PLANUL TREBUIE SA „EVOLUEZE” CONFORM TERMENILOR SI CONDITIILOR STABILITE

Tulburări sociale, renunţarea la moneda unică, prăbuşirea economiei. Acestea sunt câteva din efectele crizei datoriilor din Europa pe care le prevăd o serie de analişti pentru Bloomberg. În acelaşi timp, The Economist îşi anunţă coperta apocaliptică a numărului din 1 octombrie: „TEMEŢI-VĂ!”.

Criza datoriilor din Europa va duce anul viitor la prăbuşire economică şi financiară şi la tulburări sociale, potrivit analiştilor intervievaţi de Bloomberg, scrie Medfiafax. Sondajul a fost realizat în rândul a 1.031 de investitori, analişti şi traderi din întreaga lume.

Cel puţin un membru al zonei euro va renunţa la moneda unică în următorii cinci ani, au anticipat 72% dintre aceştia. Zona euro va intra în recesiune în următoarele 12 luni, cred trei sferturi dintre aceştia.

Criza europeană va influenţa negativ economia mondială anul viitor, au mai spus o treime dintre participanţii la sondaj.

„Este o criză gravă. De la revenirea problemelor în Grecia, a apărut o criză de încredere, cu impact asupra pieţelor şi economiilor. Politicienii trebuie să acţioneze rapid”, a declarat Jean-Yves Chereau, participant la sondaj şi director pentru investiţii la compania Halkin Investments în Londra.

Din cauza crizei, 56% dintre cei intervievaţi intenţionează să îşi reducă expunerea la euro în următoarele şase luni, iar unul din trei şi planurile din regiune.

Economist anunţă pe Facebook un preview sumbru al numărului din 1 octombrie: „Temeţi-vă„, este titlul publicaţiei. „Până când politicienii nu vor face cu adevărat ceva pentru economia mondială, TEMEŢI-VĂ!”, scrie The Economist.

Comisia Europeană a anunţat joi scăderea încrederii în economie, în septembrie, peste aşteptările analiştilor, la cel mai redus nivel din decembrie 2009.

 

JIDANII CU OCHII PE NOI- SRI-UL , SUB COMANDA JIDANEASCA „VEGEAZA” PE BANI PUBLICI IMPOTRIVA NOASTRA.

Jidanii de la fundatia Soros, ( o fundatie de cacat, care nu face alteva decat sa-si lustruiasca si sa-si pozitioneze bine prin toate structurile si la orice nivel, pe cei de-ai ” lor” , ocupand astfel Romania la propriu.) sunt extrem de nemultumiti de adevarurile care se scriu pe internet, de unii ca noi.

Bineanteles au sunat la SRI probabil, caci imediat dupa vizita celor de la Soros , la cateva minute, am fost vizitati pe blog si de cei de la SRI.

Acest lucru este posibil bineanteles  prin tradarea bine platita a tuturor celor din clasa politica, care au vandut de mult Romania si suveranitatea acesteia.

 

UPDATE:

IAR DUPA CATEVA ORE, CUM ERA DE ASTEPTAT A INTRAT S.T.S-UL…

Iranul intenţionează să trimită vase militare în Atlantic, în apropiere de coasta SUA Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/iranul-intentioneaza-sa-trimita-vase-militare-in-atlantic-in-apropiere-de-coasta-sua

Iranul intenţionează să trimită vase în oceanul Atlantic, în apropiere de coasta Statelor Unite, a declarat un comandant citat de agenţia oficială de presă IRNA.

„Marina militară iraniană va avea o prezenţă puternică în apropiere de graniţele Statelor Unite”, titrează agenţia, citată de CNN. „Comandantul marinei militare a Iranului a făcut anunţul privind prezenţa acestei forţe în oceanul Atlantic şi a spus că, în acelaşi fel în care aroganta putere mondială este prezentă în apropiere de graniţele noastre maritime, şi noi, cu ajutorul marinarilor noştri care respectă conceptul de jurisprudenţei supreme, vom stabili o prezenţă puternică în apropiere de graniţele maritime ale Statelor Unite”, scrie IRNA.

Agenţia afirmă că anunţul a fost făcut de amiralul Habibollah Sayari, la împlinirea a 31 de ani de la războiul Iran-Irak.

Postul de televiziune iranian Press TV a anunţat planuri similare în luna iulie.

În februarie, două nave iraniene au traversat Canalul Suez, în prima astfel de călătorie a unor vase ale Teheranului după 1979.

Anunţul de marţi a intervenit şi în condiţiile în care Iranul intenţionează să trimită vase de război din Flota a XVI-a în Golful Aden, pentru a apăra vase iraniene şi petroliere de piraţi.

GUNOAIELE LUMII VOR SLUGARNICIE DEPLINA–ASASINAREA SUVERANITATII TARILOR A INCEPUT.

Preţul Germaniei pentru salvarea Europei: Renunţaţi la suveranitate

Stabilitatea uniunii monetare este în joc, aşa că pachetele de asistenţă pentru Grecia şi alte state din zona euro sunt foarte importante. Germania profită de pe urma monedei comunitare mai mult decât celelalte ţări: „Avem nevoie de euro, euro este bun pentru noi”, a explicat cancelarul federal Angela Merkel, într-un interviu acordat televiziunii publice germane ARD.

Săptămâna aceasta este programat, în plenul Parlamentului de la Berlin, votul privind extinderea paraşutei euro (aşa numitul EFSF). „Îmi doresc o majoritate a mea şi sunt convinsă că o voi primi”, s-a arătat stăpână pe sine şefa Execuitivului federal, în talk-show-ul difuzat duminică seara de primul canal al televiziunii publice, ARD.

Pe de altă parte, Angela Merkel a exclus asocierea votului de joi din Bundestag cu un test legislativ de încredere în Guvern. Aceasta, în condiţiile în care opoziţia, care susţine proiectul european avansat de Cabinetul federal, vorbeşte despre un sfârşit al actualei coaliţii majoritare, dat fiind că cel puţin 19 parlamentari din partidul Angelei Merkel (CDU) şi din gruparea alături de care guvernează (liber-democraţii) vor vota împotriva demersului european al Executivului, scie Deutsche Welle.

În ce priveşte rezolvarea problemelor Europei, Merkel nu concepe măsuri radicale, de genul anulării parţiale a datoriilor Greciei sau revenirea la marca germană. Prima variantă, deşi pare simplă, ar zdruncina credibilitatea Europei în faţa investitorilor.

„Cine ar mai aduce bani în Europa?”, a comentat Merkel, excluzând, în egală măsură, şi varianta a doua, pe motiv că revenirea la marca germană ar costa prea mult exporturile Republicii Federale.

În schimb, a adăugat cancelara, mecanismele europene ar trebui să ofere soluţii pentru insolvenţa ordonată a statelor supraîndatorate. Acest lucru ar putea intra în dezbaterea parlamentară germană la începutul anului următor.

Şefa Executivului regretă absenţa unui instrument prin care să poată fi constrânse acele state care nu respectă angajamentele comunitare şi, în acest context, nu a exclus modificarea tratatelor europene în vigoare.

Pentru viitor, Angela Merkel consideră necesar un drept de intervenţie şi sancţionare în cazul ţărilor ce nu respectă prevederile pactului de stabilitate. Aceasta nu exclude renunţarea parţială la suveranitate.

„Ar trebui să putem aduce o ţară cel puţin în faţa Curţii Europene de Justiţie”, a punctat şefa Executivului de la Berlin. „E nevoie de o instituţie care să spună că cine nu vrea să respecte tratatele este obligat să o facă”, a conchis Angela Merkel, în interviul televizat difuzat duminică seară pe postul de televiziune ARD.

O POSIBILA CATASTROFA NATURALA, SAU ELITELE VOR PREGATI UNA PENTRU NOI SI INTREAGA LUME ?

Elitele se ascund in maruntaiele pamantului. DE CE?

Incepand tot cu aceasta perioada 24 septembrie – 20 octombrie, mai toate guvernele colonialiste nu au nimic propus pe agenda de zi . DE CE? Au ajuns GUNOAIELE pamantului sa se teama de ceva sau ne pregatesc vreo  ”surpriza „.

                  America si Rusia isi pregatesc „cetatenii”, pe cei care inteleg si vor sa fie informati, pentru momente grele!!

Liderii marilor puteri ale lumii, stiu si se pregatesc …..

                  In data de 27 septembrie 2011 Statele Unite ale Americii vor fi in stare de alerta maxima DEFCON 1.Presedintele Obama este ordonat.Adica i s-a impus prin ordin al armatei , sa plece in Denver unde se afla unul dintre cele mai bine securizate bunkare din SUA.

 

                 In Rusia alerta este la fel de serioasa…  Un raport pregatit pentru presedintele Medvedev, sugereaza necesitatea construirii a 5000 de buncare suplimentare doar in Moscova cu privire la un posibil dezastru.

Raportul in cauza mentioneaza pisibilitatea aparitiei unor catastrofe cum ar fi cutremure devastatoare, inundatii de mari proportii, eruptii vulcanie si chiar posibilitatea de a se scufunda zone imense de terenuri si revenirea altora la suprafata din maruntaiele pamantului.

Observatiile arata ca ”ceva” a afectat deja Pamantul, facandu-i sa tremure axa de rotatie , cum se observa si din aspectul orbitelor stelare duble si ingrosate atunci cand se fixeaza obiectivul calerei foto pe ”axa cereasca”.  

 

 

 

 

 

 

  Un raport  pregătit de generalul Alexei Maslov, reprezentant militar la misiunea permanentă a Rusiei de la NATO, statuează faptul că el a fost informat de către americani de către planul lor de a menţine un nivel de alertă maximă (DEFCON 1 ) pe data de 27 septembrie 2011, iar în acea dată preşedintele american Obama se va afla într-unul din cele mai securizate buncăre din lume, situat sub aeroportul internaţional Denver.
În cadrul acordului SALT I privind controlul armelor nucleare (acord semnat între SUA şi Rusia), ambele părţi sunt obligate s-o anunţe pe cealaltă în cazul stărilor de alertă maximă, dar fără a preciza şi motivul. Generalul Maslov mai scrie în raportul său că îngrijorarea sa este amplificată şi de faptul că în luna august 2011 au avut loc două atacuri nucleare subterane în două sucursale CIA, din cadrul complexului de tuneluri militare ce leagă Washington-ul de Denver.
Interesant e faptul că, la scurt timp după atacurile teroriste de  pe 11 septembrie 2001, regimul Bush a hotărât să militarizeze complet CIA, la conducerea agenţiei de spionaj aflându-se până în 2009, generalul forţelor aeriene, Micheal Hayden, apoi CIA fiind condusă de fostul ofiţer de spionaj al Armateri americane, Leon Panetta. În august 2011, preşedintele Obama l-a pus în fruntea CIA-ului pe generalul Armatei Americane, David Petraeus, la o săptămână după atacurile nucleare menţionate în paragraful de mai sus.
Punerea de comandanţi militari la conducerea CIA-ului se datorează complicităţii agenţiei centrale americane de spionaj în atacurile teroriste de pe 9/11. CIA s-a folosit de reţeaua teroristă Al Qaeda, condusă de Osama bin Laden (cunoscut sub numele de cod Tim Osman) pentru a organiza atentatele de pe 11 septembrie.
Finanţarea atacurilor a fost realizată de către familia regală saudită, cu participarea directă a serviciilor secrete pakistaneze, ISI.
Important de reţinut e faptul că serviciile secrete ruseşti au ştiut de mult timp de operaţiunea CIA-ISI “Tim Osman”, căci Viktor Bout, marele traficant rus de arme, era agent secret FSB (noul KGB rusesc), el livrându-i lui Marvin Bush, fratele mai tânăr al lui George Bush şi lui Wirt Walker III Bush (vărul lui George Bush) 15 tone de explozibil rusesc PVV-5A, ce a fost folosit la dărâmarea turnurilor gemene de la World Trade Center.
Marvin Bush şi Wirt Walker III Bush erau în 2001 directorii companiei de securitate Stratesec (Securacom), ei având un contract de 8,3 milioane de dolari pentru asigurarea securităţii complexului World Trade Center. Coincidenţă sau nu, în weekendul dinaintea atacurilor de pe 11 septembrie, complexul a fost închis pentru “modernizarea sistemului său de securitate”. Cel mai probabil că în acel weekend au fost plasaţi explozibilii aduşi de traficantul rus de arme, aceşti explozibili ducând la prăbuşirea World Trade Center şi nu ciocnirea celor două avioane în complexul de afaceri.
Principalul finanţator al atacurilor teroriste de pe 9/11 a fost identificat de către Viktor Bout ca fiind Abdulaziz ak-Hijji şi soţia sa Anoud (nepoata regelui saudit Abdullah), cei doi locuind în Sarasota (Florida), dar, cu câteva zile înainte de atacurile de pe 11 septembrie şi-a părăsit brusc toate proprietăţile din America şi s-a reîntors în Arabia Saudită.
Am făcut această mică istorie a adevăratelor evenimente teroriste de acum 10 ani, pentru a reliefa faptul că SUA se află în pragul pericolului unor atentate teroriste ca acum 10 ani şi asta în special ca urmare a faptului că în perioada următoare Naţiunile Unite, la New York, urmează să dea votul pentru declararea statului palestinian. De menţionat faptul că asupra Statelor Unite s-au făcut presiuni şi ameninţări atât din partea Israelului cât şi a Arabiei Saudite. Israelul, care se opune cu vehemenţă declararării independenţei Palestinei, deţine foarte multă influenţă în structurile guvernamentale din SUA. Pe de altă parte, foarte recent, fostul ambasador al Arabiei Saudite în SUA, prinţul Turki al-Faisal a spus că dacă SUA nu va vota pentru crearea statului palestinian, Arabia Saudită (un susţinător al Palestinei) nu va mai coopera cu Statele Unite cum a făcut-o în trecut şi că ar exista astfel şanse pentru declanşarea unui alt război în regiune.
Nu se ştie de ce pe 27 septembrie 2011 s-a statuat un nivel de alertă maximă şi ce caută în acea zi preşedintele Obama la Denver în buncărul de maximă siguranţă, dar totul nu poate fi doar o simplă coincidenţă. Pe de altă parte, se ştie că încă din 2005, CIA şi-a transferat sediul său la Denver, în buncărul de sub aeroportul internaţional din Denver.
Şi iată încă o coincidenţă: pe 23 septembrie 2011 (deci cu 4 zile înainte) la Denver are loc un exerciţiu anti-terorism la care vor participa 81 de agenţii guvernamentale! Iată linkul oficial al exerciţiului:

http://blogs.douglas.co.us/sheriff/2011/09/19/operation-mountain-guardian-emergency-exercise/.

ACADEMIA ROMANA A CEDAT IN FATA JIDANILOR SIONISTI SI A TIGANILOR, „PERSOANE ONESTE, MUNCITOARE CU SIMTUL DREPTATII CINSTII SI CORECTITUDINII ”

Academia Română va face modificările solicitate de mai multe organizaţii şi instituţii pentru cele două cuvinte pe care acestea le consideră jignitoare la adresa etniei rome şi evreilor, într-un nou tiraj al Dicţionarului Explicativ al Limbii Române (DEX), a declarat pentru MEDIAFAX Marius Sala.

ACESTIA NU SUNT ROMANI, NICI ROMI NICI MINIC ALTCEVA DECAT TIGANI.

CAND O SA VEDETI VRE-O UNUL MUNCIND, SA MI-L ARATATI SI MIE..

 

 

 

, 

 

 

 

 

        Spre deliciul presei, care in toropeala de mijloc de Gustar nu prea avea subiecte de senzatie, a aparut o sesizare adresata, prin e-mail, Academiei Romane de un oengeu autohton care, in antetul celor doua pagini ale documentului, isi pune pe primul rand titulatura engleza (The Centre for Monitoring and Combating Anti-Semitism in Romania, abreviat MCA) si abia pe randul al doilea pe cea romaneasca (Centrul pentru Monitorizarea si (sic! ) Combaterea AntiSemitismului (sic!); din titulatura romaneasca numele tarii noastre lipseste…).

          In sfarsit, cel de-al treilea rand al antetului cuprinde ceea ce, iarasi in engleza, ar trebui sa constituie lozinca mobilizatoare a fortelor MCA (All that is necessary for the triumph of evil is that good men do nothing, cuvinte care, nefiind puse intre ghilimele, sugereaza ca ar apartine Centrului, cand, de fapt, sunt ale conservatorului englez Edmund Burke, nementionat de piratii intelectuali de la MCA; echivalarea romaneasca a citatului din Burke, izgonita in subsolul paginii, se face prin siluitul “Tot ce este necesar pentru ca raul (sic!) sa (sic!) triumfe sunt oameni buni care nu fac nimic”).

           Tot in subsol, sub datele de contact (oferite in engleza), este scris ceva cu semne, banuim, ebraice, care nu pricepem ce cauta intr-o hartie inaintata unei institutii romanesti (Art. 13 din Constitutie stipuleaza ca “In Romania, limba oficiala este limba romana”).

Ce pretinde, in esenta, anti-antisemitul Centru? Constatand ca in DEX 2009, dupa cuvantul-titlu jidan, sunt indicate registrul stilistic “familiar” si sinonimul “evreu”, Centrul se inflameaza si, dupa aproape o pagina de etichete ideologice precum antisemitism, rasism, national-extremism, conspirationism, insotite de adjective care ne amintesc de limbajul politrucilor cincizecisti, precum abject, conspirationist, distructiv, negativ, imbuibat (cu sange si durere), fascist, nazist, xenofob, solicita ca Academia Romana sa corecteze “imediat, fara intarziere si in mod permanent, definitia (sic!) rusinoasa (sic!) si josnica a cuvantului «JIDAN», care, asa cum este ea scrisa (sic!) in (sic!) DEX editia 2009, contravine atat bunului simt (sic!) cat si legislatiei in vigoare”.

Intelegem noi gresit sau ne aflam in fata unui ultimatum si a unei amenintari cu justitia? Apoi, cum se impaca un asemenea ton imperativ cu porumbelul cu o ramura de maslin in cioc, pe fundalul stelei lui David, care se vrea a fi logo-ul Centrului? Pacea se construieste, cumva, cu ultimatumuri si amenintari? Primul lucru care sare in ochi in solicitarea Centrului este aspectul ei ingalat. Este inacceptabil sa te adresezi forumului stiintific suprem al Romaniei: – folosind o romaneasca pe alocuri agramata – scriind, de pilda, “creaza” cand corect este “creeaza”, “sub ochii nostrii” cand corect este “sub ochii nostri”, “Internetul… este infectata” cand acordul corect este “Internetul… este infectat”; – socotind facultativa folosirea diacriticelor romanesti – numele Capitalei Romaniei, de pilda, este “Bucuresti”, nu “Bucuresti”; – vorbind de “timpul alocat” in loc de “timpul acordat”, de parca timpul ar intra intr-un capitol bugetar; – necenzurand delirul verbal – de exemplu, o exprimare logic fracturata precum “bunurile lor sa fie jefuite, arse si distruse” nu ne lamureste daca a) bunurile au fost jefuite spre a fi ulterior arse si distruse, ceea ce oricum ar fi tautologic, pentru ca arderea este o forma de distrugere, ori daca b) au fost mai intai jefuite de ceea ce aveau de pret si apoi arse ORI distruse in alt fel, ori daca c) au fost jefuite SAU arse SAU distruse in vreun alt fel.  

Confundand paronime ale limbii romane, ca in “(cuvant) imbuibat cu sange si durere” (imbibat inseamna “impregnat”, iar imbuibat inseamna “ghiftuit”); – lasandu-se purtati de elanul combativ, semnatarii sesizarii, care avem banuiala ca nu gandesc in romaneste, ci traduc, stangaci-automat, ceea ce chibzuiesc in alta limba, vorbesc despre internet ca platforma de mass-media, o balbaiala pe care nu stim daca sa o interpretam drept platforma media (care, in romana, are un sens specializat, precum in “Intact Media Group reprezinta cea mai importanta platforma media din Romania”) ori drept platforma pentru (ca in, de pilda, “Google Android este cea mai utilizata platforma pentru smartphoneuri”); oricum, exprimarea “Internetul, cea mai dezvoltata si cuprinzatoare platforma de mass-media si de informare a generatiilor viitoare” din sesizarea-somatie pacatuieste prin viziunea… discriminatorie, pentru ca exclude de la informarea prin Internet generatiile prezente. 

Nestapanind mecanismele subtile, gramaticale si stilistice, de generare a unor enunturi corecte si elegante in limba romana, reprezentatii MCA ajung sa vorbeasca de-a dreptul caragialeste. Spre edificare, sa analizam o lunga si total scapata de sub control fraza, al carei inceput construit pe o confuzie ne face sa ne indoim de seriozitatea si capacitatea de analiza a semnatarilor: “DEX, Dictionarul limbii Romane este…”. Ei bine, DEX nu este “Dictionarul Limbii Romane”, ci Dictionarul explicativ al limbii romane – oricum, fara majuscule, acestea fiind rezervate exclusiv abrevierii (Dictionarul limbii romane, abreviat DLR, este dictionarul realizat de Academia Romana intre 1950 si 2010, in continuarea si completareaDictionarului Academiei, din care un colectiv aflat sub coordonarea lui Sextil Puscariu nu a apucat sa scoata, intre 1913 si 1949, decat cinci, impecabile!, volume).

Iar fraza continua pe masura inceputului: “… o lucrare de referinta la care apeleaza formatorii de opinie, politicieni, educatori, procurori, jurnalisti ssic!t, judecatori si fortele de ordine ori de cate ori este necesara clarificarea unor termeni lingvistici, inclusiv a acelora cu impact asupra dreptului fiecarui om la demnitate…” – o inlantuire halucinanta de vorbe care, dincolo de constatarea ca autorii ei nu sunt in stare sa se exprime coerent, necesita comentarii aplicate: a) in enumerarea persoanelor care apeleaza la DEX se disting, conform semnatarilor sesizarii-ultimatum, doua categorii principale, exprimate prin substantive sau sintagme substantivale articulate (“formatorii de opinie” si “fortele de ordine”), ceilalti membri ai enumerarii fiind de fapt detalieri (in apozitie) ale conceptului de formatori de opinie: politicieni, educatori, procurori, jurnalisti, judecatori.

Daca s-ar fi obosit sa consulte “Prefata” la prima editie, din 1975, a DEX, vajnicii nostri combatanti ai antisemitismului ar fi aflat ca Dictionarul se adreseaza “tuturor celor care, folosind in mod curent limba romana, au nevoie de informatii si lamuriri noi in legatura cu vocabularul romanesc actual”; de ce limiteaza conducerea MCA publicul-tinta al DEX la “formatorii de opinie” si la “fortele de ordine” ramane, pentru noi, o enigma; b) ce legatura au “fortele de ordine” cu DEX-ul iarasi ramane, pentru noi, de neinteles – doar daca printre “fortele de ordine” nu plasam cumva insusi Centrul emanator al sesizarii-ultimatum, care si-ar dori, poate, sa instaureze, cu mijloace specifice acestor forte buna randuiala in folosirea limbii romane si in alcatuirea operelor lexicografice ale acesteia;

c) cat despre “clarificarea unor termeni lingvistici” iarasi nu pricepem ce cauta in context, terminologia lingvistica neavand nimic a face nici cu (anti)semitismul, nici cu formatorii de opinie, nici, cu atat mai putin, cu fortele de ordine (termen lingvistic inseamna “termen folosit in lingvistica”, adica in stiinta limbii, si, nu, asa cum presupun semnatarii sesizarii, “*cuvant al limbii romane”). Gangava sesizare-ultimatum emanata de anti-antisemitul Centru s-a bucurat de o atentie nemeritata, iar vina pentru aceasta este exclusiv a presei noastre imature si superficiale care, muscand cu inconstienta din momeala intinsa de MCA, a dat apa la moara unui subiect fals, titrand senzationalist: “Evreii cer schimbarea cuvantului «jidan» din DEX” (Libertatea), “Academia Romana e somata sa scoata «jidan» din dictionar” (Ziua veche), “Evreii cer Academiei Romane schimbarea definitiei cuvantului «jidan» din DEX” (Jurnalul national, care se pare ca a fost declansatorul reactiei in lant) etc. etc. Analiza revendicarilor Sa vedem, calm, daca ceea ce semnaleaza si solicita vajnicii monitori si combatanti ai antisemitismului, atat de vigilenti incat au aflat abia dupa doi ani, in 2011, ca in editia din 2009 a DEX cuvantul jidan este definit intr-un mod pe care il socotesc inadecvat, este sau nu intemeiat. Chiar daca vehementii semnatari ai sesizarii neaga aceasta evidenta, jidan si evreu sunt, in limba romana, sinonime, la fel cum sunt in franceza juif si hébreu, in engleza jew si hebrew, in spaniola judío si hebreo, in italiana giudeo si ebreo etc. In toate aceste limbi, cel putin unul dintre termenii lantului sinonimic (care este mai lung decat am indicat noi aici) poateavea conotatii negative. Or, conotatiile, adica toate elementele care se adauga sensului denotativ al unui cuvant (descrierea a ceea ce cuvantul denumeste) nu pot fi cuprinse in dictionare, care se multumesc sa indice, de obicei intr-o paranteza care preceda definitia, marca de uzaj (faptul ca un cuvant este literar, popular, familiar, argotic, vulgar, peiorativ, eufemistic, invechit, regional etc.). Din cele de mai sus speram ca s-a desprins cu claritate deosebirea dintre definitia unui cuvant (strict denotativa) si indicatiile de registru stilistic, care nu fac parte din definitie si care sunt, fatalmente, partiale, pentru ca nu pot surprinde varietatea practic infinita a situatiilor de comunicare si a conotatiilor. Sensul complet al unui cuvant este dat mai ales de context. Iata de ce pretentia MCA ca Academia “sa schimbe definitia” din DEX a cuvantului jidan este nu numai prost formulata (pentru ca nu definitia i-a suparat pe cautatorii, cu lumanarea, de antisemitism, ci indicarea marcii de uzaj, care, cum am aratat, nu face parte din definitie, este o simpla informatie suplimentara, exterioara denotatiei), ci si grav limitativa, pentru ca vrea sa lipeasca de jidan eticheta de cuvant antisemit, iar deevreu eticheta de termen neutru – ambele, etichete mincinoase, pentru ca jidan nu este folosit numai de antisemiti, iar evreu este folosit si in contexte care tin de antisemitism. 

Nu cuvintele sunt antisemite, ci ideile pe care le exprima, iar lucrul acesta par a-l ignora agitatorii de la MCA. Sa mergem la cateva dictionare romanesti de referinta, sa vedem cum este definit jidan: – In Dictionarul universal al limbei romane al lui Lazar Saineanu (lingvist de origine evreiasca), cu prima editie in 1896 si a opta in 1938, jidan este definit, sec si descriptivist, “alt nume dat evreului”, iar jidov este echivalat, la fel de sec, cu “jidan”; sa nu fi simtit marele lingvist conotatiile uneori negative ale termenului…? Nu avea cum sa nu le cunoasca, numai ca le va fi socotit neesentiale; – In Dictionarul Academiei (vol. J-L, 1937), realizat sub conducerea lui Sextil Puscariu, definitia este amestecata cu indicatia de uzaj: “Nume popular (adesea cu inteles dispretuitor) dat Evreilor”, iar adverbul adesea introduce o salutara si ponderatoare nuanta; – Prima editie a DEX, din 1975, indicand statutul popular si peiorativ al lui jidan, fara nici o nuantare, comite, evident, o exagerare – jidan nu este, cum am mai spus si cum vom mai repeta, intotdeauna dispretuitor; – In sfarsit, DEX 2009, inchizand cercul deschis de Lazar Saineanu, indica doar uzul familiar, nemaisocotind cuvantul “peiorativ” – o exagerare la fel de mare ca si aceea de a-l socoti intotdeauna peiorativ.

       Sa mai notam, in sfarsit, ca modificarea indicatiei de registru, din popular in familiar, subliniaza o tendinta generala a limbilor in epoca aceasta de comunicare in masa, de stergere a diferentei dintre “popular” si “literar” sau “cult” in favoarea aceleia dintre “familiar” si “oficial”. 

Un jurnalist, de pilda, poate folosi in discutiile cu colegii ori cu sefii de redactie cuvantul jidan, fie cu, fie fara conotatii negative, dar in materialele “oficiale”, publicabile, il va alege doar pe evreu. Dezamorsarea Pentru ca o mie de explicatii de sens nu fac cat doua exemple bine alese, sa recurgem si noi, spre o mai rapida lamurire, la cateva citate, scoase, pentru folclor si limba veche, din DA si din DLR. Jidan Format in romaneste, din jid (termen regional, folosit in nordul Transilvaniei si in Moldova, imprumutat din ucr. si pol. žyd) A sufixul -an, jidan a fost de la inceput un termen popular, opus lui jidov si evreu, termeni culti. Il gasim in folclor, ca termen etnic lipsit de conotatii (“Mai jidane, mai jupane, / Nu-i schimba calul cu mine?” ori “Cand te intalnesti cu jidan, iti merge bine”) dar si conotat negativ, mai degraba din motive social-economice decat etnice (“Decat sluga la jidan, mai bine la oi cioban” ori “cand vor iesi jidanii la secere”, adica niciodata).

Elocvent este faptul ca Ion Creanga, scriitorul “popular” prin excelenta, foloseste jidan (nuevreu, nu jidov, nu ovrei) in Amintiri, cu sens mai mult religios decat etnic, intr-un pasaj de un umor nebun, in care preotul Oslobanu isi aminteste manios ca i-a fost schimbat hramul bisericii, indepartandu-i credinciosii (“Ne-ati luat cu smichirie pe marele mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, si ne-ati dat in locul acestui sfant vestit pe Lazar, un jidan tremturos, care tot moare si iar invie, si invie si iar moare, de nu mai stie nime de numele lui. Acesta-i hram?”) si, cu sens religios-etnic, in poezia Oltenii in Iasi, care-i indeamna pe locuitorii capitalei moldave: “Voi cu inima crestini, / Cumparati dela Olteni! // Voi cu inima crestina, / Nici un ac dela Jidani!”. Caragiale, in aceeasi epoca, foloseste si el jidan, in sens religios, fara conotatie, in O faclie de Paste (“Leiba Zibal – zise hangiul cu tonul inalt si cu un gest larg – merge la Iesi sa spuna rabinului ca Leiba Zibal nu-i jidan… Leiba Zibal este goi… pentru ca Leiba Zibal a aprins o faclie lui Christos!”) si in sens etnic, nu lipsit de o umbra de admiratie pizmasa, in Doua loturi (“D. Lefter sustine ca Taca i-a furat biletele – chivutele si jidanii nu sunt prosti: cand cumpara haine vechi, le purica pan toate-ndoiturile.”).

In O scrisoare pierduta, Catavencu, patriotul sforaitor, e lasat sa peroreze pe cand pozeaza in antisemit, iar dezvaluirea “logicii interne” a discursului constituie cea mai nemiloasa subminare a antisemitismului politicianist (“In Iasi, de exemplu, – permiteti-mi aceasta digresiune, este trista, dar adevarata! – in Iasi n-avem nici un negustor roman, nici unul!… (…) Si cu toate aceste toti falitii sunt jidani! Explicati-va acest fenomen, acest mister, daca ma pot exprima astfel!”). Mai aproape de zilele noastre, doi evrei pe care ne cerem scuze ca ii punem alaturi, dar o facem numai din ratiuni “didactice”, au folosit cuvantul jidan fara umbra de intentie antisemita. Primul, cronologic si ca valoare, este Nicolae Steinhardt. In Jurnalul fericirii, trei sunt ipostazele jidanului. La primul nivel, si cel mai de jos, de utilizare cetoasa, il gasim pe “caraliul tigan” (spre cinstea lui, Steinhardt nu se teme de vorbe), pentru care jidanul e unul dintre exponentii raului, unul dintre dusmanii de clasa, unul dintre chiaburii si exploatatorii aruncati in inchisoare spre a-si baga mintile-n cap. Gardianul “isi omoara timpul punandu-ne intrebari cu talc: cati ani ai? la cat esti condamnat? pentru ce? ce-ai fost? (…) Pe mine ma intreaba daca-s Roman. Sunt, ii raspund. Ce, ma, nu esti jidan? Sangele meu e evreiesc, ii dau eu replica, dar de gandit si de simtit gandesc si simt romaneste. Isi da seama ca n-a nimerit-o si tace”. La al doilea nivel, cel tandru-ironic, il gasim pe preotul paroh al bisericii Silvestru, evocat de Steinhardt cu intelegere si simpatie, caruia “ii placea sa declare: decat sa vad ministru al cultelor pe un papistas de-al lui Maniu, mai bine sa-l vad pe un jidan de-al nostru, baiat de treaba, si rostea numele meu”. La al treilea nivel, cel mai inalt, unde se opereaza cu precizie de bisturiu, il aflam pe tatal autorului, care isi indeamna fiul chemat la Securitate spre a fi anchetat: “Si vezi sa nu ma faci de ris, zice. Sa nu fii jidan fricos si sa nu te caci in pantaloni”.

Este un indemn la demnitate umana in fata caruia distinctia semit-antisemit devine inoperanta. Al doilea exemplu recent de evreu care jidaneste pe cineva ni-l ofera Nati Meir, personaj cu iz penal, abonat al inchisorilor din Israel si din Romania. Aflat in continua campanie mediatica, acesta isi anunta, in urma cu cativa ani, intentia de a cumpara clubul Rapid, recunoscandu-si totodata neputinta in fata proprietarului clubului, George Copos: “Oricum, va spune un evreu, George Copos este mai jidan decat jidanii!” (Gandul 20 VII 2006). Nici antisemitismul nu mai e ce-a fost: un evreu il face jidan pe un roman! Jidov Jidov (imprumut din sl. židovinŭ pentru a desemna o persoana de religie iudaica) apare in primele traduceri ale cartilor sfinte (Coresi: “Petru… ruda de jidovi… era”; Varlaam: “Cum, tu fiindŭ judovŭ, dela mene ceri sa beai?”), in pravile si letopisete (“Au prins pre cativa jidovi si i-au pus la inchisoare” ori “Eretic si jidov impotriva crestinilor nu sa primesc spre marturie”), coborand insa si in limba populara (“Maica Domnului era fata lui David si slujia la un Jidov” ori “Domnul Hristos a fost tot jidov mare”) si capatandu-si consacrarea mai ales prin legenda jidovului ratacitor. Uneori, jidov este sinonimul eufemistic al lui jidan (ca la Alecsandri, de pilda: “Cele mai multe sunt crasme proaste tinute de jidovi stremterosi”), mult mai colorat decat impersonalul evreu. Evreu Evreu (din slavon. evreĭ), asa cum o arata si etimologia, este la origine un imprumut cult, introdus in romana de scrierile slavonesti si de primele traduceri. Tocmai pentru ca era un cultism, devenit cu vremea etnonim, evreu a ramas neutru stilistic, nefiind insotit de conotatii. Il aflam in Psaltirea Scheiana (“Tocmi-se pamantul lui, cu adaos scris de evrei”), in Biblia de la 1688 (“Facutu-s-au razstire elinilor catra evrei”) si numai rar in limba populara (“Cand Hristos cina la masa / Sta evreii dupa casa”).

Si totusi… nu numai jidan, cuvantul cel rau, care se cere etichetat in dictionare, ci si evreu,cuvantul cel bun, poate fi implicat in formulari negative la adresa etniei pe care o desemneaza. Sa urmarim cateva stiri, de pe la noi si de aiurea, culese din presa ultimilor ani: “Consilierul judetean PD-L D.C. a declansat un imens scandal in urma cu cateva luni dupa ce a afirmat ca reprezentantul PSD in forul deliberativ judetean, N.B., l-ar fi facut evreu imputit in sedinta de plen…” (ziare.com 26 iun. 2008);

         Berlusconi a relatat povestea unei familii de evrei care ascunde un alt evreu, facandu-l sa plateasca o taxa lunara uriasa, fara sa-i spuna ca razboiul (al Doilea Razboi Mondial) a luat sfarsit.” (ziare.com 4 X 10); “Consilierul James Jones a reusit sa indigneze o parte a publicului, dupa ce a vorbit despre negustorul evreu care a refuzat sa-i dea apa unui taliban in desert…” (ziare.com 27 IV 10);

“Eminescu nu a murit de moarte buna, a fost asasinat de niste alogeni. Erau evrei, insi din poporul ales, cei care au pus la cale asasinarea poetului, deranjati de scrierile politice si poeziile lui Eminescu.” (ziare.com 14 VI 10). Sa oprim aici seria citatelor, care ar putea continua pe pagini intregi. Reactia fortelor de interventie Daca lipsa de profesionalism si prostul gust al (cu cateva exceptii) publicatiilor noastre nu mai sunt de multa vreme motiv de mirare, de mirare, intr-adevar de mirare este precipitarea cu care Academia Romana, prin directorul Institutului de Lingvistica “Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, acad. Marius Sala, a raspuns, cu numar de inregistrare si cu stampila, unei adrese primite prin e-mail. Raspunsul grabit al acad.Marius Sala, care contine el insusi exagerari si erori, nici nu pune lucrurile la punct, nici nu ii poate multumi pe semnatarii petitiei, dornici de altceva.

    Sa vedem insa ce le-a raspuns acad. Marius Sala semnatarilor sesizarii-ultimatum. Primul paragraf, care se doreste a fi o punere in tema a necunoscatorilor cu dificultatile facerii unui dictionar, pacatuieste prin cel putin doua neadevaruri: – nu orice dictionar “are in vedere intreaga istorie a evolutiei si utilizarii unui cuvant, incercandu-se surprinderea tuturor nuantelor semantice si stilistice”, cum afirma acad. Marius Sala (afirmatia este valabila pentru dictionarele academice, de tip tezaur, nu si pentru restul dictionarelor, de pilda, pentru dictionarele de uz scolar, pentru dictionarele de neologisme, de regionalisme etc.); – daca, in pofida exprimarii usor ambigue, putem fi de acord ca orice dictionar trebuie sa formuleze “definitii exacte sub aspect stiintific”, precizarea urmatoare din textul-raspuns, “si cat mai corecte din punct de vedere politic”, ne lasa, pur si simplu, fara grai. Ce cauta politica in dictionarele de limba?

      Ne intoarcem la definitiile “aprobate” de partid dinainte de 1989? Sau ne bagam capul, fara sa ne doara, in jugul corectitudinii politice, mai perversa chiar decat corectitudinea partinica si mai intransigenta decat lupta de clasa? Ne indoim ca acesta este punctul de vedere oficial al Academiei Romane – si chiar daca ar fi, el s-ar aplica exclusiv dictionarelor normative, nu si celor preponderent descriptive, de genul DEX, in care numai prin abuz s-au strecurat indicatii de “buna practica”. Al doilea paragraf din textul-raspuns incearca sa ofere o explicatie pentru inlocuirea in editia din 2009 a DEX, in paranteza dedicata registrului stilistic si recomandarilor normative, a indicatiei “popular, peiorativ” din 1998 (“corecta din punct de vedere istoric” – ceea ce este neadevarat, pentru ca termenul a fost popular, dar nu a fost si nici nu este intotdeauna si peiorativ) cu aceea de termen “familiar” (o caracterizare care, asa cum am aratat, nu este, pentru limba actuala, gresita). Acad. Marius Sala spune ca “s-a inlocuit din eroare…”.

Cine se ascunde in spatele acestui impersonal “s”? Un redactor-cercetator al Institutului de Lingvistica? Un redactor coordonator? Sau un redactor (daca va fi existand) al editurii care, dupa 1990, s-a substituit Editurii Academiei si a preluat, spre tiparire si difuzare “cea mai vanduta carte din Romania”? Mister… In sfarsit, cel de al treilea paragraf promite ca “in viitoarele editii ale tuturor dictionarelor elaborate de Institutul de Lingvistica, sub egida Academiei, vom introduce indicatii care sa nu lase loc unor interpretari discriminatorii”.

     Interpretari discriminatorii…? Nefericita exprimare… Sfarsitul, promitator, al paragrafului al treilea asigura ca se vor adopta formulari de tipul “cu sens peiorativ, nerecomandat”, ceea ce transforma, pe de o parte, toate dictionarele viitoare in dictionare prescriptive (un obiectiv, evident, excesiv) si, pe de alta parte, reprezinta un abuz, pentru ca nu toate contextele in care apare jidan sunt peiorative si blamabile, asa cum s-a vazut.          

          Raspunsul puitorilor petardei In urma raspunsului Academiei Romane, aflam in urma cu cateva zile pe Hotnews, “mai multe grupuri evreiesti” au afirmat ca schimbarea promisa pentru viitoarele dictionare “nu este suficienta” – “grupurile”, din Bucuresti si New York, doresc sa se mentioneze “clar” cajidan este un termen “rasist si antisemit”. Cuprinse de febra solicitarilor ultimative, “grupurile evreiesti” nu au mai bagat de seama ca antisemitismul este o forma de rasism… Dictionarele alcatuite sub egida Academiei Romane sunt lucrari prea serioase pentru a fi tarate in polemici cu urechisti.. Ele trebuie lucrate in liniste si cu mintea limpede, nu sub presiunea reprezentantilor de oengeuri sau “grupuri” care nici macar nu folosesc corect limba romana. http://apologeticum.wordpress.com/

Rusia va raspunde militar la scutul antiracheta

Moscova va da un raspuns tehnico-militar la desfasurarea scutului antiracheta, daca nu se va ajunge la un acord pe aceasta tema intr-un viitor apropiat, a avertizat joi Ministerul rus de Externe, potrivit NewsIn.

In plus, Ministerul rus de Externe se declara alarmat de impotmolirea discutiilor pe tema apararii antiracheta pe care le are cu NATO si Statele Unite.

Potrivit purtatorului de cuvant al MAE rus, Aleksandr Lukasevici, Rusia este din ce in ce mai ingrijorata de lancezeala dialogului cu SUA si NATO pe tema crearii unui sistem comun antiracheta (asa-numitul proiect EUROPRO).

“Cu cat procesul de desfasurare ale unor elemente americane ale acestui sistem continua, cu atat mai mult se blocheaza dialogul nostru cu Bruxelles-ul si Washingtonul”, a spus oficialul rus, intr-o aparenta aluzie la semnarea acordului romano-american de instalare la Deveselu a unor rachete interceptoare din cadrul fazei a doua a instalarii scutului american antiracheta in Europa.

“De aceea, vrem sa primim garantii juridice ca EUROPRO nu va fi indreptat impotriva Rusiei. In eventualitatea ca Moscova nu va primi aceste garantii, nu vom avea incotro decat sa luam deciziile tehnico-militare cuvenite”, a declarat Lukasevici, care a reamintit propunerea facuta de presedintele Dmitri Medvedev in privinta apararii antiracheta.

Ideea unei cooperari pentru formarea unui scut european antiracheta a fost formulata in noiembrie 2010 la summitul Rusia-NATO de la Lisabona. Alianta insista pe doua sisteme de aparare antiracheta independente, dar coordonate: unul rus, celalalt al NATO. Moscova propune, in schimb, un sistem indivizibil care sa integreze dispozitivele celor doua parti.
>Europa direct răspunzătoare de consecinţele ce vor decurge în urma instalării scutului antirachetă</a
Europa va fi parţial responsabilă de ameninţarea pe care ar putea-o constitui viitorul scut antirachetă al NATO pentru interesele ruseşti, a declarat reprezentantul permanent al Rusiei la Alianţa Nord-Atlantică, Dmitri Rogozin, aflat în vizită în Franţa, relatează RIA Novosti, citată de Mediafax.

Diplomatul s-a întâlnit miercuri la Paris cu ministrul Apărării Gérard Longuet, consilierul diplomatic prezidenţial Jean-David Levitte, şeful Statului Major particular al preşedintelui francez, generalul Benoît Puga, directorul politic al Ministerul de Externe şi parlamentari francezi.

Potrivit lui Rogozin, europenii, inclusiv francezii, nu vor să se amestece în dialogul ruso-american privind apărarea antirachetă.

“O astfel de poziţie nu este lipsită de rea voinţă, deoarece sistemul antirachetă în curs de înfiinţare nu este un scut american, ci unul al NATO. Aceasta înseamnă că europenii sunt direct asociaţi conceperii arhitecturii sale şi realizării unor proiecte antirachetă concrete “, a subliniat el într-un interviu acordat RIA Novosti.

Potrivit lui Rogozin, Europa “îşi va asuma partea sa de responsabilitate în cazul în care aceste proiecte ar aduce atingere intereselor strategice ruseşti”.

El a afirmat că este foarte mulţumit de întrevederile pe care le-a avut cu colegii săi francezi.

“Sper că discuţiile pe care le port în prezent (…) în ţări europene le vor incita pe acestea din urmă să joace un rol mai activ în căutarea unui compromis în privinţa viitorului scut antirachetă din Europa”, a subliniat el.

Scutul antirachetă, folosit pentru a ataca Rusia şi China

Brian Becker, analist la organizaţia americană Act Now to Stop War and End Racism (ANSWER), este de părere că >Statele Unite nu renunţaseră niciun moment la ideea apropierii de frontierele Rusiei.

“Statele Unite nu vor renunţa la această idee pentru că Statele Unite intenţionează să folosească acest scut antirachetă în viitor ca parte a sistemului de atac împotriva ameninţărilor provenind din Rusia sau China“, subliniază Becker, potrivit Russia Today.

“Când s-a terminat Războiul Rece, când Pactul de la Varşovia a luat sfârşit, ne puteam gândi logic că va urma o perioadă de compromisuri, de pace şi de diminuare a tensiunilor. În schimb, armata americană, nu poporul, a considerat că aceasta este o oportunitate de a avea putere în mod unilateral asupra statelor din fostul Bloc sovietic şi asupra Rusiei în special. Este vorba de un calcul strategic conform căruia cei care au arme mai multe şi care pot provoca daune mai mari îi pot forţa pe alţii să accepte termenii oricărui context politic din viitor”, explică Becker.

Analistul avertizează că sistemul antirachetă este un efort al Washingtonului de a-şi extinde influenţa în regiune.

“Statele Unite se folosesc de acordurile cu România şi cu alte state central sau est-europene pentru a le integra în cadrul NATO, în sfera de influenţă americană, iar Europa Centrală şi de Est sunt percepute prin prisma extinderii sferei de influenţă americane până la frontierele Rusiei”, declară analistul.

OCHIUL ELITELOR: E-CALL, O ALTA MODALITATE DIABOLICA DE URMARIRE SI SUPRAVEGHERE.

Sistemul eCall trebuie să fie instalat şi pe deplin funcţional, până în 2015, în toată Uniunea Europeană, dar şi în Croaţia, Islanda, Norvegia şi Elveţia. Acesta este un dispozitiv de alertare a numărului european de urgenţă 112, amplasat în autovehicul, costând aproximativ o sută de euro.

Comisia Europeană (CE) a adoptat joi prima măsură vizând să garanteze că, până în 2015, automobilul fiecărui cetăţean UE să poată apela serviciile de urgenţă în locul şoferului în cazul în care este victima unui accident grav.

Toate statele membre UE sunt obligate să se asigure că operatorii de telefonie mobilă tratează apelurile transmise de dispozitivele eCall aşa cum tratează şi celelalte apeluri la numărul 112, adică acordându-le prioritate şi netaxându-le, informează Mediafax.

În caz de accident grav, acest sistem formează automat numărul european unic de urgenţă 112 şi comunică serviciilor de urgenţă locul în care se află vehiculul. O recomandare a Comisiei, adoptată la 8 septembrie 2010, solicita statelor membre să se asigure că operatorii reţelelor de telefonie mobilă îşi modernizează infrastructura astfel încât apelurile de tip eCall să fie transmise în mod eficient serviciilor de urgenţă.

Obiectivul Comisiei este ca, până în 2015, serviciul eCall să fie instalat şi pe deplin funcţional în toată Uniunea Europeană, dar şi în Croaţia, Islanda, Norvegia şi Elveţia.

Recomandarea îndeamnă toate statele membre să se asigure că operatorii de telefonie mobilă tratează apelurile transmise de dispozitivele eCall aşa cum tratează şi celelalte apeluri la numărul 112 – adică acordându-le prioritate şi netaxându-le. De asemenea, recomandarea le solicită statelor membre să se asigure că operatorii de telefonie mobilă instituie sisteme de identificare a apelurilor de tip eCall, astfel încât acestea să poată fi direcţionate către un centru de preluare a apelurilor de urgenţă echipat corespunzător.

Recomandarea va fi urmată de adoptarea de către Comisie a specificaţiilor privind modernizarea centrelor de preluare a apelurilor de urgenţă (în temeiul Directivei 2010/40/CE privind sistemele de transport inteligente) şi a unei propuneri de regulament în care să se stipuleze că, pentru a obţine aprobarea de tip la nivelul UE, toate noile modele de automobile şi de vehicule uşoare trebuie să fie echipate, începând din 2015, cu dispozitive eCall care îndeplinesc specificaţiile tehnice prevăzute.

Cum funcţionează sistemul eCall

Sistemul eCall se declanşează automat după ce senzorii din vehicul detectează un accident grav. Odată declanşat, sistemul eCall formează numărul european de urgenţă 112, stabileşte o legătură telefonică cu centrul corespunzător de preluare a apelurilor de urgenţă şi transmite serviciilor de salvare detalii despre accident, inclusiv ora la care acesta a avut loc, poziţia exactă a vehiculului accidentat şi direcţia deplasării (informaţie esenţială în cazul în care accidentul s-a produs pe autostradă sau într-un tunel). Un apel de tip eCall poate fi declanşat şi manual, prin simpla apăsare a unui buton din interiorul maşinii, de exemplu de către un martor la un accident grav.

„Se estimează că instalarea sistemului eCall în fiecare automobil nou costă mai puţin de o sută de euro. Pentru a nu suscita preocupări legate de protecţia vieţii private, trebuie menţionat că sistemul eCall nu permite urmărirea vehiculelor, deoarece rămâne inactiv şi nu transmite semnale până în momentul în care este activat de producerea un accident„, afirmă CE.

De unde stim noi asta? Si cum se poate demonstra? Totul este o facatura, la care prostimea va fune botul , cum se zice. De ce ar apasa un martor butonul dispozitivului, putand foarte bine sa sune el insusi la 112?

În prezent, dintre toate automobilele din UE, numai 0,7% sunt echipate cu sisteme automate de apel de urgenţă, creşterile înregistrate în număr fiind nesemnificative. Aceste sisteme brevetate nu permit interoperabilitatea sau continuitatea la nivelul întregii UE.

BASESCU, JIVINA SPURCATA SUB PAPUC MASONIC

IATA CE SPUN GERMANII:

Publicaţia germană  Spiegel scrie că, în contextul crizei din zona euro şi a îngrijorărilor investitorilor privind dolarul, România a găsit ceva mai bun: aurul. Preţul aurului a depăşit pragul de 1900 dolari/uncia, iar România are cele mai mari rezerve de aur şi argint din Europa.

CE SPUNE TRADATORUL:

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, în urmă cu aproximativ două săptămâni, la Sulina, că proiectul de la Roşia Montană „trebuie făcut”, pentru că România are nevoie de el, „dar cu condiţia să fie renegociată partajarea beneficiilor”.

Câteva zile mai târziu, şeful statului afirmă că proiectul trebuie să înceapă, menţionând că statul are nevoie de aur pentru a-l duce în rezervele BNR, care trebuie să ajungă la 200 de tone.

Ca sa poata sa dispara si asta cum a mai disparut cateva zeci de tone de aur din rezerva BNR .Au fost scoase din tara, cica pentru a avea credibilitate la asa zisele ” imprumuturi” de inrobire si sabotaj fata de tara.

Aurul Romaniei este scos ilegal din tara. Primul transport, a 20 de tone de lingouri de aur cu destinatia Germania, s-a facut in ziua de 25 martie 2002. De atunci, Mugur Isarescu continua nestingherit jaful de la BNR. Ne-am putea gandi ca Guvernatorul Bancii Nationale este de buna credinta si ca depune in banci straine diferite cantitati de lingouri pentru a se obtine dobinda (asa afirma el!). Citeste mai jos : Scoaterea aurului din tara.

Insa spun ei zăcământul de la Roşia Montană este evaluat la aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint, care de fapt este sub evaluat.

Unii experti afirma ca acolo exista zacamant aurifer de cel putin 700-800 de tone de aur.

Va reamintesc, nu trebuie sa uitati de mina Barza, de la Brad care detine zacamant aurifer tot atat de mult sau poate chiar mai mult dacat Rosia Montana. ….va fi furat si ala in curand.

„Am discutat cu ministrul Mediului. Angajamentul companiei mixte: Cupru Deva are 20% din acţiuni şi Gabriel Resources 80%. Statul român are o redevenţă de 4%. 20 de tone trebuie să ajungă gratis în rezerve, 20% vin de la Cupru Deva şi prin negociere am putea ajunge la ceva mai mult”, a afirmat Băsescu.

DECI CEL MAI MARE JAF AL TUTUROR TIMPURILOR DE LA FACEREA LUMII SI PANA AZI ESTE LA ROSIA MONTANA.

NI SE FURA MII DE TONE DE AUR, MII DE TONE DE ARGINT IAR ROMANIA PRIMESTE DOAR 4%  , CEL MULT 6% SI O TARA DISTRUSA SI POLUATA CU CIANURI. VOM ASTEPTA SA PLOUA PENTRU O CANA DE APA . ASTA DA TRADARE SI JAF.

ROMANIA NICI NU ARE NEVOIE DE EURO, POATE SA-SI BATA PROPRIA MONEDA GREA CU MIILE DE TONE DE AUR SI ARGINT PE CARE LE ARE.

DAR ASTA PATIM CAND SUNTEM CONDUSI DE SIONISTI SI MASONERIE CU ACORDUL BINE PLATIT AL  TRADATORILOR CARE SUG ACEASTA TARA .

„VINA” LUI CEAUSESCU :

                   În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor.

             Mi-aduc bine aminte de tonul cu care „Europa liberă” a comentat la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm! Prin anii ’87 – ’88, tonul „Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile. Am constatat astfel, cu mare uimire, că în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate.
            Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile.

          Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţa mondială dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?! Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţa mondială, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea „modelul românesc”! Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care „Europa Liberă” a comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. 

           Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, săracu’, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte! Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-1 dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-1 şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, „firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el s-o păţească!
Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu, KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din… patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român!
               De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-1 vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.
Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-1 credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-1 recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat.        Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat. M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari intr-o anume transa şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte indicaţii superioare.

               Am ajuns acum in anul 2011 la o datorie de peste 150 de miliarde de euro . Am scăpat de dracu’, şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al Patriei. Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă, atunci cand sunt „disponibili” presedinti, ministri si guvernanti tradatori?

                 Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit si inceput  de mileniu! Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi… Dezvoltare, şi alte „agenturi”! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori.In caz contrar se aplica scenariul tarilor arabe, atunci cand parazitii pamantului raman fara resurse de orice fel.  (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt!

           Mai nou, declaratiile tradatorului Basescu, care sugereaza predarea suveranitatii in mainile asa -zise a Statelelor  Unite ale Europei .Apoi cedarea muntilor de aur (sute de tone), dupa ce s-a  sabotat deja tara de resursele de petrol, gaze naturale, apele minerale, paduri si altele.  Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca!
             Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o “economie” de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român! Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat’? Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?!
Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, care de fapt sunt 15000 de miliarde de $  faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Si uite unde s-a ajuns.

              Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor – ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României, insa ma intreb acum : Oare mai este a Romaniei?! Au dus tot aurul in afara tarii, cica ca sa aiba credibilitate, 100 de tone de aur s-au evaporat din Banca Nationala a Romaniei, unde este aurul nostru?  Să se îndatoreze la noi in tara şi să-i punem noi  condiţiile în care acceptam  creditarea!
Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte!

           Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii ’70! Acum, când scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială.       Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti. Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor.

              Chiar daca acum acestia au prins la unghii si devin o problema serioasa. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara. Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.

Conchid: merită sprijinite numai acele forţe (partide) politice care îşi propun să ferească ţara şi poporul nostru de povara şi primejdiile ascunse în teancul de dolari al îndatorării la alţii. Există aceste forţe?

SCOATEREA AURULUI DIN ROMANIA

Aurul Romaniei este scos ilegal din tara. Primul transport, a 20 de tone de lingouri de aur cu destinatia Germania, s-a facut in ziua de 25 martie 2002. De atunci, Mugur Isarescu continua nestingherit jaful de la BNR. Ne-am putea gandi ca Guvernatorul Bancii Nationale este de buna credinta si ca depune in banci straine diferite cantitati de lingouri pentru a se obtine dobinda (asa afirma el!). Dar ce ne facem ca, in vreme ce am aflat de iesirea aurului din tara, nu mai exista nici o evidenta a repatrierii sale? Asa cum Aeroportul Otopeni are o evidenta riguroasa a scoaterii aurului, de ce nu se gaseste nici o hartie cu privire la revenirea lui in Romania? Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca nimeni nu stie care este destinatia sutelor de milioane de dolari care se incaseaza anual ca dobinzi pentru aceste documente.

Am intrat in posesia a nu mai putin de 18 astfel de documente, care atesta scoaterea din Romania cu o frecventa aproape zilnica a valutei.

Documentul nr. 1: Banca Comerciala a Romaniei solicita in ziua de 10 decembrie 2001 accesul pe pista pentru un „transport de valori bancare la Zürich, cu Compania Swiss Air”. Semneaza director Marin Treapad si sef de serviciu Viorica Frangeti.

Documentul nr. 2: Banc Post solicita accesul pe pista pentru „un transport de valori bancare la Zürich cu zborul SR 463, in ziua de 10 decembrie 2001”.

Documentul nr. 3: Banca Comerciala Romana scoate iar valuta spre Zürich, chiar a doua zi, in 11 decembrie 2001.

Documentul nr. 4: Banca Comerciala Romana scoate valuta tot spre Zürich, la 3 ianuarie 2002. Observati ca nici nu se terminasera sarbatorile de iarna. Ce graba mare pe ei!

Documentul nr. 5: Banca Romana pentru Dezvoltare scoate si ea valuta din tara, la 4 ianuarie 2002, tot catre Elvetia, cu cursa SR 463.

Documentul nr. 6: Banca Romana pentru Dezvoltare mai scoate valuta si in 8 ianuarie 2002, tot spre Elvetia si tot cu cursa SR 463. A se remarca faptul ca directorul bancii, Ilie Gheorghe, nu-si asuma raspunderea. Semneaza de fiecare data altcineva pentru el.

Documentul nr. 7: Banca Comerciala Romana scoate din nou valuta, la 14 ianuarie 2002, tot catre Zürich.

Documentul nr. 8: Banca Comerciala Romana nu mai pridideste cu scoaterea valutei, schimba compania Swiss Air cu Compania Cross Air, dar nu-si schimba naravurile si mai efectueaza un transport, la 29 ianuarie 2002.

Documentul nr. 9: Banca Romana pentru Dezvoltare scoate din nou valuta din tara, la 29 ianuarie 2002, tot catre Elvetia, iar directorul Ilie Gheorghe se ascunde din nou, lasind pe altcineva sa-si asume raspunderea.

Documentul nr. 10: Aceeasi Banca Romana pentru Dezvoltare efectueaza din nou un transport de valuta spre Elvetia in ziua de 1 februarie 2002, iar directorul Ilie Gheorghe tot nu semneaza adresa, ceea ce arata ca-si da si el seama de ilegalitatile respective.

Documentul nr. 11: Banca Comerciala Romana scoate valuta din nou, la 11 februarie 2002, tot catre Elvetia.

Documentul nr. 12: Banca Comerciala Romana da in clocot si efectueaza un alt transport, dupa numai doua zile, mai exact la 13 februarie 2002, tot catre Elvetia.

Documentul nr. 13: Apar si Raiffeisen Bank si Banca Agricola, care scot si ele valuta, tot in 13 februarie 2002, dar nu spre Zürich, ci spre Viena.

Documentul nr. 14: Banca Comerciala Romana scoate valuta din nou, pe banda rulanta, in 18 februarie 2002, tot catre Zürich.

Documentul nr. 15: Reapare la orizont Banca Romana pentru Dezvoltare, care, la 19 februarie 2002, mai efectueaza un transport catre Elvetia.

Documentul nr. 16: Printr-o adresa catre generalul Dan Gheorghe, director general adjunct al Aeroportului Otopeni, Banca Comerciala Romana cere sprijinul pentru efectuarea unui nou transport, dupa numai o zi, in 20 februarie 2002, tot catre Elvetia.

Documentul 17: Cu o frecventa iesita din comun, aceeasi BCR scoate valuta din Romania si in 21 februarie 2002, tot catre Elvetia, si tot cu ajutorul generalului Dan Gheorghe.

Documentul 18: Banca Comerciala Romana mai efectueaza un transport la 12 martie 2002, tot catre Elvetia, si tot cu ajutorul generalului Dan Gheorghe.

Asa sa se poata explica dezastrul financiar-bancar in care se afla Romania? Exploziv-News solicita, oficial, Curtii de Conturi a Romaniei, declansarea unei anchete la singe la toate aceste banci si la Aeroportul International Otopeni. Nici o justificare sau explicatie nu se sustine. Frecventa transporturilor de valuta este prea mare pentru a nu da de gindit ca totul face parte dintr-un plan diabolic de jefuire si decapitalizare a Romaniei.

Asa cum Aeroportul Otopeni are o evidenta riguroasa a scoaterii aurului, de ce nu se gaseste nici o hartie cu privire la revenirea lui in Romania? Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca nimeni nu stie care este destinatia sutelor de milioane de dolari care se incaseaza anual ca dobinzi pentru aceste documente.

Banuielile noastre s-au transformat in certitudini in momentul in care am primit un document, eliberat la 19 decembrie 2001 de firma HCS Transporturi Speciale, care spune asa: „Catre Aeroportul International Otopeni – Director General. Conform Contractului de prestari servicii nr. 6.284/13. 05.1999 si Actului – aditional nr. 15.264/ din 18.XII.2000, vor insoti transportul de valori si vor patrunde pe pista aeroportului – prin Poarta 1, in ziua de 20.XII.2001, la cursa KLM 1360, pentru ora 12,30, ora la care se vor prezenta la cargo KLM toate documentele de expediere a valorilor ridicate de la S.C «Aurul» Baia Mare – domnii Panait Ion si Pecingine Niculae, cu autoblindata B-36-HCS”. Evident, conducerea aeroportului a aprobat cererea, precum si insotirea transportului de aur de catre paza aerogarii. In aprilie 1999 s-a scos din Romania, tot la solicitarea lui Isarescu, alta cantitate de aur. Mai exact, 325 kg lingouri din exploatarea din Maramures, imbarcate intr-un avion de catre firma romano-australiana „Esmeralda”. Dupa numai citeva luni, sarlatanii de la firma „Esmeralda” aveau sa provoace, prin nepriceperea si lacomia lor, dezastrul ecologic cunoscut, care a prejudiciat grav imaginea Romaniei in lume.

Revenim la transportul de aur din 19.XII.2001, in care nu mai apare firma „Esmeralda”, ci este bagata la inaintare S.C. HCS Transporturi Speciale. Aceasta este patronata de un personaj extrem de dubios, pe nume Heinrich Schorsch, care confera si initialele firmei. Personajul este un colaborator apropiat al lui Mugur Isarescu si, de-a lungul timpului, Serviciul Roman de Informatii a furnizat numeroase dovezi despre activitatile sale de tip mafiot. Firma HCS reprezinta firma internationala „Handels Kontor Schorsch GM – S.A. Simeral” din Germania, cu care Banca Nationala a Romaniei a incheiat, in data de 18.XII.1991, un contract-cadru pentru livrarea de mijloace de transport valori si materiale pentru fabricat monede metalice, utilaje de tiparit bancnote si inscrisuri de valoare, masini de numerotat si impachetat bancnoate si monede metalice, piese de schimb, aparatura electronica etc. Cu toate ca Banca Nationala a Romaniei avea oferte din partea a 6 firme din SUA, Germania, Canada si din alte tari pentru achizitionarea de mijloace de transport de diferite tipuri si capacitati – s-a preferat firma HCS din Germania, care nu a prezentat nici o oferta si, fara sa existe o comanda scrisa, au fost achizitionate in anul 1991 prin aceasta firma 20 de masini, cu o valoare de 1,1 milioane de dolari. De asemenea, prin Adresa nr. 8/505/23.05. 1991, eliberata de Directia tezaur si operatiuni de casa din Banca Nationala a Romaniei, s-au cumparat – tot prin firma intermediara HCS! – inca 6 autoturisme blindate de tip GMC, cu capacitate de 3,5 tone fiecare, in valoare totala de 973.800 marci germane. Din pacate, mijloacele de transport achizitionate nu corespund citusi de putin conditiilor de transport valori, in sensul ca au 3 usi de intrare in tezaur, in loc de una singura, iar cabina soferului are usa spre tezaurul din autoduba. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca usile nu sint prevazute cu doua incuietori diferite si nu dispun de sistem de alarma, ceea ce denota ca, din constructie, aceste mijloace de transport au fost concepute pentru alte destinatii. Totodata, masinile importate pe sume atit de mari de cuplul Isarescu-Schorsch consuma o cantitate de carburanti cu mult mai mare decit mijloacele de transport fabricate in tara. Intrebare: cite tone de aur au scos pina acum din Romania mafiotii de la „Esmeralda” si de ce beneficiaza de aprobari legale din partea Bancii Nationale a Romaniei, a Directiei Generale a Vamilor, a Politiei de Frontiera, a autoritatilor aeroportuare?