cunoştinţe.

„Neam de neamul meu n-a văzut, doamnă, aşa lux, hotel de ăla!

Excursia a durat şase zile, iar două nopţi ne-au dus la un hotel de cinci stele din Slovacia, iar în rest am stat într-unul de trei stele din Polonia. Ne-au dat să mâncăm de trei ori pe zi numai delicatese: fructe de mare cu maioneză, peşte, fripturi, prăjituri şi foarte multă îngheţată. Erau nişte chestii de protocol foarte simpatice, iar ei erau oameni primitori“,

– povesteşte Chiriac. Secretarul îşi aminteşte cu lux de amănunte fiecare dintre delicatesele de pe masa plătită de Chevron, dar nu mai reţine nimic din ce a învăţat în Polonia. Deşi pare incredibil, Constantin Chiriac nu mai ştie nici măcar numele localităţii din Polonia unde a fost dus:

„Nu mă omorâţi, doamnă, cu întrebarea asta, că nu le am eu cu numele oraşelor din Polonia. Nu mai ştiu… Dar fructele de mare cu maioneză erau bune de te lingeai pe degete. Băuturi alcoolice nu prea primeam“. Moldoveanul de la Pungeşti mărturiseşte că a găsit o metodă pentru a rezolva şi acest detaliu care le-a „scăpat“ celor de la Chevron. „Eu, dar şi alţii care au mers cu noi, de pe la Găgeşti şi Băceşti, ne-am luat de acasă câte o sticlă cu rachiu. Să avem pe drum. Acolo, ne serveau la masă cu sucuri, dar ne-am descurcat. Mai beam pe ascuns câte un păhărel că ne mai dădeau cei care întindeau masa. Eiii, că doar nu ne-am dus acolo să ne îmbătăm, suntem şi noi civilizaţi…“,

– spune, râzând, secretarul Chiriac.

Cine şi cum a transformat vizita Chevron la exploatarea din Polonia într-o şuşanea tipic moldovenească

Constantin Buzatu, preşedintele Consiliului Judeţean VasluiPe lista cu invitaţi trimisă de Chevron au fost trecuţi primarii, medicii, preoţii şi profesorii din judeţ. Povestea a luat o turnură tipic mioritică, după ce vasluienii şi-au făcut o listă paralelă cu cea a organizatorilor. Astfel, peste noapte, în autocarul plătit de Chevron pentru a-i duce pe vasluieni în Polonia au apărut atât „stâlpii” societăţii, cât şi favoriţii lor. Unul dintre personajele-cheie care au ajuns pe şantierele americanilor de peste hotare este Dumitru Buzatu (PSD), preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Vaslui. Acesta l-a adus după el şi pe Valeriu Caragaţă, administratorul public al judeţului.
Aşa a apărut, de exemplu, în excursia Chevron, Constantin Chiriac, secretarul Primăriei Pungeşti, care i-a luat locul preotului din sat.
„N-a vrut să vină, doamnă! Şi dacă tot n-a vrut preotul şi a rămas un loc liber, primarul nostru, Mircia Vlase (PSD), a zis că să vin eu“,

– a început să povestească, pentru „Adevărul“, Constantin Chiriac, unul dintre cei care, oficial, ar fi trebuit să se întoarcă acasă şi să le explice consătenilor ce a văzut pe şantierele Chevron din localităţile Ksiezomierz şi Lesnowice, din Polonia. Un alt exemplu este cel al lui Ştefan Caţichi, profesor de istorie la şcoala din Pungeşti, care a fost înlocuit de Dorel Petrilă, un apropiat al primarului Vlase.

„Dacă dom’ profesor nu a vrut să meargă în excursie, a fost trimis în locul lui consilierul personal al primarului. Şi eu trebuia să merg, dar primaru’ a zis că din noi doi trebuie să meargă doar unul. Aşa că el a hotărât ca eu să rămân acasă. Da’ nu-mi pare rău, că am condus singur primăria. Toţi plecaseră“,

– a povestit Vasile Voina, viceprimarul din Pungeşti.

Tot în autocar au mai ajuns Ioan Guţu, medicul comunei, dar şi Gheorghe Coromelcea, sătean, însă rudă cu un consilier local.

Am băut apă din pânza freatică. Era bună

În afară de „protocolul simpatic“, Constantin Chiriac a fost impresionat şi de lecţiile date de specialiştii americani de la Chevron pe şantiere.
„Totul era verde, adică iarbă multă care înconjura sondele, şi nu mi s-a părut nimic în neregulă. Sonda care fusese acoperită într-una dintre localităţi era betonată. Arăta, doamnă, ca un stadion, aşa era de frumoasă“,

– a mai povestit, pentru „Adevărul“, secretarul Primăriei Pungeşti.

În rest, apa i s-a părut bună şi, din nou, mâncarea fantastică.

„Ne-au dat să bem apă direct din pânza freatică (la Lesnowice – n.r.), acolo unde şantierul era deja închis. Au băut şi cei de la Chevron cu noi. Era bună, doamnă! Apoi ne-au dus la masă şi ne-au dat salată cu fructe de mare şi maioneză“.
Acasă, la Pungeşti, Constantin Chiriac şi primarul Mircia Vlase ar fi trebuit să le explice consătenilor dacă e bine sau rău să vină sondele Chevron. În realitate, ţăranii din comună n-au aflat nimic.
„Nimeni nu ne-a zis nimic. Nici primarul, nici secretarul. Nimeni, nimeni! Au ţinut excursia ca pe-un mare secret“,
– a spus Rodica Munteanu, o săteancă de 50 de ani.

GALERIE FOTO: EXCURSIA OFICIALILOR VASLUIENI PLĂTITĂ DE CHEVRON

STROE VREA ANIHILAREA TOTALA A MITINGURILOR


Şedinţă de urgenţă la Ministerul de Interne, pe tema mitingurilor din ultima perioadă: cele anti-Roşia Montană şi cele împotriva explorării gazelor de şist.

radu_stroe_95161700_73751200_44783600

Ministrul de Interne, Radu Stroe, nu mai vrea mitinguri. În cadrul şedinţei de urgenţă de la MAI, pe tema mitingurilor, acesta s-a exprimat, spunând: „Protestele ilegale trebuie să înceteze. Organizatorii trebuie să respecte legea”, adăugând şi „Nu am aplicat legea până la capăt”, informează Realitatea TV.

 „Va trebui să monitorizăm toate aceste mitinguri şi traseele, şi să începem să diminuăm imaginea pe bună dreptate negativă în legătură cu faptul că nu am aplicat legea până la capăt. Rămân femr pe ideea pe care şi premierul a exprimat-o şi aceea că vom încerca să nu se ajungă la conflicte între cetăţeni şi reprezentanţii instituţiilor statului, totuşi a trecut multa vreme si organizatorii mitingurilor trebuie să înţeleagă că trebuie să respecte legea, de voie sau de nevoie”, a mai spus Radu Stroe.

Ar trebui sa se aplice legea pana la capat in primul rand in cazul politicienilor hoti si corupti platiti din banii nostrii si care se ascund in spatele imunitatii . Acest guvern condus de un mitoman ar trebui expulzat din tara, sunt incapabili si iresponsabili iar acum vor sa inchida gura celor care sunt impotriva lor.
Romania trebuie sa faca o intalnire de urgenta pentru a extermina si deratiza , parazitii si capusele de la conducerea tarii. Acesti politicieni nunt ilegali vis a vis de ratiune, cinste , omenie, patriotism, economie si bunastare a poporului roman.

NE VOM CUMPARA FOARTE SCUMP PROPRIILE NOASTRE ZACAMINTE


          Deci avem aur si il cumparam de la canadieni , avem petrol si il cumparam de la austrieci , avem gaze si le vom cumpara de la americani la pretul pietei , nu ? Care este avantajul ?

    

          Într-o emisiune televizatã, prim-ministrul Ponta a spus, pentru a-l cita cât mai exact, cã este de acord cu exploatarea gazelor de sist dacã explorãrile în curs de derulare dovedesc existenta acestora si sunt respectate “standardele europene de mediu”, adãugând fãrã ezitãri argumentul cã doreste independenta energeticã a tãrii si sã nu se mai importe gaze rusesti scumpe. Problemele de mediu au fost expediate cu afirmatia cã deocamdatã se fac doar explorãri, iar problema economicã a fost pur si simplu ignoratã. Dl Ponta nu a spus mai multe, dar rareori mi-a fost dat sã aud atâtea diversiuni aglomerate într-o atât de scurtã perioadã de timp!

1. Contractele încheiate cu Chevron pentru perimetrele din zona Bârlad si din zona litoralului sudic sunt contracte tip care, dupã cum le aratã si numele, sunt de explorare, dezvoltare si exploatare. Asa cã, dacã Chevron obtine avizele pentru contractele încheiate si descoperã, indiferent dupã cîti ani, gaze de sist valorificabile în zonele respective, trece la exploatarea lor fãrã alte avize speciale.

2. Aceleasi contracte sunt contracte de redeventã. Statul român se alege cu o redeventã în bani (nu discutãm aici nivelul acesteia si alte aspecte conexe), dar nu cu gaze! Dacã va dori sã foloseascã gazele exploatate de Chevron, România va trebui sã le cumpere de la Chevron. Cum s-ar spune, sã-si cumpere propriile gaze!

3. Fiind vorba de gaze exploatate de la mari adâncimi, pretul va fi deosebit de ridicat, oricum mai ridicat decât cel al gazelor zise “conventionale” ce vin în zonã din Rusia.

4. Admitând însã cã pretul ar fi totusi mai mic decât cel al gazelor din Rusia, sã fi uitat dl Ponta cã România este în UE si cã vrea ca aceasta sã fie în continuare în UE?! La data la care vor ajunge sã fie exploatate, gazele din România, potrivit liberalizãrii preturilor în energie impusã de la Bruxelles si asumatã integral de prim-ministrul Ponta, vor fi livrate pe piatã la nivelul pretului gazelor importate din Rusia si, în cazul în care vor fi exploatate cu costuri mai mici, Chevron va încasa renta diferentialã. Atentie, Chevron în calitate de producãtor si nu statul român în calitate de proprietar al resurselor sau poporul român în calitate de consumator!!! Românii vor cumpãra tot scump si nu cumva mai ieftin!

5. Si apoi, sã fi uitat dl Ponta tocmai ceea ce a semnat si anume cã, potrivit acelorasi reglementãri impuse de la Bruxelles, producãtorii pot în mod liber sã exporte gazele exploatate fãrã a fi obligati cu nimic sã le destineze consumului din România. Asa cum si OMV poate exporta acum în mod liber gazele românesti exploatate aici. Cã n-a fãcut-o pânã acum este doar pentru faptul cã nu a avut pe unde! A uitat însã dl Ponta cã tocmai dânsul a avizat adaptarea urgentã a conductei Arad-Szeged spre a permite nu numai importuri, dar si exporturi de gaze?! Cum vrea dl Ponta sã asigure independenta energeticã fatã de Rusia cu gaze a cãror exploatare si livrare n-o controleazã?!

UN NOU TUN MARCA PONTA$BASESCU. CE REDEVENTA CREZI CA PRIMIM DE LA CEI CARE VOR EXPLOATA GAZELE DE SIST?!! DISTRIBUIE, SPARGE CENZURA!


 

 

images3

Jaful de la Rosia Montana a fost mic copil pe langa ce urmeza! Va avertizam ca urmeaza informatii ce pot produce o stare de rau sau de furie!

Daca in cazul tunului de la Rosia Montana tara pierdea cam 10 miliarde de dolari (adica profitul asazisilor canadieni) (vezi AICI detalii), dar castiga – totusi –  vreo 500 de milioane de dolari direct din redeventa, ei bine, cu totul alta poveste se petrece in spatele gazelor de sit, daca ne putem exprima asa. Am aflat motivul pentru care contratele cu firmele care vor exploata zacamintele sunt trecute la secret – aproape toate – si anume redeventa jenanta…! Acum stim de ce Ponta ii ameninta pe protestatari cu bataia!!!

Click AICI pentru a da LIKE paginii CETĂȚENII UNIȚI

Actul tradarii nationale continua fara nici un fel de jena. Pentru a forta acceptarea acestuia Ponta, asemeni unui dictator versat si dupa ce a primit lectii serioase de la basescu, ameninta cu utilizarea fortei impotriva celor care vor protesta. Amenitarea se produce din teama, iar tov. ponta stie ca poporul este impotriva si se opune si ii poate incurca socotelile serios. Crede el oare ca amenintarea pulanului ii va opri pe romani sa ii ceara socoteala pentru acest JAF!?

Redeventa in cazul gazelor de sist este de 3.5%. (sursa1: Realitatea tv) Adica tot ce primi noi din toata cantitatea de gaz consumata va fi 3.5% (la sula am putea sa o parafrazam pe Stoiceasca de la ANTENA 3) (sursa2: AICI). UN DOLAR PE CAP DE ROMAN, IN TIMP CE EI CASTIGA TOTUL ADICA CAM 2 MILIARDE DE DOALARI PE AN!!!

SA INTELEG CA:

1. Asa se vrea obtinerea independentei energetice?

2. Ce va castiga tara asta din moment ce, cu siguranta firmele care au luat rezervele in primire, vor vinde gazul la pretul pietii, ca doar nu face nimeni acte de caritate.

3. Merita distrugerea definitiva a rezervelor de apa si otravirea pamantului ?

4. Cat ai luat ponta?

PS: DACA ASTA NU MAI ESTE TRADARE ATUNCI, CE DRACU ESTE?

….

PE CAT PUNEM PARIU CA PRETUL GAZELOR VA CRESTE ANUL VIITOR?!

JANDARMUL: INAMICUL NUMARUL 2 AL POPORULUI ROMAN, DUPA LICHEAUA TRADATOARE NUMITA POLITICIAN.


index

JANDARMUL, DEFINITIE:

Un animal, cu creier mic, mandru de sine si de meseria lui. Dobitoc prin definitie, exceleaza prin ascultare oarba fara a pune intrebari. Datorita lipsei totale de rationament, acesta este ideal pentru a fi folosit ca si caine de paza al politicienilor tradatori.

Fara disceramant, neputand intelege ce se intampla in jurul lui, acesta asculta orbeste, de ordine care sunt in flagrant delict cu evidenta .

CRITERIUL DE SELECTIE:

Pentru a fi un bun jandarm trebuie sa te afli pe culmile prostiei, a mandriei si a egoismului. Si binenteles lipsa totala de onoare, de patriotism, de mila, de educatie si principii. Daca se constata ca exista macar o singura urma, a unor elemente de mai sus, animalul va fi concediat , fiind declarat inapt si cu dereglari psihice.

Executa cu placere, tratamente violente impotriva tatalui, a mamei ori copiilor lui, cand acestia protesteaza in strada pentru drepturi, faradelegi,  ori principii .

Participa din placere la distrugerea unei tari, a unui popor, isi inrobeste cu bucuriie proprii copii si nepoti pe vesnicie, doar daca este platit la timp cu salariul cladit pe suferinta celorlalti, ce insumeaza in jur de 1800 lei.

Ponta cere intervenţie „fără complexe” la proteste violente şi face comparaţii cu legionarii .


„Vreau să daţi un semnal foarte clar de respectare a legii. Există o linie roşie peste care nu accept să se treacă. Colegul nostru, domnul Barbu, a fost agresat. Nu e vorba de domnia sa, că e bărbat, rezistă, e vorba de faptul că nu ne întoarcem la anii ’30, când îşi făceau legionarii de cap pe străzile Bucureştiului. Cât timp protestele sunt paşnice. Jandarmii au procedat foarte bine, foarte elegant, dar în momentul în care se trece linia roşie şi vorbim de agresiuni, ameninţări, blocarea unor drumuri, aveţi din partea mea mandat foarte clar de intervenţie conform legii”, i-a spus Ponta ministrului de Interne, Radu Stroe, în şedinţa de guvern.

Mari oameni de valoare faceau parte din Miscarea Legionara.

legionarii nu se bazau pe violenta.  Doctrina legionara se baza pe nationalism si credinta. Ca s-au infiltrat bolsevici si jidani , asta e altceva. Jidanii au propagat istoria mincinoasa, impotriva legionarilor. Iar daca cineva a fost pedepsit acela a „moritat ” pentru ca a fost tradator de neam si tara, asa cum sunteti si voi acum. E normal sa va ia foc curul cand auziti de cuvantul legionar. Faceti pe dracu` in patru sa anihilati aceasta credinta a legionarilor, pentru ca altfel veti sta la rand la spanzuratoare.
Acest nemernic nu stie ca poporul s-a saturat, ca Romania sa mai fie „intoarsa” la tipurile cand isi fac de cap tradatorii din guvern presedentie si parlament. Deci Romania nu se poate intoarce nici la perioada cand conducatorii isi faceau de cap. Si astia erau diversionistii vostri, Ponta.

Tu erai copil cu muci la nas pe vremea cand militarii si-au incendiat propriile autobuze ca sa aiba motiv sa intre peste aia in Piata Universitatii!!! N-am uitat mizeriile pe care le-a facut mentorul tau, ilici, nu i-ar mai muri multi inainte! Si tu mergi in aceeasi directie!

Adica v-ar placea ca noi sa latram in strada pana ragusim si voi sa va faceti ca de obicei ca nu ne auziti si sa va vedeti mai departe de distrugerea Romaniei, cainii latra caravana trece, pai dom prim. jigodie, rabdarea oamenilor are o limita si nesimtirea si indiferenta fata de vointa poporului are deasemenea o limita, daca ati citit putina istorie ati fi inteles ca un popor nu poate fi indiferent si nici nu va rabda la infinit nedreptatile la care este supus de cei ce-l guverneaza.
Parca mai ieri te declarai fan al protestelor anti Basescu, si iti radeau falcile alea de oligofren vandut, cand au inceput asa zisele violente.
Ce folositori erau protestatarii in 2012 , eroi nu alta ; acum trebuie suprimati . Da ce ,ei nu s-au prins ca a venit usl-u’ la putere ? In loc sa mearga sa urle unde trebuie…..
Cine l-a mandat pe domnul ministru sa ia partea RM, care este contestata de milioane de oameni ? Ori, ministrii sunt mandatati de popor, si atunci face politica lui, or de RM ? Eu l-as destitui pe domnul ministru pentru declaratii partizane si dupa aceea as cere revoltatilor populari sa nu fie legionari .

Victor Ponta și gașca sa, ar urma să primească, 300.000.000 EURO MITĂ pentru Roșia Montană


 

300-MILIOANE-euro-MITĂ-pentru-Roșia-Montană

Traian Băsescu a sugerat, luni 2 septembrie, că Victor Ponta a primit bani de la compania Gabriel Resources pentru a aproba exploatarea de la Roşia Montană. Enunţul a fost făcut sub forma unei întrebări retorice.

Conform unor surse din Serviciile Secrete

Chestiunea exploatării Roşia Montană era un subiect pe care Victor Ponta şi George Sörös l-au discutat, atît direct, cît şi prin intermediari, încă de la începutul acestui an, veriga de comunicare reprezentînd-o Daciana Sîrbu şi grupul de europarlamentari PSD şi PNL din Parlamentul European. Pentru a putea controla această afacere, ce riscă să i se spargă în cap, în aprilie 2013, Ponta a mutat decizia în curtea prietenului şi colegului de avocatură Dan Şova. Astfel, prin înfiinţarea unei noi companii, care să se ocupe exclusiv de proiectul Roşia Montană şi care să funcţioneze doar în subordinea ministrului delegat pentru Marile Proiecte şi investiţii străine, Dan Şova, se încearcă păcălirea opiniei publice. Ulterior, discuţiile cu George Sörös şi afacerea în sine i-au fost pasate direct lui Dan Şova, care, prin intermediul unor parteneri englezi (o casă de avocatură din Londra), a negociat modul în care va fi dată şpaga.

Aceleaşi surse spun că partenerii englezi ai lui Şova, care negociază cu avocaţii lui Sörös şi ale căror nume sînt, deocamdată, secrete, urmăresc să scoată de la Sörös 300 de milioane de euro, bani ce urmează a fi plătiţi astfel: 100 de milioane avans, în momentul în care exploatarea va demara, şi alte 200 de milioane în următorul an de zile. Cel mai probabil, banii vor fi daţi ca plată în cadrul anumitor contracte de consultanţă şi lobby şi vor fi plătiţi în conturile unor firme off-shore.

Acestea sînt informaţiile existente la nivelul anumitor grupuri din Serviciile Secrete şi pe care Traian Băsescu le cunoaşte, cu siguranţă

Însă el ezită să facă afirmaţii directe, cu privire la şpaga pe care o vor lua Victor Ponta şi Dan Şova. Aceeaşi ezitare este dată şi de alte circumstanţe, care, dacă ar ieşi oficial la suprafaţă, i-ar da numai dureri de cap Matrozului. Astfel, după cum se ştie, Serviciile Secrete americane sînt interesate în deschiderea exploatării de la Roşia Montană, prin intermediul agentului CIA George Sörös, iar darea în vileag a legăturilor afacerii l-ar pune pe o poziţie proastă cu stăpînii şi protectorii săi. Mai mult, Sörös a fost unul dintre cei mai darnici sponsori ai campaniilor sale electorale, numai în 2009 ungurul băgînd, neoficial, în realegerea lui Traian Băsescu 150 de milioane de euro, dar Basescu i-a tras ţeapă, nereuşind nici să urnească exploatarea de la Roşia Montană, dar nici să cumpere, de la firmele controlate de miliardarul ungur, celebrele avioane F16, casate de armata americană.

 

Autorităţile din Marea Britanie şi Statele Unite îl suspectează de dare de mită pe Beny Steinmetz, acţionar indirect la RMGC, cercetat într-un al şaselea caz de corupţie

Unul dintre acţionarii Gabriel Resources, companie care deţine pachetul majoritar de acţiuni la Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), miliardarul israelian Beny Steinmetz, este cercetat de autorităţile din Marea Britanie şi Statele Unite, suspectat fiind de înaltă corupţie, în urma unor sesizări privind posibile fapte de dare de mită în vederea asigurării drepturilor miniere în Guineea. Prin aceste noi investigaţii, numărul ţărilor în care miliardarul este investigat ajunge la şase.

Acesta fiind contextul, site-ul corectnews.com pune întrebarea: dacă Beny Steinmetz a mituit în alte state ale lumii înalţi funcţionari publici şi demnitari (pentru a ajunge la zăcămintele de aur), de ce în România ar fi făcut excepţie?

Beny Steinmetz a făcut bani din diamante şi aurBeny Steinmetz a făcut bani din diamante şi aur

Beny Steinmetz controlează a doua avere din Israel, estimată de Forbes la şase miliarde de dolari.
Steinmetz a făcut bani din diamante şi aur şi a vândut în 2010 grupului brazilian Vale, pentru 2,5 miliarde de dolari, 51% din acţiunile companiei sale din Guineea, care se ocupa cu mineritul fierului. Zăcămintele preluate de Vale sunt considerate printre cele mai mari rezerve de minereu de fier din lume.
Steinmetz mai are afaceri în imobiliare, inclusiv în România, unde este implicat, în Bucureşti, în proiectul rezidenţial West Park din Militari, prin intermediul firmei Seven Hills. Forbes notează că omul de afaceri nu a avut la fel de mult noroc în imobiliare precum în industria metalelor şi pietrelor preţioase, viabilitatea companiilor sale Scorpio şi Five Mounts fiind pusă sub semnul întrebării de auditori.

Cine sunt marii miliardari ai lumii, acţionari la Gabriel Resources?

Gabriel ResourcesÎn spatele firmei canadiene Gabriel Resources, care deţine peste 80% din acţiunile Roşia Montană Gold Corporation, se regăsesc nume mari din business-ul mondial, precum John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan, care au investit sute de milioane de dolari în proiectul minier din Apuseni.
Gabriel Resources anunţa la sfârşitul anului 2009 că Paulson & Co. şi Electrum Strategic Holdings deţin câte 18% din acţiuni, urmate de Newmont Mining Corp (SUA), unul dintre cei mai mari producători de aur din lume, şi BSG Capital Markets, parte a Beny Steinmetz Group (BSG), cu 9% din tiluri.
BSG îşi poate dubla numărul de acţiuni deţinute prin exercitarea, până la sfârşitul acestui an, a unei opţiuni care i-ar asigura lui Steinmetz 16% din capitalul Gabriel Resources, diminuând în acelaşi timp participaţiile Paulson & Co., Electrum şi Newmont la 17%, 17%, respectiv 14%.
Paulson & Co. este fondul de hedging al cunoscutului miliardar american John Paulson, iar Electrum face parte din grupul de companii controlat de Thomas Kaplan, un investitor important în proiecte aurifere.
Practic, toţi acţionarii cunoscuţi ai Gabriel sunt mari investitori în aur şi au făcut o bună parte din avere prin astfel de afaceri.

Şeful grupării despre care se spune că face şi desface guverne vine joi la Bucureşti, la invitaţia lui Isărescu şi a Clubului de la Roma. În aceeaşi zi, peste ocean, se decide soarta economiei mondiale


imagesetienne_davignon_la_clau

Vicontele Etienne Davignon, unul dintre cele mai influente personaje la nivel politic din lume, seful masoneriei si jigodie mondiala,  vine joi la Bucureşti pentru a ţine un discurs la BNR cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma.

Pe lângă Davignon, la conferinţă va mai participa şi Ugo Bardi, profesor la Universitatea din Florenţa şi membru marcant al Clubului de la Roma.

Clubul de la Roma a fost înfiinţat în 1968 în Italia, propunându-şi să îi aducă la aceeaşi masă pe principalii lideri politici ai lumii.

 

Înainte de 1989, din Clubul de la Roma a făcut parte şi Mircea Maliţa, fost ministru al învăţământului în regimul lui Nicolae Ceauşescu.

După 1990, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a fost şi el inclus pe lista membrilor Clubului de la Roma, precum şi în clubul Bilderberg.

Secretarul General al Clubul din România este Liviu Tudor, unul dintre cei mai importanţi proprietari şi dezvoltatori imobiliari din Bucureşti.

Folclorul spune că Grupul Bildenberg are capacitatea de a alege viitorii lideri politici ai lumii.

Vicontele Etienne Davignon este Preşedintele Grupului Bilderberg, o organizaţie care include lideri politici din lumea occidentală, oameni de afaceri şi academicieni. Reuniunile grupului au loc anual, începând din 1954. Fondatorii grupului Bildenberg au fost magnaţii David Rockefeller şi familia de bancheri Rotschild.

Joi, 17 octombrie, este ziua limită până la care Congresul american trebuie să ajungă la un acord cu guvernul pentru majorarea plafonului de îndatorare. Dacă până la această dată cele două părţi nu ajung la un acord, SUA va intra în incapacitate de plată (default) pentru prima dată după mai bine de două secole.

PRIMA TRADARE : ROMANIA PUSA PE TAVA DE ISARESCU LA INCEPUTUL ANILOR 90


 Statele Unite au declasificat o scrisoare a lui Mugur Isărescu către Banca Federală. Inceputurile vanzarii Romaniei.

                 ZIUAnews vă prezintă o scrisoare primită de la guvernatorul BNR, de Banca Federală. În documentul declasificat de americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90, Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu privire la România. În planul lui Isărescu, este schițată privatizarea economiei românești. Șeful BNR vorbește despre intențiile sale privind “reformarea sistemului economic și bancar” din România și Europa de Est. O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve – FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia. Isărescu prezintă starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-decembristă, subliniind şi angajamentele pe care guvernatorul BNR și le-a asumat în fața celor de la FED. În document se vorbeşte despre privatizări, despre asistenţa acordată României de FMI şi BM, dar şi despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naţionale.

Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie: această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar punerea la dispoziţia marilor puteri a economiei româneşti, a politicilor fiscale şi, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislaţiei americane.

Nota: De retinut ca revolutia l-a prins pe Mugur Isarescu in SUA unde lucre la Institutul de Economie Mondiala, fiind trimis apoi repede la Bucuresti sa “modeleze” economia Romaniei.

ZIUAnews vă prezintă, în exclusivitate, traducerea integrală a scrisorii

“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. – predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferință internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre.

Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din Europa de Est.

Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele economice și situațiile politice din țările din Europa Centrală și de Est necesită abordări diferite. În ceea ce privește situația României, credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui să fie axat pe trei planuri. În primul rând, trebuie să dezmembrăm instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să punem în locul lor instituțiile de piață potrivite.

În acest sens, în opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar. În al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest proces este transformarea companiilor de stat. În al treilea rând, trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări sociale, potrivită pentru mecanismele unei economii de piață.

Pentru România, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă – decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi suferințe populației din România. În ceea ce privește convertibilitatea, suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară) pentru economiile de piață emergente din Europa de Est.

Un aspect bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult bilete de loterie. Cu noroc și multă răbdare, se presupunea că vor cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite. Abordarea noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale din reformele economică și bancară din România.

Prefer abordarea secvențială, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a fost, cu excepția Albaniei, cea din urmă țară din Europa de Est care a mers spre democrație și spre o economie de piață. Am început, în decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și cu o adevărată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care, din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să acționeze rapid în această direcție.

Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, începând, cel mai probabil, din această toamnă.

Ultimul sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ, regulile cu privire la investițiile străine în România.

Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și FMI în acest capitol. Sperăm că legea privind reforma sistemului bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea, pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul de asigurări. Obținerea convertibilității monezii României este văzută în acest context, al reformei economice interne și al reformei sistemului bancar.

Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei întreprinderilor de stat este critică.

Abordarea noastră cu privire la convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor Privați. Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30 la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări tehnice, în acest moment.

Ne pregătim pentru cadrul legal pentru schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an. Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și vom încerca să nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții comerciale.

Permiteți-mi să detaliez puțin această chestiune, care a fost mult dezbătută de economiștii români și a beneficiat de sfatul FMI. În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt utilizate corect și temporar, pentru că introduc o marjă mare de liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt necesare pentru îndeplinirea acestui scop:

Pentru conturile curente:

Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel puțin 30 la sută sau poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut)

Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii ale economiei și

Să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt finanțate de retragerile din aceste conturi

Pentru licitațiile de schimburi străine:

Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rare

Să evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate), evitând, astfel, corupția

Să limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații și

Să extindăm licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de schimb unice.

Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o dată și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România – aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.

Ce este Federal Reserve

Constituţia americană de la 1787 interzice explicit înfiinţarea unei Bănci Naţionale a Statelor Unite. Dar, la începutul secolului trecut, s-a forţat crearea unei Bănci Centrale numite Federal Reserve (FED), invocându-se stabilitatea economică. Astfel, FED(o banca detinuta de actionari private) a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de bancherul J. P. Morgan.

În 1907, acesta a început să răspândească zvonul că băncile au difficultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5.400 de bănci au dispărut atunci).

Apoi, Congresul american a demarat o anchetă, pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi omul celor mai puternici bancheri americani.

Aldrich a propus, ca soluţie “salvatoare”, crearea unei Bănci Centrale care să apere SUA de dezastru. În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani, aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi, documentul i-a fost dat lui Aldrich, care l-a prezentat Congresului.

La început, nu a avut sorţi de izbândă, dar, în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba, fără să clipească, constituirea Federal Reserve.

Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA. Senatorul Louis McFadden spunea, în 1932, în Congresul american:

“Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat controlat de bancherii internaţionali, care acţionează împreună, pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat Guvernul”.

Trăim vremuri istorice! Suntem contemporani cu moartea unui stat…


romania-hartanita-1024x819

Și statele mor, nu doar oamenii, doar că moartea lor este mai lentă și dureroasă.. Trăim, fără ca noi să vrem acest fapt, vremuri istorice. Suntem contemporani cu mortea unui stat, statul nostru, România…

Grele și rușinoase timpuri am ajuns! Nu înțeleg ce blestem poartă pe umeri acest neam de este condus și culmea, acceptă acest fapt cu o seninătate și liniște vecină cu demența, de o “clasă politică” ce nu face altceva decât să trădeze și să fure!! Poporul român, statul român, se află în fața unei răscruci a destinului și doar o minune ar putea să ne mai salveze. Cutia Pandorei a fost deschisă de ceva vreme de infractorii politici care conduc acest stat de peste 2 decenii. Suntem, cu tot regretul spun acest lucru, într-una dintre cele mai negre perioade din istoria României. Tare îmi pare că aceste manifestări vestesc tot ce-i mai rău pentru România și poporul român, suntem la finalul existenței acestui stat, iar acum ne dăm ultima suflare!

După trădarea națională săvârșită de guvernanți în cazul Roșia Montană, trădare pe care Ceaușescu ar fi pedepsit-o, cel mai sigur, cu executarea vinovaților, încă o trădare bate la ușa acestui ponta cât și a băsescului – recunoașterea “ținutului secuiesc”. Politicienii mafioți de astăzi țin insistent să își aducă contribuția la distrugerea acestei tări și să intre în istorie prin trădările aducătoare, probabil, de mulți bani, pe care le săvârșesc! Nu de mult am scris asta:

Au vândut totul, fabrici, uzine, petrolul și gazele naturale. Acum vând aurul țării, la fel, adică pe nimic! În curând ne vor ucide prin gazele de șist VEZI AICI VIDEO DRAMATIC. Folosesc același procedeu, în fond, peștoii mari sunt aceiași politicieni care devalizează România de 23 de ani. Totul sub singurul argument al foamei, al foamei lor de bani, de comisioane și sub auspiciul înaltei trădări naționale. ȘPAGA, foamea de șpagă a acestor politicieni contemporani ne va duce (dacă nu și suntem deja!) la pieire, ca popor și ca nație!

Uitați-vă la ei, MAFIE scrie pe frunte lor! Toți s-au rotit, au furat și acum se lăfăie sfidător  în lux ca prosperi “oameni de afaceri”, după cum se pretind (afaceri cu statul).

Click AICI pentru a da LIKE paginii CETĂȚENII UNIȚI

Tot ce au construit înaintașii nostri, tot efortul și suduoarea depusă de bunicii și moșii noștri, tot sângele vărsat pe câmpul de luptă de eroii țării, toata suferința acestui popor și toate râurile de lacrimi amestecate cu sânge ce s-au scurs, nu mai valorează, astăzi, nimic pentru noii guvernatori ai unei Românii aflată sub ocupație straină. Ocupația este cu acceptul – desigur- al acestor lichele care ne conduc – bănui că ei s-au oferit să predea statul! De ce suntem sub ocupație?! În schimbul  îmbogățirii familiilor lor, acești trădători au acceptat să ofere țara pe tavă străinilor și să le implementeze interesele, indiferent care sunt acestea, fără să scripțească!

România este subminată din interior de liderii republicii și atacată din toate părțile în afară și din afară.

În țară, beizadelele și progeniturile foștilor comuniști, în prezent personalități cu puternice “convingeri democratice”, controlează totul. Societatea civilă nu există, poporul nu reacționează la nimic, este îndobitocit, flămânzit, murdar, furat, înfricoșat, dar răsplătit din când în când, de cei care îl fură, cu ajutoare sociale, pentru a-l face să depindă de mediul politic. Eșaloanele 2 și 3 al pcr controlează și căpușează totul în acest stat. În 1989, Ceaușescu a murit, dar lingăii săi ne conduc și acum cu mână forte.

http://proiectromania.wordpress.com

DNA SA REDESCHIDA DIN NOU DOSARUL ROSIA MONTANA, CARE ESTE TINUT SI DOSIT DE CEI CARE AU INTERESUL DE A JEFUI ROMANIA.


„Există un dosar Roşia Montană. El trebuie redeschis de DNA!”

Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş
Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect
Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC
Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril
C.P. Tăriceanu şi R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources
Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză
Aurul de la Roşia Montană a fost dat cu 250.000 de dolari
Au mărit perimetrul minei de câteva ori
Suspiciune de fraudă bursieră
Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO
Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni
La Curtea de Arbitraj de la Viena recâştigăm totul
Cum a reuşit Timiş prin Tender să deschidă toate uşile instituţiilor statului?

„Asasinii economici” ai Roşiei Montane

Bănuiesc că atunci când vă uitaţi la televizor vă apucă râsul văzându-i dezlănţuiţi pe „specialiştii” în problema Roşia Montană…

Şi râsul şi revolta în acelaşi timp… Dar este opinia oamenilor, ei îşi spun părerea având informaţii la un anumit nivel, de o anumită natură. Oamenii sunt dezinformaţi de multe ori, înţelegeţi? E firesc ca ei să-şi spună punctul de vedere atât timp cât nimeni, dar nimeni (!?) competent din societate, nu vine să spună: ”Uite, lucrurile stau aşa”. În primul rând mi se pare o aberaţie această comisie parlamentară. Este o translatare a răspunderii, când e clar că Roşia Montană este o afacere, nu proiect – mulţi spun că e proiect, de unde? -, este o afacere veroasă! E construită pe laşitatea noastră a românilor, pe un „pumn de arginţi” dat unor persoane din vremea aceea care, din punctul meu de vedere, vindeau tot. Ar fi vândut şi bulevardele şi trotuarele. Dezinteres total cuplat pe nesiguranţa zilei de mâine şi căutau să adune şi ei ceva… Şi vindeau tot! Vindeau având credinţa că ceea ce vând nu le aparţine, domnule. Fals!

Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională. În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării şi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe nişte dischete, după care acest ofiţer îşi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi devine unul dintre directorii Gabriel Resources. Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale. Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi Roşia Montană. Ce am constatat, domnule? Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră. Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.r. – fost Vasile Timiş), care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România. Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiş vine în România, i se deschid toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană. Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiş – un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands -, şi Regia Cuprului şi Aurului Deva. La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Tot aici îl cunoaşte pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daţi seama -, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări… Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!

Conflict de interese clar.

Nu era doar conflict de interese, era şi o remunerare pentru datele pe care le-au pus la dispoziţie. Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.

Cum apar în poveste Berceanu şi Tăriceanu?

Aflându-se de interesul privind activitatea minieră de la Roşia Montană, au mai existat şi alte firme care au făcut oferte de cooperare-colaborare cu autorităţile statului român. Cel puţin două dintre ele au făcut memorii şi ulterior plângeri la Ministerul Industriilor pentru că efectiv nu au fost luate în seamă, ceea ce trezeşte suspiciuni majore. Când vrei să faci un lucru corect – într-adevăr treci prin dificultăţi economice tu ca ţară, nu poţi să-ţi permiţi investiţii majore -, le acorzi şi ălora o şansă… Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Deci aceasta era chestiunea în discuţie; reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată… Potrivit protocolului iniţial şi a prevederilor contractuale, conivenţa a fost ca partea română să deţină din acţiunile noii societăţi ce urma, atenţie (!), ce urma a fi înfiinţată, 40%, dar nu mai puţin de 20%, iar partea străină, 80%, dar nu mai puţin de 60%. Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte. La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată dobândeşte dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!

Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare…

Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare. Dar să revenim, acest proiect de contract este foarte important. El are forma juridică a unui contract de asociere, doar că el are o precizare sus în stânga – „Proiect de contract”. Orice litigiu, scrie în contract – nu poveşti cu New York sau Londra -, se soluţionează de către Curtea de Arbitraj de la Viena. Punct!

Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată face nişte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuţie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză. Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport. Şi vin doi ofiţeri SRI la mine şi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu. După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus: ”Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!”, ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect. Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine! E un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resourcespentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.

O vilă mai răsărită pe vremea aceea…

Cam aşa ceva… Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea: “Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “. Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.

80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?

80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului. În felul acesta revenim la o chestiune foarte interesantă, la care iar nu răspunde nimeni: de pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până la acest moment, mina Roşia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km². O să vedeţi că, până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. Şi o să vă explic cum s-a procedat. Mai întâi, de la 12 km² se face extinderea la 24 km², urmând ca apoi suprafaţa să crească la 42,3 km². Păi atunci ne întoarcem la ce am spus prin Protocolul de Colaborare, şi anume „reexploatarea haldelor de steril”. Păi vorbim de reexploatare sau de minerit la propriu, pe filon, prin extinderea perimetrului minei? Ce mai vorbim de tehnologii ultraperformante şi de nu ştiu ce? Este aberant! Spuneţi-mi şi mie, dacă sunteţi de bună-credinţă, domnilor investitori americano-canadieni – că de fapt ăştia sunt jucătorii la bursă -, sau facem minerit clasic cu cianurare? Şi de asemenea, dacă sunteţi de bună-credinţă, de unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept? Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare.

Deci de unde s-au recoltat cele 80 de tone de minereu? Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru. În ce temei se extinde perimetrul? Aceşti oameni de afaceri, Tender, ceilalţi care se asociaseră mai mult sau mai puţin cu acest Frank Timiş, au ştiut foarte bine ce fac. Au pornit de la reexploatarea haldelor de steril, vizualizând clar că se vor exploata zone virgine. De ce vă spun treaba asta?

Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.

Frauda bursieră – delict federal

Deci ei au listat la bursă o fantomă…

Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecţiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice a lui Tender şi alte ceva documente. Eu vă spun un lucru: certitudinea mea este vis-a-vis de modul în care eu am intuit că s-au produs lucrurile, şi vă mai dau un argument esenţial: în 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat. Păi atunci cum vorbim noi de contract ferm de asociere în fapt şi-n drept? Putem noi vorbi că o societate mixtă este subvenţionată de stat? Acestea sunt lucruri care pot fi verificate. Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea. Vi se pare esenţial sau nu? Păi lăsând la o parte modul de achiziţionare a celor 80% de acţiuni, care nu se puteau face nici la acea vreme prin încredinţare directă, vine unu’ „ia, bă, 1 miliard 200 şi ceva de milioane de lei vechi, cumpără 80% din acţiunile minei”. Vi se pare logic? Stai, domne, am şi oferte de la firme europene, am memorii, am plângeri, care sunt în minister acolo. Nu se poate. De ce îi dai numai ăluia domne, şi nouă nu ne dai? Bagă-ne şi pe noi în competiţie.

Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american. Ce-a făcut el, din punctul meu de vedere? Atâta timp cât proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia, nu ştiu care anume – nu am reuşit să ajung la acel stadiu al cercetărilor, urma să fac aceste cercetări -, a fost tradus fără precizarea „proiect ” şi legalizat, şi alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii. În perioada aceea, din ce îmi aduc aminte, în România, în conturile acestui Gabriel Resources,intraseră vreo 75 de milioane de dolari. Acestea erau datele din dosar.

La bursa de la Vancouver, ne aflam în prezenţa unei societăţi Roşia MontanăGold Corporation, cu un dosar de listare în bună regulă, acţiuni care creşteau exorbitant vis-a-vis de datele respective, ce trădau un conţinut uriaş de aur şi argint în mina Roşia Montană. A ascuns toată lumea de unde s-au recoltat probele. Ei vehiculau ideea reexploatării haldelor de steril prin metode tehnologice ultramoderne.

Şi cum se verifică toate aceste lucruri?

Numai printr-o comisie rogatorie, printr-o sesizare şi printr-o cooperare cu autorităţile nord-americane putem afla exact care este rezultatul, văzând dosarul de listare la bursă. Însă comisiile rogatorii au şanse mici de reuşită pentru că autorităţile americane îşi vor proteja investitorii. Sunt două planuri foarte inteligent făcute de Timiş, Tender şi compania..

Păi Timiş parcă era un pion…

Domnu’, lăsaţi pionul cu două miliarde de euro şi cu avere. Staţi cuminte că nu-i chiar pion. La rândul lui a fost folosit şi apoi a „miruit” pe toată lumea, dom’le. Au venit o groază de bani de la investitorii americano-canadieni.

Deci în timp ce contractul era bine mersi în vigoare, la bursă, în România contractul era în stadiu de proiect. De ce? Avem argumente esenţiale: mina Roşia Montană este în continuare subvenţionată de stat. Contractul era încheiat şi bătut în cuie în 2001 iar în 2002 mina era subvenţionată în continuare. De ce? Deoarece contractul nu era contract în România, era proiect.

Doi. Cum se putea face extinderea perimetrului? Doar dacă mina aparţinea statului. Păi ce fac, îţi dau ţie societate mixtă în care tu, străin, ai 80%, extraperimetru pe teritoriul virgin al minei, când tu spui că reexploatezi haldele de steril? Daţi-mi o explicaţie, să răspundă cineva la aceste întrebări. În timpul anchetei m-am dus la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi am discutat cu doamna preşedintă Maria Stratulat şi erau şi directorii ei în cabinet. Mi-a prezentat harta minei Roşia Montana. Îi zic: ”Doamnă, daţi-mi vă rog o explicaţie, de ce această mină care până la momentul aşa-zisului proiect de contract de cooperare avea 12 kilometri pătraţi perimetru de explorare-exploatare a ajuns la 42,3?”. Toată lumea a dat din colţ în colţ şi n-a putut da nimeni vreun răspuns. Cum se putea face treaba asta? Prin hotărâre de guvern în condiţiile în care mina aparţinea statului. Şi-aia doar prin nişte elemente extraordinare pentru că presupunea exproprieri de terenuri, case, şcoli…

Ce s-a întâmplat cu ăştia de la Gabriel Resources, care chipurile erau în curs de asociere, că ne aflam încă în proiect, da? Ei cumpărau case, domnule! Începuseră să vină banii de la bursă şi cumpărau case şi terenuri. Dacă cineva face o analiză de genul acesta, profundă, vede că există diferenţe între dosarul aflat în funcţiune în România – operabil în România că era în stadiul de proiect – şi dosarul aflat la Bursa din Vancouver, care era dosar bătut în cuie. Una era la Vancouver, alta la Bucureşti. Păi nu puteam să extind, domnule, perimetrul! Nu puteam să subvenţionez activitatea minei dacă eram în asociere. Eu, stat, îi fac cadouri ăluia? Las la o parte faptul că i-am permis să cumpere 80% din acţiuni pe două sute şi ceva de mii de dolari, gonindu-i pe ceilalţi care veniseră să solicite asocierea.

Văzând lucrurile acestea, fireşte că am încercat să desfăşor în continuare acte de cercetare, uitând de episodul cu ofiţerii SRI…

Nu dai aurul, nu intri în NATO

Era evident faptul că se încearcă muşamalizarea…

Găsisem o fraudă uriaşă. Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent. M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, şi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală. Domnul Joiţa Tănase îmi spune: ”Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră”. Zic: ”Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul”. „Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu”, mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.

N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru. Doamna preşedintă îmi spune următorul lucru… Vă reproduc textual, am încă memorie bună: „Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a cotractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”. Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!

Domnule, eu înţeleg că nu se mai foloseşte termenul de colonie pentru ţările lumii a treia. Se folosesc alţi termeni; aliat, partener, dar tot colonie suntem. Aşa se pun problemele. Pentru a intra în Uniunea Europeană trebuie să facem asocieri cu petrolul, cu gazele, cu autostrăzile şi-aşa mai departe. Să vedem acuma la Schengen ce mai trebuie să dăm. Problema pe care mi-o pun eu ca şi cetăţean care am o situaţie decentă – am o pensie rezonabilă şi o casă în care nu mi-e frig – este că am în jurul meu bieţi oameni care n-au un loc de muncă, oameni care mor de foame. Îmi pasă şi de oamenii de-aici de la blocuri pe care-i văd cum trăiesc şi nu-mi prieşte. Degeaba am o bucată de pâine în plus dacă-l văd pe cel de lângă mine lipsit de orice perspectivă. Am ajuns să-mi întreţin rudele, să le dau bani pentru medic, să-i ajut, că nu mai fac faţă cu copiii pe care-i trimit la şcoală. Păi înseamnă că şi eu şi alţii, într-un an-doi, dacă merge tot aşa, nu ne mai primim naibii pensiile. Şi-atunci hai să ne dăm tot din casă, să ne vindem pe nimic!

Dar să revin… Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!

Aveţi câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?

Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane, pentru că, atunci când s-au obţinut primele date despre mină, Frank Timiş a obţinut şi nişte credite, 3 milioane de dolari de la o sucursală a Băncii Rothschild. Aşa rezultă din dosarul de la secţia parchetelor militare care în parte, a fost declinat în favoarea PNA. Are proiectul de contract, are preţul, are tot ce vreţi şi indiciile pentru a se face o cercetare generală. Dar, repet, sunt puse în pericol interesele investitorilor.

Conform spuselor dumneavoastră, se vede tot mai clar „tunul” de pe bursă, o fraudă la care investitorii participă involuntar şi Comoara Europei, aurul în sine, la o cantitate şi o concentraţie mult mai mari decât cele servite opiniei publice…

Închiderea acestei afaceri pe fraudă nu se poate face fără cooperarea autorităţilor federale nord-americane, dar pe ei nu-i interesează Frank Timiş, îi interesează banii lor. A doua variantă ar fi ca autorităţile noastre să identifice modul concret prin care s-a achiziţionat 80% din patrimoniul societăţii RMGC, cum s-a făcut evaluarea, cum şi de unde s-au scos eşantioanele, cum s-a extins perimetrul, cum s-a subvenţionat de către stat activitatea din Roşia Montană.

Cacealmaua lor şi potul nostru?

„Acoperire” la nivel înalt…

Prin atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului. Or fi dat cei de la PNA neînceperea urmăririi penale, dar sunt curios cum au motivat acest lucru. Cum eludează faptul că perimetrul s-a extins, într-un moment în care societatea era a statului român. Şi vă mai spun un lucru: domnule, dacă din 1997, de când au început să bage bani, ar fi avut un contract ferm, de-atâţia ani – că doar suntem în 2013 -, ei, RMGC, s-ar fi dus frumos să dea statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Viena, câştigau, având argumente… Nu că n-ai autorizaţie de mediu, ba mai stai că sunt situri istorice… Păi când ai făcut contractul n-aveai prevederi în contract?

Şi vă mai spun ceva. În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist!

Şi revenind, până acum de zece ani, din 2003, de ce societatea n-a făcut acţiune în justiţie împotriva statului român, să ceară despăgubiri, beneficii nerealizate… Îmi iau bănetul şi plec! De ce? Resursele de-acolo sunt formidabile!

Şi-apoi e vorba de demantelarea fraudei. Dacă ajungem la Curtea de Arbitraj de la Viena, eu mă duc şi susţin interesele statului român. Să-mi răspundă la întrebări.

Aşadar, în cazul unui proces, câştigăm…

Păi cum să nu, domnule? Eu dovedesc frauda.

Dar cei care vorbesc de penalităţi de miliarde?

Nu cunosc aceste lucruri, sau dacă le cunosc, blufează. Este o ameninţare. Da’ de ce nu te-ai dus până acum să iei miliardele? Oricine renunţa la orice şi mergea să-şi ia muntele de bani şi să plece. De ce oare nu au plecat cu banii? Or fi cu mult mai mulţi bani în acel perimetru? Mai vin şi ai noştri şi vorbesc aiurea despre licenţe. Licenţele sunt acte administrative acordate de către o autoritate a administraţiei de stat. Atâta timp cât se dovedeşte că aceste acte au fost obţinute prin fraudă, ele sunt nule de drept!

Pe de altă parte, România poate cere prin comisie rogatorie să se constate frauda bursieră, se demarează o anchetă, se ajunge la dosarul care a stat la baza listării acţiunilor societăţii, se scoate contractul, se verifică data certă şi se vede dacă el corespunde cu contractul din România. Şi se va vedea că el a fost tradus în engleză, legalizat, fără titulatura ”Proiect” ca şi când era un contract autentic. Şi-o să vedeţi că data contractului la dosarul de listare a acţiunilor la bursă nu corespunde cu data contractului din România. Când acolo au trimis falsul, aici, dosarul era tot la stadiul de proiect. În felul acesta se explică subvenţionarea, extinderea perimetrului şi multe altele.

În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană trebuie să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţenia de toamnă” prin mai toate instituţiile…

Să se dizolve această comisie şi să sesizeze parchetul! Să se redeschidă dosarul şi să clarifice multele întrebări din acest interviu. Şi să se afle cum a reuşit Timiş prin Tender să deschidă toate uşile instituţiilor statului şi să primească aproape gratis aurul Apusenilor în detrimentul unor firme cu experienţă în domeniul mineritului. Am urmărit din 2003 încoace şi opinia ambasadorilor americani în legătură cu Roşia Montană: „proiect benefic care trebuie demarat”. Şi-atunci vor coopera oare autorităţile americane cu o colonie… pardon!, o ţară din lumea a treia, „aliatul” şi „partenerul” lor?

Suntem în război, domnule colonel?

În primul rând vreau să vă spun un lucru. Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial; interese străine de România. Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.

În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluţia lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, „când am dorit, pe uşa din faţă, pe unde am şi intrat”. A instrumentat şi dosarul Roşia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.

Marcel Bărbătei