Minciuni către România. Azi, minciunile Sandei Lungu.


Atenție, vorbim despre o minciună care „a fost văzută de 21.257.771 de oameni“ – așa cum precizează site-ul dedicat minciunilor către România. Vă las pe voi să deslușiți misterul acestei cifre.

Campania companiei Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) botezată „Scrisoare către România“ a invadat mass-media audiovizuale, tipărite și online. Șapte personaje din Roșia Montană își povestesc necazurile. Toate poveștile lor se încheie cu un îndemn la deschiderea exploatării de aur (a RMGC). În urmă cu câteva luni, am făcut aici o trecere în revistă a identităților reale ale „autorilor“ scrisorilor. Unii dintre ei aveau relații destul de vizibile cu RMGC, dacă nu cumva erau chiar angajați. Cel mai bine camuflată a fost relația companiei cu Sanda Lungu, văduva de 42 de ani care-și crește cei doi copii din pensia de 134 de lei a mamei sale. Dacă pledoaria doamnei Lungu e clădită pe ideea unei declarații de avere, atunci trebuie să facem o crudă, dar necesară precizare: principala sursă de venit a femeii a plecat către cele veșnice, de câteva luni. Or, Sanda Lungu e plimbată să plângă prin țară, dar și la Bruxelles; când vine să plângă la București, e cazată la Marriott; fiicei ei nu-i lipsesc banii de benzină ca să meargă la liceu cu un VW microbuz proprietatea familiei; și, în general, trăiește – toate astea dintr-o pensie pe care n-o mai primește? Un VW pe care l-a turtit ușor într-un perete exact la ora la care maică-sa plângea în direct la OTV.

Sanda Lungu dorește dispariția bisericii care-o hrănește. Sanda Lungu povestește că a încercat să-și câștige existența croșetând ciorapi și făcând prăjituri, ceea ce localnicii pe care i-am întrebat consideră a fi încă o minciună grosolană. Ea câștigă, însă, un ban de la biserica romano-catolică de care are grijă ca de propria-i gospodărie. La FânFest-ul de anul trecut, în cadrul festivalului, a fost organizat un tur al bisericilor din Roșia. Sanda Lungu a cerut 400 de lei ca să permită o vizită a grupului, iar preotul romano-catolic a anunțat că nu trece peste cuvântul ei. Cuvânt care, iată, sub forma scrisorii către România, cere pornirea proiectului RMGC. Iar dacă proiectul s-ar realiza, biserica în care lucrează azi, monument istoric, ar fi printre primele distruse.

Sanda Lungu a răspuns cu sinceritate întrebărilor pe care i le-am formulat. A trăit timp de câteva luni în condițiile pe care le povestește în „scrisoare“. Acum este angajată la biserica romano-catolică, post pe care nu l-ar părăsi decât pentru un loc de muncă la viitorul proiect de exploatare. În deplasări – la Bruxelles și la București – „nu plec să mor de foame; […]sunt ONG-urile pro Roșia Montană (pro RMGC) care au grijă de mine“.

Ceaușescu mai demola biserici. Dar, ce-i drept, nu-și lua leafa de la Biserică. (Mircea Toma)

In Romania traiesc milioane de oameni la limita subzistentei.Daca nu era aur la Rosia Montana ce facea Sanda Lungu ?

Aceastei nenorocite, nu-i pasa de restul populatiei care va fi otravita la propriu cu cianurile provenite din prosecul de extractie, cianuri in volum de ordinul a sutelor de mii de metri cubi.

Ce va face Sanda Lungu dupa ce Romania va ramane in curu` gol? Adica fara nimic? Ce vor face copii si nepotii tai, panarama corupta ce esti? Nu te gandesti si la viitor celor care vor urma dupa tine, Iudo.Dar ce conteaza ce va urma atata timp cat ai vani de bautura , panarama.

Numai uita-te la tine, te tradeaza fata, ma mir cum de ai rezistat sa faci reclama aia fara sa bei nimic.

 

ÎNCEPE RĂZBOIUL? Iranul ameninţă că va lovi Israelul cu 150.000 de rachete .


Ministrul iranian al apărării, generalul Ahmad Vahidi, a ameninţat că va lansa 150.000 de rachete asupra Israelului dacă această ţară va ataca teritoriul iranian, a anunţat duminică Serviciul independent de ştiri iranian preluat de site-ul israelian ynetnews.com.

„Iranul nu este Irakul sau Afganistanul. Dacă americanii fac greşeala de a ataca Iranul, le vom arăta noi ce înseamnă o astfel de luptă’, a afirmat ministrul iranian, vorbind în faţa a 50.000 de voluntari ai armatei în localitatea iraniană Bushehr, unde se află şi o centrală nucleară. ‘Israelul trebuie pedepsit pentru ceea ce a făcut musulmanilor în Palestina şi Liban”, a adăugat el.

În cursul zilei de sâmbătă, un comandant al Gardienilor Revoluţiei (unitatea de elită a armatei iraniene) a declarat că ţara sa va ataca elementele scutului american antirachetă din Turcia, în cazul în care SUA sau Israelul pornesc o operaţiune militară împotriva Iranului.

Comandantul forţelor aeriene ale Gardienilor Revoluţiei a declarat, potrivit agenţiei locale de ştiri Mehr, că aceste avertismente fac parte dintr-o nouă strategie de contracarare a ceea ce a numit ameninţările crescânde din partea SUA şi a Israelului.

 

LOVITURA SUPREMĂ: Obama i s-a vândut lui Soros


Informațiile potrivit cărora Soros îi dictează lui Obama unde și ce bani să dea par să prindă contur. Soros nu este numai cel care cumpără rezervele de cărbune ale unei țări întregi precum Kosovo sau cumpără drepturile de exploatare ale unor mari rezerve de gaze de șist ale unui stat precum Polonia.

Soros se află în spatele unor decizii strategice ale celui mai puternic om de pe planetă. Cel puțin, acestea sunt concluziile unei lucrări de amploare care tocmai a apărut în Statele Unite, scrisă de Peter Schweizer, un conservator care și-a făcut studiile la Oxford Univeristy și care a fost consilier pe probleme de politică externă al lui Sarah Palin.

Ce spune Peter Schweizer în lucrarea sa „Throw Them All Out”?

Miliardarul George Soros i-a dat președintelui american Barack Obama direcții despre cum să aloce așa numitele „pachete de stimulare a economiei” într-o serie de întâlniri private pe care Soros le-a avut cu consileierii de rang înalt ai Casei Albe.

Soros l-a întâlnit pe economistul șef al lui Obama pe data de 25 februarie 2009, dar și cu alți oficiali pe datele de 4 martie și 25 martie, exact în perioada în care se luau hotărâri cu privire la planul de stimulare a economiei. Tot în primul trimestru al anului 2009, Soros a cumpărat pachete de acțiuni la companii care în cele din urmă au beneficiat de fonduri la stat.

Câteva exemple concrete:

Soros și-a dublat deținerile la Hologic, o companie din industria medicamentelor care a beneficiat de ajutor de stat.

Soros și-a triplat deținerile la producătorul de software Emulus, care a beneficiat de fonduri printr-un program de dezvoltare a infrastructurii de internet.

Soros a cumpărat un pachet de 210.000 de acțiuni la Cisco și o companie numită Extreme Networks, companie care s-a ocupat de instalarea de internet prin fibră optică în mediul rural, prin strategia de dezvoltare a infradtructurii de internet a lui Obama.

Soros a cumpărat 1,5 milioane de acțiuni la merican Electric Power, o companie căreia Obama i-a dat un miliard de dolari în iunie 2009.

Soros a cumpărat acțiuni la Ameren, o companie care a primit un credit de 540 de milioane de dolari de la Departamentul american pentru Energie.

În al doilea trimestru din 2009, Soros a cumpărat compania Blackboard, care activează în domeniul tehnologiei educației și care a primit fonduri de stat în cadrul unui program de stimulare a mediului educațional.

Soros a cumpărat Burlington Northern Santa Fe și CSX, ambele beneficiare de fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii de cale ferată.

SURSA: Big Government

De la “primavara” araba la iarna natiunilor. Aurel Rogojan: În ziua de astăzi, cine ţine cu ţara lui şi încearcă să o apere e prost, extremist, terorist…


Publicam mai jos si o analiza a generalului (r) Aurel Rogojan pe tema lumii arabe de ieri, azi si maine si a agresiunilor din Egipt, Siria si Libia, provocata de lansarea cartii ambasadorului Dumitru Chican, “Primavara araba sau chipurile lui Janus”:

Excelenta, Domnule Ambasador al Republicii Irak la Bucuresti,

Onorat auditoriu,

Multumesc Editurii Proema pentru invitatia de a ma adresa distinsului si reprezentativului auditoriu prezent la acest eveniment cu totul special.

Asumarea proiectului editorial “Biblioteca araba” este, in opinia noastra, un important si binevenit act de cultura, data fiind, pe de o parte, universalitatea spiritualitatii acestei lumi fascinante, iar, pe de alta parte, refuzul obstinant al fundamentalismului si exclusivismului occidental de a-i cunoaste si intelege intim pe musulmani, in general si pe arabi, in special.

Relatiile Romaniei cu lumea araba constituie un capitol al istoriei veacului trecut care, atunci cand se va scrie numai in lumina adevarului, va darama esafodajul multor mari minciuni politico-mediatice, lansate in spatiul comunicarii publice pentru a impune istoria falsa, bazata pe miturile propagandei invigatorului vremelnic.

Avem in fata noastra, la acest eveniment, o intrebare de neevitat: Cine au fost si sunt arabii si care au fost si mai sunt patriile lor?

Raspunsul sau raspunsurile la dubla intrebare ne-ar putea indica cine sunt cei interesati sa controleze prezentul lumii arabe, pentru a-i rescrie trecutul si a-i stapani viitorul.

Eu as dori ca nepotii mei sa invete despre lumea araba, ceea ce si eu am invatat, fara a fi agresat cu informatii si cunostinte prelucrate pentru a eluda sau ascunde adevari incomode, pentru unii de-a dreptul compromitatoare.

La scara timpului isttoric, civilizatia lumii nu si-a decontat ceea ce datoreaza lumii arabe.

In secolul VII un popor necunoscut de nomazi a intrat spectaculos pe scena istoriei universale.

In mai putin de zece ani, arabii, impulsionati de noua lor religie, cuceresc Iranul, Mesopotamia, Irakul, Siria, Palestina si Egiptul.

In urmatoarele sase sau sapte decenii stapanesc Sicilia, Africa Septentrionala si Peninsula Iberica, aproape in intregime.

Trec Pirinei, ajung pe Valea Loarei si ameninta puternicul regat al francilor merovingieni, in timp ce la rasarit ating granitele Indiei si Chinei, iar in sud- vest pana la actualele granite ale Etiopei si Sudanului.

In mai putin de un secol, arabii au creat un imperiu mai intins decat fusese marele Imperiu roman la apogeul sau.

Astfel, intr-o perioada in care Europa suferea de pe urma dezastruoaselor invazii barbare, arabii au jucat, in multe privinte, un rol de educatori ai Occidentului, aportul lor constituindu-se intr-o componenta a culturii si civilizatiei medievale europene. [Sub aspectul civilizatiei urbane, in jurul anului 1000, cand in Europa foarte putine orase aveau populatie de peste zece mii de locuitori, arabii aveau orase cu peste un million de locuitori (Bagdadul – 1,5 milioane locuitori de sex masculin), numeroase cladiri cu etaje, bai publice (60.000 in Bagdad), scoli, spitale si aziluri (60 in Cordoba).Strazile erau bine luminate noaptea, cu lampi cu petrol in Iran si Mesopotamia, cu lampi cu ulei in Siria si Egipt. Alimentatia cu apa era asigurata in fiecare oras de catre un serviciu special .Mestesugurile si comertul erau bine dezvoltate si reglementate, pentru a se preveni fraudele, ori desfacerea produselor falsificate, alterate sau necorespunzatoare calitativ.]

Din Golful Persic pornea cel mai important drum comercial maritim, pana in China, la Canton. In anul 800 coloniile de negustori arabi in China aveau un statut perfectat pe cale diplomatica.

Ceea ce as-a intamplat dupa apogeul Marelui Imperiu Arab este de mult istorie. A invingatorilor, a invinsilor.

Noua ordine mondiala nu a inceput pentru intreaga lume araba sub cele mai bune auspicii. Pentru unele state arabe, asa numite din “axa raului” si devenite tinte ale “razboiului mondial antiterorist”, a inceput chiar foarte prost. Unica superputere mondiala, pe o parte, ofensata de atacurile gruparilor extremiste fundamentalist – islamice, iar, pe de alta parte, confruntata cu amenintarea de a nu putea controla rezervele mondiale de petrol detinute ori controlate de regimuri politice islamice, nesigure din punctul de vedere al intereselor si obiectivelor securitatii sale nationale, Statele Unite ale Americii, si-a reconsiderat strategia politica fata de lumea islamica, in general si fata de cea araba, special.

In contextul creat dupa evenimentele din septembrie 2001, “Alianta mondiala antiterorista” , condusa de Statele Unite , secondata de unii dintre principalii si traditionalii sai aliati, a mobilizat apropate intreaga planeta impotriva unui inamic invizibil, dar neechivoc, etichetat ca fiind motivat de o ideologie religioasa fundamentalist –islamica.

De ce a fost posibila o asemenea eroare istorica la scara planetara si unde va ajunge lumea in urma consecintelor?

Intre urmarile unei asemenea impartirii a lumii si al unui astfel de debut al noii ordini mondiale, tarile arabe au avut mult prea putine optiuni in ceea ce priveste participarea si manifestarea lor in  viata politica internationala.

Am primit tarziu exemplarul cartii “Primavara araba sau Chipurile lui Ianus”, ca sa ma refer aplicat asupra temei si mesajelor.

Nu prea tarziu, insa, pentru a nu fi provocat de anumite abordari si a simti nevoia complinirii lor cu noi informatii, doarece cartea refera asupra unor realitati dinamice, dintr-un proces in care – aici poate ca am o opinie clar transanta,diferita de autor – nimic nu este intamplator. Toate surprizele – cu ghilimele de rigoare – au fost cu parcimonie planificate.

Am sa exemplific cu cazul Libiei.

Care au fost forţele dezlănţuite asupra lui Gaddafi şi a poporului libian?

Mereu şi mereu am auzit de poporul inocent în lupta cu tiranul cel rău.

Cine este acest popor “nevinovat”, cine sunt aceşti “rebeli”, aşa cum au fost numiţi ei în mass media internationala ?

Este vorba de patru forţe interne principale, toate infiltrate si  împuternicite de mandatari externi :

1. Triburile monarhiste Harabi şi Obeidat din coridorul Benghazi – Darna – Tobruk. În timpul luptei împotriva colonialismului italian, aceste triburi au servit în zonă interesele britanice. Drept recompensă, unul din leaderii lor a fost urcat pe tronul Libiei, sub numele de regele Idris I. Acest rege a fost îndepărtat de Gaddafi  în anul 1969 !

2. Al Qaeda. Organizaţia Al Qaeda a fost înfiinţată în anii 1981-1982, în timpul războiului din Afganistan, de către Robert Gates, Secretarul de Stat al Apărării american de pînă în iulie 2011, pe vremea aceea adjunct al şefului CIA. Scopul a fost acela de a crea o armă în lupta cu URSS. De atunci, Al Qaeda a fost folosită pentru a declanşa războaie în diferite ţări, sub pretextul de a lupta împotriva Al Qaeda ( Serbia, Afganistan ) sau de a ajuta Al Qaeda (deghizată acum sub numele de “rebeli” în Libia). Deşi înfiinţată de CIA în Afganistan, Al Qaeda care a luptat în Libia este de origine locală, pentru că regiunea Darna este cea care a furnizat cel mai mare număr de membri din istoria acestei organizaţii. Astfel, putem chiar spune că Al Qaeda este libiană.

3. Al Frontul Naţional de Salvare Libian, condus de Khalifa Hifter, agent CIA.

4. Mişcarea  rebelilor condusi de Nuri Mesmari, aflat cîndva în anturajul lui Gaddafi. Acesta a fugit în octombrie 2010 din Libia la Paris, fiind urmărit în ţară pentru deturnare de fonduri. În Franţa , a primit consultanta serviciilor speciale de actiune externa ale Frantei , căderea regimului de la Tripoli.

Fortele externe :

1. Este cunoscut ce a facut NATO. Bilantul: cca. 60.000 de victime, majoritatea din rîndul civililor.

2. Cel mai mare duşman al poporului libian, care a lovit în lumea întreagă, mai periculos şi mai distructiv decît bombele, a fost atacul prin agresiunile psihologice de imagine. Prin intermediul caselor de presstituţie, războiul psihologic a fost cîştigat din start. Poporul libian nu a avut nicio şansă in fata opiniei publice internationale manipulate.

Despre Ceauşescu s-a spus cîndva că avea toaleta cu accesorii de aur, iar în decembrie 1989 că otrăvise fîntînile. Despre Sadham Hussein s-a zis că oamenii lui scoteau copiii kuwaitieni din incubatoare şi îi lasa să moară. Despre Gaddafi s-a spus că a dat viagra soldaţilor şi că îi îndeamna să violeze sau că îşi omoara proprii supusi (pe care de altfel, i-a făcut anterior cei mai educaţi şi mai bogaţi oameni din Africa).

Jurnalişti, oameni politici, istorici şi alţii despre care nu a auzit nimeni, adesea pe cheltuială proprie şi riscînd totul, au călătorit în această perioadă în zona conflictului ca să afle adevărul, ca să aibă ce spune celorlalţi şi ca să scrie istoria. Au trebuit să intre în Libia din Egipt sau din Tunisia, pe uscat, căci căile aeriene şi navale fuseseră blocate . Acolo au găsit o lume cu totul diferită de ceea ce portretizase mass media. În pofida ceea ce ştiau, Tripoli nu era ocupat, poporul nu era în teroare, majoritatea covîrşitoare îl susţinea pe Gaddafi, nu aveau loc violuri in masa, copiii mergeau liniştiţi la şcoala…

Dimpotrivă, au văzut şi au filmat de exemplu demonstraţia de la 1 iulie din Piaţa Verde din Tripoli (a auzit cineva de această demonstraţie?), unde în jur de 1 milion de oameni, în nici un caz cîteva mii, aşa cum s-a spus, – adică aproape toată populaţia oraşului Tripoli – au ieşit în stradă pentru a-şi arăta susţinerea faţă de Gaddafi şi opoziţia faţă de intervenţia straina , în scop umanitar  si în numele poporului libian. Asemenea demonstraţii au avut loc aproape săptămînal în toată ţara. Deşi ştiau că moartea avea să vină asupra multora dintre ei în zilele următoare.

Un alt lucru pe care mass media nu l-a spus este de exemplu uciderea în masă a negrilor de către rebeli, deghizată de occidentali în omorîrea unor mercenari .

Un alt exemplu de presă alternativă (reală) este reprezentat de imagini ale victimelor bombardamentelor . Peste tot în lume asemenea materiale au fost cenzurate, pentru a nu se afla ce s-a întîmplat de fapt.

Gaddafi o fi păcătuit, inclusiv prin faptul că a încercat să-şi apere ţara. În ziua de astăzi, cine ţine cu ţara lui şi încearcă să o apere nu se cuvine sa fie etichetat decat prost, extremist, terorist, criminal de război.

In alte asemenea precedente, istoria ne-a demonstrate ca, cel mai adesea, de ambele parti ale baricadelor s-au aflat oameni care au crezut sincer in maretia si gloria neamului, pentru care si-au pus ofranda pe altarul patriei vietile lor.

Urez Editurii Proema sa fie un promor temerar, competent si nepartinitor al valorilor si adevarurilor mistuitoare, precum arsita desertului, din lumea araba.

ALOCUTIUNEA GENERALULUI BRG. (R) AUREL I. ROGOJAN LA LANSAREA CARTII “PRIMAVARA ARABA SAU FETELE LUI IANUS”, AUTOR AMBASADOR DUMITRU CHICAN, EDITURA PROEMA, GAUDEAMUS, 24.11.2011,

Pregătiţi-vă de revolte în cazul în care euro se va prăbuşi, le cere Ministerul de Externe de la Londra ambasadelor din Eurozonă


Marea Britanie a ordonat ambasadelor să fie pregătite să ajute expaţii britanici din statele Eurozonei pentru momentul în care euro s-ar prăbuşi şi ar urma revolte violente. E doar o chestiune de timp până când se va întâmpla, declară un înalt oficial pentru „Telegraph”.

Ministerul de Externe britanic a trimis circulare ambasadelor sale din Eurozonă, prin care le cere să îşi facă planuri de acum pentru momentul în care moneda euro s-ar prăbuşi. Reprezentanţele diplomatice britanice vor trebui să fie capabile să ajute de urgenţă cetăţenii britanici din aceste state, relatează „Telegraph”. Avertizarea vine în contextul adâncirii crizei, cu Spania şi Italia care nu mai reuşesc să se împrumute pe pieţele externe decât la preţuri exorbitante, imposibil de susţinut. Diplomaţii britanici sunt avertizaţi că prăbuşirea euro devine din ce în ce mai plauzibilă şi că ar trebui să fie pregătiţi de eventuale colapsuri ale sistemelor bancare din anumite state şi chiar de revolte. Ţinând cont de ce s-a întâmplat în Grecia şi în Italia – proteste extrem de violente şi bănci atacate – Ministerul de Externe britanic consideră că acelaşi scenariu s-ar putea repeta şi în alte state ale Eurozonei.

Ambasadele trebuie să fie pregătite să evacueze expaţii britanici, dar şi să îi ajute financiar, în cazul în care, ca urmare a unui colaps financiar al statului unde se află, aceştia nu ar mai avea acces la propriile conturi.

Ministerul de Finanţe britanic confirmase la începutul lunii că Marea Britanie îşi face planuri de urgenţă pentru a putea contracara consecinţele eventualei prăbuşiri a monedei europene.

Totul e acum o chestiune de timp. „E în interesul nostru că ei (n.r. – oficialii din Eurozonă) mai încearcă să câştige timp pentru că asta ne dp timp şi nouă să ne pregătim”, a declarat un înalt oficial guvernamental pentru cotidianul britanic.

Îngrijorările ţin în special de Italia şi de Spania, ale căror randamente (dobânzi la obligaţiuni) cresc continuu, mărind costurile la care se împrumută aceste state. Noul guvern de la Roma al lui Mario Monti va trebui să găsească până la sfârşitul lui ianuarie 30 de miliarde de euro pentru partea din datorie care ajunge la scadenţă. Sâmbătă, guvernul italian a declarat că premierul Monti a apreciat, la întâlnirea cu cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, că un colaps al Italiei „va însemna inevitabil sfârşitul euro”.

VRAJEALA „MERKOZY” SE APROPIE DE FINAL .PACAT DE PROSTIMEA MANIPUTALA

 

Am spus acum 2 ani, Romania nu va ajunge sa „prinda ” euro, inainte de moartea acestuia. Din fericire pentru noi  e foarte bine a pentru ca astfel am mai amanat un pic, chinul suprem care va veni peste noi, foarte curand.

CREDEATI CA E RAU? E ABIA INCEPUTUL, MAI ALES ACUM CAND SE TOT TRAMBITEAZA PESTE TOT CA SUNTEM 7 MILIARDE, DE PARCA S–AR SCUFUNDA PAMANTUL.


Nu e o glumă: Virusul care ar putea extermina civilizaţia a fost creat

Un grup de oameni de ştiinţă e pe cale să publice un studiu despre cum au creat un virus care ar putea extermina întreaga noastră civilizaţie.

Virusul mortal este o versiune modificată genetic a celui care a provocat gripa aviară, dar este cu mult mai infecţios şi ar putea ucide de-o dată milioane de oameni, scrie Daily Mail.

Studiul a născut o furtună de controverse şi i-a împărţit pe oamenii de ştiinţă, unii dintre aceştia susţinând că cercetarea nu ar fi trebit făcută niciodată.

Actuala versiune a H5N1 a ucis circa 500 de oameni dar nu a fost suficient de contagioasă pentru a provoca o pandemie globală. Dar sunt temeri care susţin că virusul modificat ar putea fi folosit într-un război biologic dacă cade în mâinile cui nu trebuie.

ROMANIA TANJITA DE EVREI DIN ANII 1850 . ACUM, IN ANUL DE GRATIE 2011 DORINTA EVREILOR E PE CALE SA SE IMPLINEASCA. IN 2012-2013, POLITICIENII VOR SPUNE : LUATI-VA TARA, NU MAI AVEM CU CE PLATI DATORIILE.


În mod oficial, se recunoaşte că asasinarea lui I. Gh. Duca, la 29 decembrie 1933, pe peronul Gării Sinaia, s-a făcut la ordinul lui Corneliu Zelea-Codreanu. Motivul ar fi fost răzbunarea pentru faptul că primul-ministru al României din acea vreme dizolvase Garda de Fier. Cum se ştie, cu executarea sentinţei au fost însărcinaţi legionarii Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace, sau Nicadorii, cum li s-a mai spus, după ce au fost condamnaţi pentru această crimă.

În acelaşi timp, şi regele Carol al II-lea ar fi jucat un rol în această poveste. Duşmănos, el nu uitase că, în 1930, cînd venise în ţară şi luase tronul, I. Gh. Duca spusese, la o reuniune a liberalilor: “Mai bine îmi tai mîna dreaptă decît să colaborez cu acest aventurier”. Respectiva supoziţie este întărită şi de “pasivitatea” Poliţiei, care, deşi informată despre planurile legionarilor, s-a mişcat nepermis de încet şi l-a lăsat pe I. Gh. Duca să se apere doar cu un singur agent personal, pe peronul întunecos al gării. Neoficial, atentatul de la Sinaia mai are o motivaţie, pe care am găsit-o în voluminoasa lucrare “Jurnal, 1929-1989″ – semnată de Şerban Milcoveanu, cel mai important legionar după Zelea-Codreanu. Pentru a lămuri pe deplin lucrurile, e necesar să o luăm mai de departe. Mai precis, din vremea cînd, pentru ca marile Puteri să recunoască Unirea de la 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost silit să-şi dea acordul ca toţi evreii din Principatele Române să fie “împămînteniţi”, adică să primească cetăţenia română şi să li se concesioneze Banca Naţională Română, cu dreptul de a emite monedă românească. Mai mult, în 1866, cînd se dezbătea proiectul noii Constituţii Române, care, la art. 6, prevedea că “religia nu poate constitui un obstacol în calea împămîntenirii”, s-au produs tulburări sociale în Bucureşti, soldate, între altele, cu incendierea marii Sinagogi. Protestau în special moldovenii, îngroziţi de malversaţiile evreilor, care, năpădind provincia dintre Siret şi Prut, controlau comerţul, agricultura şi practicau cămătăria cea mai neruşinată. Atunci au intrat în scenă Isaac Adolf Cremieux şi Benjamin Franklin Peixotto. Cremieux era preşedintele Alianţei Israelite Universale, înfiinţată în 1860, cu sediul la Paris, şi care aparţinea de organizaţia B’nai B’rith. Fusese ministru pe vremea “Guvernului provizoriu” de la 1848, din Franţa, şi milita pentru înfiinţarea Statului Israel în Moldova. Avocatul şi diplomatul american Peixotto fusese numit, în 1870, consul la Bucureşti, cu misiunea să apere interesele evreilor în România. Iscîndu-se incidentele cu proiectul noii Constituţii, Cremieux a venit la Bucureşti şi a început tratative secrete cu deputaţii români, cărora le-ar fi oferit 25 de milioane de franci, în schimbul adoptării unei Constituţii favorabile încetăţenirii tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul ţării. Dar, cum tulburările nu conteneau, Ion C. Brătianu a limpezit situaţia, declarînd: “Evreii au devenit o plagă socială pentru România şi, cînd Naţiunea este ameninţată, se deşteaptă şi devine nu tolerantă, ci prevăzătoare”. Constituţia a fost votată aşa cum trebuia. Totuşi, după 13 ani de uneltiri, evreii au reuşit să o revizuiască în punctele ei esenţiale. Pînă aici, în chestiunea cu împămîntenirea evreilor în România, am consultat revista “Foaia naţională”, pe care am descoperit-o pe Internet. Mai departe, să-i dăm cuvîntul lui S. Milcoveanu, care ne oferă propria versiune despre asasinarea lui I. Gh. Duca. Mai întîi, prin 1925, la Congresul Studenţilor Legionari, s-a vorbit iarăşi despre Planul Cremieux-Peixotto, considerat drept un pericol ca forţele oculte să atenteze împotriva suveranităţii Statului Naţional Unitar Român, prin înfiinţarea Statului Israel pe teritoriul Moldovei. Prin 1933, problema a fost repusă pe tapet. Oculta mondială i-a ordonat lui I. Gh. Duca, mason cu rang înalt, să acorde cetăţenia română la peste 300.000 de evrei veniţi din Polonia şi din Rusia, concomitent cu exterminarea legionarilor, care se opuneau din răsputeri acestui plan. “Ghiţă, i-ar fi spus legionarul Gh. Cantacuzino-Grănicerul primului-ministru, al cărui apropiat era, dacă semnezi intrarea în ţară a evreilor, băieţii (legionarii – n.m.) te împuşcă!”. Basarabia şi Moldova, susţine Milcoveanu, erau rîvnite de evrei, pentru a face acolo o patrie a lor, o Republică Socialistă Sovietică Evreiască, după dorinţa iudaismului. (În 1938, 80% din populaţia Basarabiei era formată din evrei, care trăiau şi spînzurau acolo.) Sionismul dorea înfiinţarea Israelului în Palestina, ceea ce s-a şi realizat, în anul 1948. Dar I. Gh. Duca a semnat documentul, asumîndu-şi toate riscurile: “Mi-am semnat sentinţa de condamnare la moarte”, ar fi mărturisit el, într-un cerc restrîns. În acelaşi timp, însă, Guvernul Român tărăgăna împămîntenirea aromânilor goniţi din Grecia şi blocaţi la Salonic, fiindcă nu acceptau asimilarea de către greci. La data cînd a izbucnit cel de-al II-lea război mondial, evreii din România constituiau minoritatea etnică cea mai numeroasă (peste 2 milioane) şi, controlînd comerţul, industria şi finanţele, erau încredinţaţi că Planul Cremieux-Peixotto putea fi pus în aplicare. De asemenea, după 1945, cînd România a intrat în sfera de influenţă a bolşevicilor, izbînda lor părea tot mai aproape. Norocul nostru a fost că, brusc, Stalin a devenit antisemit şi antimason. (Anterior, Stalin le oferise evreilor Platoul Gobi din Asia Centrală, să-şi întemeieze acolo republica, iar englezii le-au oferit Uganda, însă evreii doreau România…).
Sîntem în anul de graţie 2010, cînd România a acumulat o datorie uriaşă, de aproape 150 de miliarde de euro, după unele estimări. Nu discutăm în buzunarele cui a intrat atîta bănet. Mai important ni se pare cum achităm această datorie Finanţei mondiale evreieşti, atîta vreme cît România nu mai are economie, iar resursele naturale le-a dat deja. În această situaţie fără ieşire, nu ne rămâne decît să alăturăm legendarilor Cremieux şi Peixotto numele lui Shimon Peres, actualul preşedinte al Israelului, care a declarat, nu de mult, că ţara lui are bani să cumpere România, sau altă ţară mai acătării. Să fie adevărat ce se zvoneşte în ultima vreme? Noi nu credem, dar, cică, am mai avea de primit încă vreo 40-50 de miliarde de euro de la FMI şi alte organisme financiare, controlate de evrei, după care, prin 2012, aceştia vor veni şi vor bate cu pumnul în masă: banii!. Şi, neavînd de unde să dăm înapoi nici măcar o leţcaie, pînă atunci, alde Băsescu, Ponta sau cine va mai fi, se vor lupta pentru aceste ultime tranşe de împrumut, după care vor zice: Poftiţi, domnilor, ţara e a dvs., cu populaţie cu tot! Banii i-aţi dat, marfa vă aşteaptă în galantar! Nu, nu delirăm. Internetul e plin de ştiri alarmante cu acest subiect, provenite de la Uniunea “Vatra Românească” şi din alte părţi. În ultima vreme, 500.000 de evrei au primit, deja, cetăţenia română, inclusiv dreptul de proprietate asupra locuinţelor, a unor fabrici, terenuri, păduri etc., iar românilor nu li s-a spus nimic despre această invazie tăcută, veritabilă agresiune împotriva Statului Român. Nu întîmplător, publicistul Teşu Solomovici a scris o carte intitulată “România iudaică”. Nu întîmplător, începe să se vorbească despre proiectul “Israel, în România”. Nu întîmplător, sănătatea, cultura şi învăţămîntul sunt lăsate de izbelişte, iar românii, sfătuiţi să emigreze unde or vedea cu ochii: ca să lase locul liber evreilor care se vor stabili în România, pentru mulţi dintre aceştia, ţara lor natală. În sfîrşit, nu întîmplător, se aud voci la Radio şi la TV, care au început să susţină ideea că numai un conducător străin – rege, preşedinte sau prim-ministru – ar mai putea să scoată ţara din marasmul moral şi economic în care s-a scufundat. Aşa să fie?

Sursa: Ion Coja