Corneliu Zelea Codreanu si miscarea legionara


Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899 la Huşi – d. 30 noiembrie 1938) a fost liderul carismatic al extremei-drepte naţionalist creştine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail (cunoscuţi şi sub numele de Legionari, Mişcarea Legionară sau neoficial, Cămăşile Verzi).

Legionarii se refereau la Corneliu Zelea Codreanu cu titulatura de Căpitanul, acesta având controlul absolut al organizaţiei până la asasinarea sa în închisoare. Organizaţiile neolegionare Noua Dreaptă şi Legea Străbună, care se revendică drept succesoarele Gărzii de Fier, îl venerează ca figură spirituală.

Biografie

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut la 13 septembrie 1899 la Huşi, cu numele de Corneliu Żieliński Codreanu. Tatăl, Ion Żieliński Codreanu (Żieliński fiind nume de origine poloneză) şi-a schimbat numele în Zelea Codreanu în 1902. Mama sa, Eliza Zelea Codreanu (n. Brauner )[1][2], era de origine germană bavareză după bunicul patern.[3][4] Codreanu a fost botezat în Biserica ortodoxă în același timp cu părinții săi.

Studii

A urmat cursurile şcolii primare la Iaşi şi Huşi, iar între anii 1912-1916 a fost înscris la liceul militar de la Mănăstirea Dealu.

A fost admis la Facultatea de Drept din Iaşi, unde a devenit preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept, organizaţie pe care a dizolvat-o pentru a fonda, în 1922 „Asociaţia Studenţilor Creştini”. S-a făcut remarcat prin baricadarea în interiorul instituţiei, ca formă de protest la adresa deciziei conducerii Universităţii de a începe anul şcolar fără tradiţionala slujbă religioasă

Participarea la Primul Război Mondial

La 16 ani participa la Primul Război Mondial, deşi încă nu avea vârsta minimă necesară încorporării. Între 1917 şi 1918 a urmat cursurile Şcolii Militare de Infanterie de la Botoşani.

Cariera politică

Devine membru al Gărzii Conştiinţei Naţionale în 1919, motivat de caracterul anticomunist al organizaţiei. În 1920 ia parte la acţiunile de înăbuşire a revoltei comuniste de la Atelierele CFR Nicolina. Urmează câteva luni de studiu la Berlin şi Jena. Se reîntoarce în ţară pentru a lua parte la manifestările studenţeşti prin care se cerea limitarea numărului evreilor în învăţământul superior („numerus clausus”).

Fondează în 1923, împreună cu un prieten al familiei şi antisemit notoriu, prof. univ. Alexandru C. Cuza, Liga Apărării Naţionale Creştine, partid profund antisemit şi antidemocrat. În 1924, îl împuşcă în timpul unei altercaţii în tribunal pe prefectul de poliţie Manciu, dar este achitat considerându-sa ca acţionase în legitimă apărare. În urma disensiunilor apărute în cadrul L.A.N.C., se desprinde de mişcare şi fondează, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, mişcarea paramilitară „Legiunea Arhanghelul Mihail”.

În anii următori, au loc o serie de ample manifestaţii împotriva „corupţiei parlamentare, a evreilor şi a comunismului”.

C. Z. Codreanu a imprimat, ca trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelul Mihail, promovarea ortodoxismului naţionalist, stabilind o legătură structurală între creştinismul ortodox şi „românitate”, spre deosebire de fascismul lui Mussolini, deşi dorea transformarea României în stat fascist, după modelul italian. În cartea sa „Pentru legionari”, C. Z. Codreanu semnalizează pericolul reprezentat în viziunea sa de democraţia liberală, care ar fi dus la acapararea puterii în stat de către inamicii principali ai legionarilor şi naţionaştilor români, „evreii”: „democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice”. Pentru Codreanu, „Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult o şcoală şi o oaste, decât un partid politic”.

În 1931 este ales în parlament deputat de Neamţ, obţinând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate. În 1932, devine pentru a doua oară parlamentar, candidând în judeţul Tutova, cu 5.600 de voturi.

Întemeiază Partidul Totul pentru Ţară, expresie politică a Mişcării Legionare, prezidat de ing. Gheorghe Clime.

Violenţe

In afară de uciderea prefectului Manciu, Codreanu a fost implicat indirect în asasinarea primului-ministru Ion Gheorghe Duca (1933) şi a ziaristului Mihai Stelescu (1936). Făptaşii s-au predat poliţiei şi au fost asasinaţi la rândul lor, în 1938, odată cu Codreanu.

Procesul şi asasinarea

În urma unui răspuns dat lui Nicolae Iorga („eşti un necinstit sufleteşte”)[S-a profitat de aceasta afirmatie , ca sa se puna in carca legionarilor asasinarea lui Iorga], care acuzase Mişcarea Legionară, este trimis în instanţă pentru ultraj adus unui demnitar în exerciţiul funcţiunii. Este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai 1938 este readus în instanţă şi condamnat la zece ani de muncă forţată.

În noaptea de 29/30 noiembrie 1938 este asasinat, împreună cu alţi 13 legionari (Nicadorii şi Decemvirii), din ordinul lui Carol al II-lea, de jandarmii care îl transportau la închisoarea din Jilava. Asasinatul a avut loc în pădurea Tâncăbeşti, din apropierea Capitalei.

Bucureşti. În timp ce se efectua o transferare de la Rîmnicu Sărat la Jilava, spre Bucureşti, la 5 dimineaţa, convoiul care traversa pădurea situată pe şoseaua naţională Ploieşti-Bucureşti, a fost atacat cu arme de foc, de necunoscuţi, care au dispărut. În acest moment, condamnaţii, profitînd că transportul se făcea cu un autobuz tip jandarmerie şi fiind noapte şi o ceaţă deasă, au intenţionat să fugă în pădure. Atunci jandarmii au deschis foc. Primul nume apărut pe lista ucişilor a fost acela al lui Corneliu Codreanu. Anunţul a fost dat prin radio între o muzică veselă şi o canţonetă ca un eveniment lipsit de importanţă şi de orice comentariu, apoi s-a lăsat liniştea asupra acestui fapt şi a morţii lui Codreanu şi a celor 13 tovarăşi. Timp îndelungat n-a vrut să se creadă în moartea lui Codreanu. Acum însă, odată cu venirea la conducerea Ţării a legionarilor, a ieşit la lumină adevărata versiune asupra morţii lui.

Colonelul Zeciu, acum cîteva zile a fost arestat. A declarat cum s-au desfăşurat evenimentele de la 30 noiembrie. La Tîncăbeşti, la 26 Km, de Bucureşti, în automobilul (camionul) poliţiei, Corneliu Codreanu ocupa primul loc. Aveau în spate cîte un jandarm. La un moment convenit, jandarmii ştrangulară pe cei 14 deţinuţi. Aveau ordin să nu-i facă să sosească vii la închisoarea Jilava. După ce au strangulat pe cei 14, automobilul poliţiei continuă drumul spre Capitală. Escorta este formată din jandarmi conduşi de maiorul Dinulescu Iosef. Corneliu Codreanu fu strangulat de Cojocaru.

Tristul convoi a ajuns la Jilava, unde maiorul dr. Popovici şi dr. evreu Karmitz fură însărcinaţi cu dresarea procesului-verbal de moarte survenită prin împuşcare a celor 14 deţinuţi. Maiorul medic Popovici a refuzat să semneze procesul-verbal redactat în sensul voit. Atunci, aceiaşi jandarmi strangulatori au scos cadavrele şi le-au împuşcat, dresîndu-le procesele-verbale de împuşcare. Cadavrele au fost aruncate într-o groapă în curtea închisorii.

După toate acestea, împuşcare, strangulare, ei n-au fost lăsaţi să-şi doarmă somnul de veci în linişte. Medicul evreu Karmitz, prevăzînd că într-o zi adevărul va ieşi la iveală şi ar fi putut fi motiv de agitaţii, avu ideea diabolică, cum numai evreii o au, ca după 15 zile să verse în groapă cîteva zeci de kg de acid sulfuric, spre a distruge şi a face să dispară orice urmă de cadavre.

Astfel a fost ucis Corneliu Codreanu, după cum se poate citi din declaraţia colonelului Zeciu /…/. Tipul care a făcut toate acestea a fost Armand Călinescu, care a dat 200.000 lei generalului Bengliu, comandantul Jandarmeriei, arestat acum cîteva zile, din care acesta a plătit 20.000 călăilor drept premiu, încasînd el diferenţa.

Declaratiile plutonierului Sarbu:

„Buna Vestire”, 09.11.1940

„…În zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sarat. Ajunsi la închisoare, am fost bagati toti jandarmii într-o celula, unde maiorii Dinulescu si Macoveanu ne-au dat instructii asupra modului cum avem sa executam pe legionari. Punând în genunchi pe soferul masinii, i-a aruncat un streang dupa gât pe la spate, aratând cât de usor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au iesit apoi unul câte unul afara, în curtea închisorii si fiecaruia i s-a dat în seama un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu ca acesta era Capitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în masini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de banca la spate, iar picioarele pe partea de jos a bancii din fata, în asa fel ca sa nu se poata misca nici într-o parte, nici în alta. Asa au fost legati 10 legionari într-o masina si 4 în alta. Eu am fost în prima masina, în cea cu 10 legionari, în spatele Capitanului si fiecare jandarm era asezat în spatele legionarului ce-i fusese încredintat. În mâini aveam streangurile. Am pornit. În masina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealalta maiorul Macoveanu. Era o tacere de mormânt caci n-aveam voie sa vorbim între noi si nici legionarii între ei. Ajunsi în dreptul padurii Tâncabesti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul executiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o si aprinzând-o de trei ori. Era momentul executiei, dar nu stiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit masina, s-a dat jos si s-a dus la masina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executati. Capitanul si-a întors putin capul catre mine si mi-a soptit:

– „Camarade, da-mi voie sa le vorbesc camarazilor mei!”

Dar în aceiasi clipa, mai înainte ca el sa fi terminat rugamintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara masinii si pasind înauntru cu revolverul in mâna a rostit printre dinti: „Executarea!” La aceasta, jandarmii au aruncat streangurile… A fost un muget si un horcait, întrerupt din adâncul fiintei lor, apoi o liniste de mormânt. Cu perdelele trase, masinile si-au continuat drumul pâna la Jilava… Când am ajuns, erau orele 7 dimineata. Aici ne asteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu si altii. Groapa era facuta. Trasi din masina, legionarii au fost asezati cu fata in jos si împuscati în spate, pentru a se simula astfel împuscarea pe la spate în timpul evadarii de sub escorta. Apoi au fost aruncati în groapa comuna…”

Cine şi de ce l-a asasinat pe Nicolae Iorga

Nicolae Iorga, după ce enumera toate documentele în care este menţionată prezenţa unor evrei pe teritoriul Ţării Româneşti şi al Moldovei, răspunzând de fapt lucrării L’histoire des Israelites roumains et le droit d’intervention (Paris 1913) a evreului Bernard Stambler, formulează următoarea concluzie: “Astfel am ajuns la [anul] 1600 fără a găsi menţiunea unui element evreiesc aşezat în părţile noastre”.

În Cartea Neagră, editată recent de Comunitatea Evreilor din România, se recunoaşte deschis că „evreii au contribuit la prăbuşirea în sînge a regimului legionar“ (se autorecunosc deci parte beligerantă) şi că „o serie de măsuri erau din vreme pregătite“. Ministrul de Interne legionar Petrovicescu semnalase cu aproape trei luni înainte de evenimente, în cadrul Consiliului de Miniştri: „De multă vreme avem informaţii că se produce o penetrare de comunişti în Mişcarea legionară“. Serviciile Secrete sovietice (ruseşti), conduse de evrei, începuseră încă din decembrie 1940 acţiunea de dezinformare, răspîndind ştiri conform cărora în România situaţia este extrem de grea şi că regele Mihai a plecat din ţară, că se pregăteşte o revoltă generală deoarece între membrii guvernului există neînţelegeri. Chiar cu ajutorul secretarului de stat de la Interne, Rioşeanu („omul evreilor“, cum ziceau legionarii), şi al unor agenţi dubli ai Siguranţei, astfel de informaţii erau aduse la urechile lui Ion Antonescu, pentru a i se sugera debarasarea de legionari. În timpul „rebeliunii legionare“ au fost scoase în stradă o mulţime de elemente, şi legionare şi, cele mai periculoase, ne-legionare, elemente necesare creării unei stări de haos şi a unor diversiuni care să justifice desfiinţarea statului naţional – legionar. În acelaşi timp, armata rusă aştepta la Ungheni să poată pătrunde în ţară. Pentru a păcăli Berlinul, astfel încît nemţii să nu ia apărarea legionarilor, postul de radio englezesc B.B.C. a difuzat ştiri false în timpul rebelunii, cum că legionarii s-au răsculat împotriva Axei şi a Germaniei. Se pare că, pentru suficient timp, Ion Antonescu a avut mînă liberă de la Berlin, iar raportul trimis de Hauffe, şeful Statului Major al Misiunii Militare germane din România, nu mai putea schimba nimic, cărţile se făcuseră. „Tulburătorii ordinii publice – scria Hauffe – nu au fost legionari, ci comunişti, care încercau să pescuiască în ape tulburi, în ţară domneşte liniştea“. Oricum, comuniştii – sau agitatorii plătiţi de sovietici – sînt descrişi de martori ca fiind pleava societăţii, scoasă în stradă. Ei stîlceau, distrîndu-se, lozincile specific legionare. Astfel, în loc de „jos masonii!“, se striga „jos nasolii!“

Înainte de 1944, cînd autorităţile vroiau să-l facă pe un infractor scăpat, îl declarau mort şi spuneau că l-au îngropat la Cimitirul „Pătrunjelul“ (actual „Reînvierea“, de lîngă P-ţa. Bucur Obor din Bucureşti). Aşa s-a întîmplat şi cu cei doi alogeni, asasinii profesorului Nicolae Iorga. Este vorba de Traian Boieru şi Ilie Olteanu. Autorităţile i-au făcut scăpaţi pe cei doi asasini şi i-au expediat peste graniţă – pe Traian Boieru în Germania şi pe Ilie Olteanu în Italia. În schimb, şoferul maşinii, Ştefan Iacobuţă, care era român şi care era un martor incomod, a fost executat la cîteva luni de la arestarea sa. După unele surse, Ilie Olteanu trăieşte în prezent în Statele Unite, iar nepotul său, alogenul Filipescu Radu, face pe marele anticomunist în România. Alogenii i-au plătit-o lui Nicolae Iorga, pentru articolul publicat în ziarul: „Neamul Românesc“ din 6 iulie 1940, articolul intitulat „De ce atîta ură?“

NICOLAE IORGA NU A FOST UCIS DE LEGIONARI

,,Nu, categoric nu(;). NICI NICOLAE IORGA ŞI NICI VIRGIL MADGEARU NU AU FOST UCIŞI DE CĂTRE LEGIONARI. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)
Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 (Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).
Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă (;)!… Ba dimpotrivă!…
Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…’’*

*)Pasaj din cuvântul public adresat de dr. Radu Mihai Crişan domnului profesor Ion Marin Almăjan la data de 15.10.2007.

TEXTUL INTEGRAL AL RESPECTIVULUI CUVÂNT PUBLIC
– document cu copyFREE! –

Stimate Domnule Profesor ION MARIN ALMĂJAN
ÎNTRU DUMNEZEU ÎNAINTE!

Îngăduiţi-mi, vă rog, întâi de toate, să vă mulţumesc. Şi s-o fac din întregu-mi suflet.
Trăire şi Slujire de adevărat Român!: Aşa vă dezvăluiţi inimii mele. Cuvântul ce-l adresaţi iubiţilor ai Dumneavoastră „prieteni şi tovarăşi de drum, de rug”. Cutremurarea lăuntrică pe care o aţi simţit ori de câte ori aveţi în palmă bobul de grâu. Credinţa nezdruncinată întru venirea timpului şi pentru celelalte biruinţi ale Eminescului. Şi-atâtea alte efigii de simţire. De gând…

Mă adresez, iată, eu nevrednicul, Domniei Voastre. De ce? Cu ce îndreptăţire?
Acum puţine zile v-aţi „mărturisit îndoctrinarea dar şi pasiunea(;) pentru istorie”. V-aţi adresat Domnului Profesor Ion Coja. Şi, fără nici o părtinire, sincer, l-aţi întrebat: „i-au omorât legionarii pe I.G. Duca, pe Iorga, pe Madgearu şi pe (Armand) Călinescu? Motivele invocate le ştiu. Sau cel puţin le ştiu pe cele oferite de istoriografia românească. Consideraţi că omorul şi siluirea, batjocura în cazul lui Iorga, pot fi justificate omeneşte, creştineşte şi nu în ultimul caz al dreptăţii?” Adăugând imediat: „Aş fi foarte onorat dacă mi-aţi răspunde”.
N-am cunoştinţă dacă Domnia Sa v-a răspuns. (Chiar dacă m-aş bucura mult s-o fi făcut.) Nici nu-mi arog dreptul de-a vă răspunde eu în locul Dumnealui. (Nu-l am!) Vă vorbesc, aşadar, numai şi numai în nume propriu. Ca de la semen la semen. Ca de la pasionat de istorie la pasionat de istorie. Ca de la român (eu) la Român (Dumneavoastră). Şi vă împărtăşesc strict opinia mea personală. Nimic mai mult . Nimic altceva.

Da, în ce-i priveşte pe I.G. Duca şi Armand Călinescu. Au fost omorâţi de către legionari. (Motivul, care nu mă sfiesc s-o spun le face cinste legionarilor, este lămurit, în chip onest şi documentat, de către cercetători precum Ion Coja – în articolul Nicadorii, publicat în Săptămâna românească, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006 – şi Şerban Milcoveanu – în volumul Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, Editura TCM Print, Bucureşti, 2004 -).

Nu, categoric nu, în privinţa celorlalte două personalităţi. Nici Nicolae Iorga şi nici Virgil Madgearu nu au fost ucişi de către legionari. De ce? Fiindcă Iorga şi legionarii gândeau la fel! Se completau reciproc întru slujirea intereselor eterne şi legitime ale Neamului! (Parcurgând comparativ, şi fireşte nelimitativ, spre pildă, «Cărticica şefului de cuib» a lui Codreanu şi «Discursuri parlamentare» a lui Iorga, vă dumiriţi îndată.)
Aceea însă, căreia atât Mişcarea Legionară cât şi Nicolae Iorga îi erau profund incomozi, întrucât îi demascau public obiectivele şi acţiunile antiromâneşti, era puterea iudaică. Înstăpânită absolut pe Rusia. Prin lovitura de stat iudeocomunistă din 1917 (Lenin – Ziderblum – precum şi Stalin – Djugaşvili – sunt evrei!).
Aşadar, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (şeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mişcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ţine deloc de domeniul fanteziei. Ba dimpotrivă Domnule Profesor!… Ba dimpotrivă!…
Şi, nota bene: Iorga şi Madgearu au murit asasinaţi de una şi aceeaşi echipă (Traian Boieru)…

Cu cele mai alese sentimente de admiraţie şi recunoştinţă,
Radu Mihai Crişan

Bucureşti,
15 octombrie 2007

De unde ne vin Evreii!?

O stranie poveste a fost mereu lansată de-a lungul timpului de către evrei, relativ la închipuita lor existenţă milenară pe teritoriul României, revendicând astfel un drept natural. O astfel de teorie, care susţine colonizarea Daciei de către imperiul roman cu populaţie evreiască strămutată din Iudeea, a fost relansată în anul 2002 de către Teşu Solomovici în lucrarea România Iudaică, lucrare sub forma a două volume uriaşe publicate pe banii Ministerului Culturii din România, deci pe banii contribuabililor români. De aici decurge ideea că evreii au o existenţă naturală în România dinainte încă de naşterea poporului român. Ei bine, de aici mai este doar un pas până la a spune că drepturile lor asupra teritoriului României sunt mai vechi decât ale noastre. Astfel, am ajuns să ne învăţăm istoria de la străini. Ungurii (hunii) ne spun că nu ne-au găsit aici când s-au aşezat în Transilvania şi în Câmpia Panoniei, iar evreii ne spun că nici nu ne născusem când ei erau stăpâni în Dacia ca cetăţeni romani.

Teoria ascendenţei evreieşti asupra românilor în teritoriilor dacilor (Dacia Traiana sau România Mare de mai târziu) a fost lansată într-o serie de studii ale autorilor evrei încă de la jumătatea secolului al 19-lea şi prima jumătate a secolului 20, pentru ca să revină în forţă la începutul mileniului 3, de data aceasta pe banii românilor şi fără nici o reacţie din partea istoricilor români. Cu totul alta a fost situaţia acum 90 de ani, când Nicolae Iorga îşi prezenta în şedinţa Academiei Române lucrarea Istoria Evreilor în Ţările noastre, dând replica necesară unor autori precum Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler. Bluntschli afirmase la 1879, în lucrarea Statul român şi situaţia juridică a Evreilor în România că: “Fără îndoială (o siguranţă hazardată, am spune noi – n.n.) că un număr mare de familii israelite au venit în provincia dunăreană Dacia, încă sub domnia vechilor împăraţi romani. Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici şi sunt cel puţin tot aşa de vechi pământene ca şi naţiunea română… Ele formează şi sâmburele populaţiei evreieşti de astăzi din România”. Astfel de fundamentări fără nici un probatoriu decât imaginaţia autorilor evrei s-au dorit lucrări de “rigurozitate ştiinţifică” ce se publicau la momentele când evreii încercau să-şi consolideze poziţia socio-economică din România, ci nu de dragul adevărului ştiinţific. “Provincia dunăreană Dacia”, despre care scria Bluntschli, era totuşi Dacia Traiană, iar împăratul Traian, aşa cum s-a văzut mai sus, nu i-a agreat deloc pe evrei în calitate de “colonişti”, punând armata chiar să îi extermine (cazul insulei Cipru). Scrierea lui Bluntschli a fost, însă, una politică, pusă în slujba evreilor din România, deoarece afirma, în chiar anul 1879, că familiile evreieşti sunt “cel puţin tot aşa de vechi pământene ca naţiunea română”, adică apărea chiar în vremea când evreii, năvălitori peste români, revendicau “împământenirea” de la tânărul stat român. (A se vedea capitolul următor: Războiul Alianţei Israeliţilor cu Românii)

Nicolae Iorga, după ce enumera toate documentele în care este menţionată prezenţa unor evrei pe teritoriul Ţării Româneşti şi al Moldovei, răspunzând de fapt lucrării L’histoire des Israelites roumains et le droit d’intervention (Paris 1913) a evreului Bernard Stambler, formulează următoarea concluzie: “Astfel am ajuns la [anul] 1600 fără a găsi menţiunea unui element evreiesc aşezat în părţile noastre”.

Adevărul despre apariţia evreilor pe pământurile românilor a fost totuşi scris de adevăraţii cercetători, mulţi dintre ei chiar evrei. Este vorba despre autorii istoriei “Imperiului Khazar”, numit şi “Regatul Evreiesc”, sau cele “Nouă Tărâmuri” ale khazarilor – popor barbar răspândit în Caucaz, pe Volga şi pe Don, convertit la mozaism în anul 740, integrat mai apoi ca “evreu” în Ucraina şi Polonia, după care împins cu ură de către aceste gazde spre românii din Moldova, ulterior anului 1600. În limba română a fost publicată traducerea remarcabilului studiu al lui Arthur Koestler, Al treisprezecelea trib, Khazarii (în 1987 la Roma, de către editura Nagard, anagramare a numelui Drăgan, al finanţatorului Iosif Constantin Drăgan). Click aici pentru a descărca versiunea în limba engleză (format PDF, 984 KB).

O listă foarte mare de studii israeliene (în limba ebraică), dar şi din întreaga lume, folosite ca surse de către evreul Koestler, conduc la o concluzie cutremurătoare: cetăţenii actualului stat Israel nu au nici o legătură genetică şi rasială cu evreii de acum două mii de ani (semiţi), autori ai textelor biblice, deşi au complotat şi revendicat teritoriul Palestinei pentru a înfiinţa Israelul, în baza dreptului lor natural asupra vechiului lor stat. Aceşti israelieni îşi trag originea din sălbaticii khazari (numiţi şi aşkenazi), băutorii de sânge uman, popor fără cultură scrisă, care împreună cu rudele lor aliate, hunii, au îngrozit două continente acum 1.000 de ani, prin sadism şi plăcerea de a ucide.

Unul dintre pionierii cercetărilor privind obârşia khazară a evreimii de astăzi este Abraham N. Poliak, profesor de istorie medievală a evreilor la Universitatea din Tel Aviv, subminând astfel legenda “poporului ales”, afirmă A. Koestler, prin cele două studii ale sale în limba ebraică: Convertirea khazarilor la iudaism (1941 editura Zion, Ierusalim) şi Khazaria – istorja unui regat evreieşti în Europa (1951 editura Mossad Bialik, Tel Aviv). În introducerea lucrării sale, A. Poliak scrie că “Realităţile impun un nou mod de abordare, atât a problemei relaţiilor dintre evreimea khazară şi celelalte colectivităţi evreieşti, cât şi a întrebării cât de departe putem merge în considerarea acestei evreimi khazare drept nucleu al marii comunităţi evreieşti din Europa orientală [cu principal debuşeu România – n.n.]. Descendenţii acesteia – cei care au rămas pe loc, cei care au emigrat în Statele Unite şi în alte ţări, precum şi cei care s-au dus în Israel – formează astăzi marea majoritate a evreimii mondiale.” La rândul său Koestler adaugă: “Marea majoritate a evreilor care au supravieţuit în lumea contemporană sunt de origine est-europeană, şi deci, probabil, mai ales khazară…, strămoşii lor veneau nu de pe malurile Iordanului, ci de pe ale Volgăi, nu din Canaan, ci din Caucaz. Deci din punct de vedere genetic, ei se înrudesc mai de aproape cu triburile hunilor, ungurilor şi maghiarilor decât cu seminţiile lui Abraham, Isaac şi Iacob.”

Înainte de a arăta pe scurt istoria acestor barbari travestiţi în popor biblic, khazarii, vom arăta temerile autorilor evrei, privind propriile lor dezvăluiri, acelea că “evreii nu sunt evrei”.

“Sunt conştient de primejdia ca lucrarea mea să fie interpretată – scrie A. Koestler, de origine evreu khazar – ca o negare a dreptului la existenţă a statului Israel. Dar acest drept nu se bazează pe originile ipotetice ale poporului evreu şi nici pe legământul mitologic al lui Abraham (şi al lui Iacob) cu Dumnezeu; el se întemeiază pe dreptul internaţional, adică pe hotărârea luată de Naţiunile Unite în 1947″. Îl înţelegem pe Koestler, că trebuie să se apere în faţa conaţionalilor săi, dar noi trebuie să ne amintim că hotărârea luată de Naţiunile Unite se bazează pe şantajul baronului bancher evreu Rothschild asupra Marii Britanii, ca “evreii să îşi primească patria înapoi”, adică pământurile Palestinei. Neexistând, însă, nici o justificare a prezenţei actualei rase de evrei (khazari) pe teritoriul de astăzi al Israelului, Koestler insistă cu justificări fabricate la întâmplare şi noroc: “Oricare ar fi originile rasiale ale cetăţenilor Israelului [adică cele khazare – n.n.] şi oricare ar fi iluziile nutrite de ei în aceasta privinţă [că ar fi urmaşi ai poporului biblic – n.n.], statul lor există de jure şi de facto [?]… împărţirea Palestinei a fost rezultatul unui secol de imigraţie paşnică şi eforturi de pionierat ale evreilor, ceea ce oferă justificarea etică pentru existenţa legală a statului Israel. Dacă cromozomii populaţiei sale conţine gene de origine khazară… e un lucru irelevant şi nu poate afecta dreptul Israelului la existenţă”. Noi credem că dimpotrivă, nu numai că NU justifică dreptul la existenţa modernă a unui stat evreu, dar astfel de studii, cu reală bază ştiinţifică, dărâmă chiar şi orice pretenţie (a la Teşu Solomovici) de ascendenţă a evreilor de azi asupra teritoriilor româneşti.

“Paradoxul” descoperit de aceste cercetări ştiinţifice, este acela că nu urmaşii vechilor evrei semiţi (ai celor 12 triburi biblice) sunt cei pe care astăzi, sub identitate evreiască, îi regăsim ca cei mai mari conspiratori la adresa tuturor celorlalte popoare, ci un popor asiatic războinic, violent şi rapace, înrudit cu hunii (şi, într-o mai mică măsură, chiar cu turcii), anume khazarii sau aşkenazii, care în anul 740 după Hristos au trecut la religia evreiască, mozaismul, deoarece le satisfăcea instinctele primitive, criminale şi de jaf.

Evreii khazari sau aşkenazi, turcomani din stepele Asiei, sunt astăzi proprietarii marilor afaceri din întreaga lume, a marilor finanţe, ei conduc organismele mondialiste şi oligarhice ale lumii occidentale, sub identitate evreiască.

La apogeul puterii lor medievale, khazarii aveau sub control circa treizeci de naţiuni şi triburi diferite, stabilite pe teritorii întinse între Munţii Caucaz, Marea Aral, Munţii Ural şi stepele ucrainene. Îi aveau supuşi pe bulgari, burtaşi, ghuzi, maghiari, coloniile gotice şi greceşti din Crimeea, triburile slave de la nord-vest, iar armatele khazare făceau expediţii de jaf în Gruzia, în Armenia şi în Califatul Arab. Până în secolul IX khazarii nu aveau rivali în regiunile de la nord de Marea Neagră şi Marea Caspică (denumită în epocă Marea Khazară), fiind stăpânii supremi vreme de peste un secol şi jumătate şi astupând poarta Uralo-Caspică de trecere din Asia în Europa. Un cronicar arab îi descrie ca având feţele albe, cu părul mai ales roşu, fluturându-le în vânt, iar trupurile le erau mărunte şi firea rece. În schimb, o cronică georgiană îi identifică pe khazari cu armatele lui Gog şi Magog, sălbatici, cu feţe hidoase şi deprinderi de fiare sălbatice, “care beau sânge de om”. Privitor la semnificaţia denumirii de “khazar”, cercetătorii amintesc despre unele presupuse derivate moderne ale cuvântului: cuvântul rusesc “cazac”; cuvântul maghiar “huzar” (ambele desemnând un călăreţ cu înfăţişare războinică); sau cuvântul german “ketzer”, însemnând eretic, adică evreu. (Nu trebuie făcută totuşi confuzia etnică între khazari şi cazaci, chiar dacă este posibilă o apropiere istorică între aceştia.)

Cronica lui Priscus afirmă apariţia khazarilor pe scena europeană pe la mijlocul secolului al V-lea ca popor dominat de huni. Totodată, împreună cu maghiarii şi alte triburi, khazarii pot fi socotiţi un vlăstar târziu al hoardei hune a lui Atila. Khazarii s-au aflat, într-adevăr, sub tutela hunilor, apoi sub cea a turcilor. După declinul turcilor la mijlocul veacului al VII-lea le-a venit lor rândul să stăpânească “Regatul de miazănoapte”, cum îl numeau persanii şi bizantinii.

La anul 627 Statul Persan a fost definitiv învins de către împăratul bizantin Heracliu, aflat în alianţă cu hoarda khazarilor condusă de regele lor, Ziebel, care a contribuit la campanie cu peste 40.000 de călăreţi. Pentru a obţine această alianţă, fiica împăratului Heracliu, Evdochia, i-a fost făgăduită de soţie regelui khazar.

Un nou triunghi al puterii se născuse în Asia: Califatul Arab (de religie islamică sau mahomedană), Imperiul Roman de Răsărit (sau Bizantin, de religie creştin-ortodoxă) şi Regatul Khazar (care era în căutarea unei identităţi religioase personale), în primii douăzeci de ani de la fuga profetului Mahomed la Medina în anul 622, musulmanii arabi izbutiseră deja să cucerească Persia, Siria, Mesopotamia, Egiptul şi să încercuiască centrul Imperiului Roman de Răsărit (Turcia de astăzi). Pentru înconjurarea Imperiului Bizantin, Caucazul khazar reprezenta însă o piedică. Ca urmare a avut loc serie de bătălii interminabile între arabi şi khazari, din care victorioşi ieşeau de regulă khazarii care, la un moment dat, în anul 730 au cotropit Gruzia şi Armenia şi au înaintat până dincolo de jumătatea drumului spre Damasc, capitala Califatului Arab. O armată musulmană proaspăt ridicată a stăvilit însă hoarda khazară şi a alungat-o înapoi, peste munţi, spre casă.

Decizia khazarilor de a se converti la religia evreiască, mozaismul, a avut un caracter politic, scopul principal fiind acela al unei identităţi religioase diferite de cea a romanilor creştini şi a arabilor musulmani, principalii lor concurenţi, cărora le era astfel stopată capacitatea de asimilare cultuală şi apoi culturală. În altă ordine de idei, mozaismul, promiţând adepţilor săi stăpânirea tuturor popoarelor lumii, convenea de minune unui neam războinic şi sângeros precum khazarii. O cronică arabă nota: “Regele khazarilor se făcuse evreu încă sub Califatul lui Harun al Raşid (anii 786-809)”. Aproape concomitent cu convertirea lor, khazarii au adoptat şi alfabetul ebraic.

Peste 300 de ani însă, statul khazar a început să decadă, decăderea sa fiind marcată de repetatele izbucniri ale unui sionism mesianic, cu falşi mesia, precum David El-Roy, eroul unui roman de Benjamin Disraeli, ce au condus campanii donchihoteşti pentru “recucerirea Ierusalimului”. În anul 1141 un evreu khazar sionist, pe nume Iehuda Halevi, în celebra sa carte, KUZARII, susţinea ideea că “naţiunea evreiască” este singurul mediator între Dumnezeu şi restul omenirii, dar că la sfârşitul istoriei toate popoarele vor fi supuse iudaismului.

Apariţia vikingilor rhuşi (strămoşii ruşilor) pe scena istoriei a cauzat decăderea finală a khazarilor. Rhuşii efectuau campanii violente de pradă, ceea ce i-a obligat pe khazari să se apropie mai mult de supuşii lor maghiari, pe care i-au aşezat strategic peste malul apusean al Donului, ca tampon la năvălirile rhuşilor. Schema a funcţionat vreme de aproape un secol, timp în care relaţiile dintre maghiari şi khazari s-au strâns tot mai mult, culminând cu două evenimente ce au influenţat profund naţiunea maghiară. A fost înfiinţată prima dinastie maghiară, khazarii instalându-l ca rege pe Arpad, peste cele 7 hoarde maghiare, iar mai multe triburi khazare s-au contopit cu maghiarii, modificând astfel caracterul etnic al acestora. Pentru că s-au dovedit “mai vrednici în războaie” maghiarii le-au încredinţat conducerea militară a statului lor celor trei triburi khazare care s-au unit cu ei. Până la mijlocul secolului X, în Ungaria se vorbeau atât maghiara, cât şi khazara, ceea ce face ca în maghiara de astăzi să existe peste 200 de cuvinte de origine khazara.

Rhuşii au reuşit în cele din urmă să distrugă regatul khazar la sfârşitul secolului al X-lea, pentru ca apoi, la mijlocul secolului al XIII-lea, khazarii să cadă victime ale marii invazii mongole declanşate de Ginghis Han. Hoarda de Aur a acestuia şi-a stabilit centrul imperiului chiar pe teritoriul khazar. “Dar înainte şi după ridicarea mongolilor, khazarii au trimis multe lăstare şi ramificaţii în ţările slave nesubjugate, în cele din urmă contribuind la făurirea marilor centre evreieşti din Europa răsăriteană” (S.W. Baron, A social and Religious History of Jews). Într-adevăr, dispariţia naţiunii khazare din habitatul său istoric este concomitentă cu apariţia celor mai mari concentrări de evrei dinspre nord.

Exodul evreilor khazari spre Ţările Româneşti sau spre centrul Europei a fost precedat de întemeierea coloniilor şi aşezărilor khazare în diferite părţi ale Ucrainei şi Rusiei meridionale. Astfel, la Kiev a continuat să existe o mare comunitate evreiască şi după cucerirea oraşului de la khazari de către neamul rhus. De aceea, în Ucraina şi Polonia sunt numeroase toponime derivate de la “khazar” sau “jid” (evreu): Jidovo, Kozarzewek, Kozara, Kozarzow, Jidovska Voia, Zydaticze etc.

O situaţie mai specială au avut evreii khazari din Ungaria. Ultima rezistenţă khazară în Ungaria a avut loc în secolul X, când sfântul Ştefan a îmbrăţişat credinţa romano-catolică şi l-a învins pe khazarul Gyula, răzvrătit şi “trufaş în credinţa lui, care nu voia în ruptul capului să se creştineze”. În anul 1222 regele maghiar Andras II a emis, la presiunea supuşilor săi, “Bula de aur”, prin care evreilor li se interzicea să fie şefi, perceptori sau controlori ai monopolului regal al sării, ceea ce înseamnă că până la emiterea edictului, evreii din Ungaria deţineau aceste importante poziţii, fapt confirmat şi de poziţia de custode al veniturilor curţii regale, deţinută de contele Teka, evreu khazar.

Prin urmare, exodul evreilor khazari a făcut ca, practic, Ţările Româneşti (mai ales Moldova) să se afle după secolul al XIII-lea înconjurate de către o populaţie evreiască nestatornică, aşezată vremelnic în Rusia, Polonia, Ucraina şi Ungaria. Focarul propriu-zis al evreimii răsăritene a fost însă Polonia, aici născându-se idişul, limbajul popular al evreilor până la al II-lea Război mondial (încă vorbit în S.U.A. şi Rusia), amalgam de ebraică, germană medio-răsăriteană şi elemente slavone. Explicaţia constă în faptul că, din punct de vedere cultural şi social, în Polonia medievală elementul dominant l-au constituit germanii, populaţie imigrantă superioară evreilor khazari şi mai influentă din punct de vedere economic şi intelectual.

În concluziile sale, A. Koestler (autor evreu khazar) afirma că, din punct de vedere etnic, triburile semite de pe malurile Iordanului (”adevăraţii evrei”) sunt total deosebite de triburile turco-khazare de pe Volga (care formează evreimea de astăzi), “Dar în acelaşi timp religia lor exclusivistă generează tendinţa de a se strânge laolaltă şi de a refuza contactele cu exteriorul, de a-şi stabili propriile comunităţi cu propriile lor lăcaşuri de rugăciune, cu şcolile lor, cu cartierele lor de locuit şi cu ghetourile (iniţial impuse de ei înşişi, nu din afară) în orice oraş sau ţară în care se stabileau… Religia mozaică – spre deosebire de creştinism, budism sau mahomedanism – implică apartenenţa la o naţiune istorică, la o rasă aleasă. Toate sărbătorile [religioase] evreieşti comemorează evenimente din istoria lor naţională: exodul din Egipt, revolta maccabeilor, moartea asupritorului Haman, distrugerea Templului. Vechiul Testament este mai întâi şi întâi naraţiunea istoriei unei naţiuni…, crezul ei este mai degrabă tribal decât universal. Toate rugăciunile şi toate riturile practicate proclamă apartenenţa la o rasă străveche, ceea ce în mod automat îl separă pe evreu de trecutul rasial şi istoric al poporului în sânul căruia trăieşte. Credinţa mozaică, aşa cum dovedesc două mii de ani de istorie tragică, determină auto-segregaţia pe plan naţional şi social. Ea îl izolează pe evreu şi îndeamnă la izolarea lui de către ceilalţi. Ea creează în mod automat ghetourile fizice şi culturale. Ea îi transformă pe evreii din diaspora într-o pseudo-naţiune…; această pseudo-naţiune este vag unită printr-un sistem de credinţe tradiţionale întemeiate pe premise rasiale şi istorice…” A. Koestler evită să spună direct adevărul: “pseudo-naţiunea” evreiască s-a constituit într-o reţea mondială oligarhică cu scopul precis conturat de a controla şi stăpâni întreaga omenire.

Până la anul 1600, Nicolae Iorga nu găsise nici o menţiune de element evreiesc aşezat “în părţile noastre”, iar cea mai mare parte a evreilor care s-au stabilit în Ţările Române, cu precădere în Moldova, provin din evreii khazari, veniţi dinspre Polonia şi Rusia. Apariţia primilor evrei în Moldova se leagă de răscoala de dezrobire economică a cazacilor poloni din anul 1648. Latifundiarii polonezi şi lituanienii cedaseră treptat evreilor khazari întreaga activitate de administratori şi încasatori de impozite, aceştia devenind astfel exponenţii exploatării celei mai nemiloase. Răscoala cazacilor a aruncat însă în Moldova o mare parte dintre exploatatorii evrei, ca arendaşi şi cămătari, cum a aflat-o, la Iaşi, un călător sirian (Paul din Alep) din gura unuia dintre fugarii evrei, Iancăl, scăpat de masacrul declanşat de cazaci.

Refugiaţi în ţările româneşti, evreii au adus cel mai perfid mod de exploatare a ţărănimii, înşelând şi furând fără scrupule în orice împrejurare.

26 comentarii

  1. Mare adevar in aceste randuri.
    Trebuie sa se mai nasca cineva care sa randuiasca totul in tara asta jumatate vanduta

    • Nu pot intelege cum ,cel putin, sase miliarde si nouasute milioane de oameni sant inselate si dirijate catre un masacru sigur de aproximativ o suta de milioane de indivizi certati cu Dumnezeu.
      Nu ne trebuie decat taria de a ne deberasa de ei. Fara noi ,cuminti si lasi , ei nu reprezinta nimic.Puterea lor sta in lasitatea noastra.
      Daca vom intelege ca ei sant cei ce grabesc conducerea satanica, toata lumea sub un singur stapan, atunci vom intelege si de ce Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus ca nimeni nu stie,nici in ceruri,ceasul judecatii de apoi, decat numai Dumnezeu Tatal.
      Raspunsul este simplu. Daca ne vom uni si vom zadarnici planurile satanice, traind in dragoste de aproapele si de Dumnezeu,El ne va ajuta ca viata noastra sa se desfasoare in pace si liniste.Lumineaza Doamne si intelepteste inimile si cugetele noastre. Amin!

  2. BRAVO BRAVO BRAVO….mi-am permis sa public unele articole de la tine pe blogul meu…ESTI DE NOTA 10+

  3. Esti tare, frate ! Felicitari !

  4. […] Corneliu Zelea Codreanu si miscarea legionara […]

  5. Felicitari pentru initiativa si blog!

    TESTAMENTUL POLITIC AL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU

    ISTORIA INTERZISA. MISCAREA LEGIONARA

    EMINESCU SECRETUL POLITIC

    MOTA SI MARIN

    NICOLAE IORGA SECRET
    http://www.scribd.com/NICOLAE-IORGA-SECRET-Radu-Mihai-Crisan/d/29241207

    ECONOMISTUL MIHAI EMINESCU

    Aceste carti sint publicate cu CopyLIBER (au copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite).

    Daca aveti html-ul dezactivat: cu PASTE asezati link-ul in browser si, apoi, apasati ENTER.

  6. ESTI UN MARE NENOROCIT,TRAIESTI,VORBA VINE ,DIN VENINUL CELUI
    MAI PACATOS DIN PACATOSI C. Z. CODREANU,RUSINEA NEAMULUI,SI MAI
    AI SI O TURMA DE SCHIZOFRENICI CE SE ENTUZIASMEAZA DE MAREA
    TA „OPERA SATANICA” CAZUTI IN EXTAZ AU SI EJACULAT IN PANTALUNI
    CITINDU-TI RINDURILE TALE AMARITE,ROD AL UNUI ATAC EPILEPTIC CE
    PROBABIL TE-A LOVIT DE CURIND.
    LASA MAI HIMERELE,CODREANU S-A DUS MAI BINE NU ERA,SI IN CURIND
    MERGI SI TU DUPA EL,VEI AVEA FERICIREA DE AI STRINGE MINA PLINA DE
    SINGE,ACOLO IN IAD.
    SANATATE SI VIRTUTE
    CU STIMA
    TOMI

    • @Toma, uite de asta sunteti voi niste ticalosi malefici, vezi?Cu voi nu se poate discuta civilizat , concret cu argumente pro sau contra.
      Daca erai de buna credinta puteai sa specifici unde am gresit , aducand dovezi sau referiri la inscrisuri istorice . In toate discutiile purtate cu voi, evreii , este imposibil sa ajungi la o schimbare de opinii obiectiva sau la discutii civilizare , ai facut dovada.
      In majoritatea cazurilor, ”adevarurile” sustinute de voi sun MINCIUNI si INTRIGI , de care va agatati cu toata taria , refuzand sa recunoaste-ti sa sau sa va intreptati postura , chiar cand ceea ce afirmati este in flagrant cu evidenta.
      Daca îi contrazici pe evrei, daca le dovedesti ca ce sustin este fals, daca vrei sa le demonstrezi ca afirmatiile lor, nu numai ca nu sunt adevarate, dar si ne neîndreptatesc, vasnicii nostrii interlocutori se adapostesc indaratul atacurilor personale, afirmatiilor cu tendinta prejudiciabila, si in final in spatele formulei ca “împingi la ura de rasa”.. ca apoi hodoronc-tronc sa te declare “antisemit”

      Trebuie sa recunoastem ca o abordare a temei antisemitismului ii sperie pe multi, si asta pentru ca avem de-a face cu un subject care e de natura sa sperie pe unii.

      Ii sperie deoarece in sinea lor se stiu antisemiti, dar conventiile
      sociale ii obliga sa-si doseasca optiunile.

      A scrie pe tema antisemitismului e foarte periculos pentru
      acestia, deoarece exista permanent pericolul sa spuna, involuntar, ceea ce cred cu adevarat.

      Imi pare rau domnule Toma ca avem opinii diferite. Cat despre intalnirea cu Codreanu…toti o vom avea, inclusiv dumneata..!
      Multa bafta , Dumnezeu sa te lumineze , caci te scalzi in mare intuneric.!

  7. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    • A murit demult bre ! Si legiunea si capitanul fanatismului „ortodox”. Orice organizatie care sfarseste rau demonstreaza de fapt ca nu a inceput bine.

  8. Am citit ceea ce ai scris in acest post al tau si imi place. Continua tot asa.

  9. Hello.This post was extremely fascinating, particularly because I was looking for thoughts on this subject last week.

  10. Salut pe toata lumea sin aceasta pagina,multumind personal celui care o intretine,vis-a-vis de cele zise mai sus ,dar cu ingaduirea celui ce detine aceasta pagina am si eu de lastat o pagina: http://www.ioncoja.ro/2010/08/decalogul-junelui-na%C8%9Bionalist-5/

  11. It’s really a great and useful piece of info. I am glad that you shared this useful info with us. Please keep us informed like this. Thanks for sharing.

  12. Hi there! I just want to give a huge thumbs up for the great info you have here on this post. I will probably be coming again to your blog for extra soon.

  13. Well, it is decent, however what about the other choices we have here? Would you mind writing another post regarding them also? Kudos!

  14. Jidanii aceştia, prin talentul lor luciferic de a corupe caracterul omului, şi-au scris „istoria” aşa cum au vrut ei, având în buzunarul lor, pe orice personalitate care ar fi putut documenta adevărul despre acerştia barbatri care se cred ca fiind „popor ales”…
    Ce care nu şi-au vândut sufletul, ca Eminescu, Păulescu, Codreanu şi mulţi alţii români, au fost pur şi simplu asasinaţi cu ajutorul trădătorilor locali.
    De mult am bănuit că între unguri şi jidani trebuie să existe o oarecare apropiere rasială, că prea sunt ungurii suportaţi de jidani: acum am înţeles motivul…
    Vasile Guian

  15. sint un rocar batrin dar im-place ce zici des-pre tigani ai ce-va informati

  16. am simtit ca traiesc la comentariul tau asta e adevarul romanii de calitate stiu asta

  17. Felicitari pentru articol.

  18. Foarte trist sfarsitul capitanului si al camarazilor sai.(l-am citit maidemult in jurnalul capitanului intitulat ‘Pentru Legionari’) Cineva pe aci spunea ca acest sfarsit se datoreaza esecului care a fost de la inceput aceasta miscare , eu zic altfel; sunt prea multe gunoaie umane care infraneaza prematur astfel de actiuni si de oameni luminati care vor sa se elibereze nu doar pe ei dar si pe ceilalti de intunericul hadrei jidanesti asupritoare.Vor simti mai tarziu pupatorii de cururi sinoniste ce inseamna sa stai ca vita si sa te supui orbeste fara nicio rezistenta acelor demoni purtatori de perciuni carliontati.

  19. Corneliu Zelea Codreanu nascut la Iasi nu la Husi

  20. ………….evreilor !!!!!!!!!!! Ar trebui sa incepem sa-i insemnam la poarta ca pe vremuri si sa le limitam caile si ce au au mai de pret, viata…

  21. S U P E R !!!!

  22. Bă, să-mi frec pula peste tablourile voastre cu Zelea. Să mă cac la el în piept ca să-i bată inima-n nămol, bă. Futu-vă-n ficat de naţionalişti borâţi, cum vă bateţi voi în sfârcuri cu neolegionarii voştri. Noroc cu legea asta nouă că veţi fi monitorizaţi cu toţii şi aruncaţi la zdup, de-or să facă ţiganii trenuleţul cu voi în ritm de ”Deşteaptă-te române”. Să mă cac pe mormintele sfinţilor închisorilor, să aveţi în ce înfige lumânarea bă.

  23. LASÃ CÃ INCÃ VREO 15 ANI CÂND MUSULMANI VOR DOMINA EUROPA, ATUNCI JIDANI VOR FI NIMICITI DE MUSULMANI! E DOAR CHESTIE DE TIMP PENTRU NAPÃRCILE JUDAICE CARE AU OMORIT PESTE 90 DE MILIOANE DE OAMENI CU COMUNISMUL JUDAIC AL JIDANULUI KISSEL MORDEKAY, CARE SA „NEMTIT”-BATIZAT DE „KARL MARX”!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • wordpress
visitor
  • Noiembrie 2017
    L M M M V S D
    « Ian    
     12345
    6789101112
    13141516171819
    20212223242526
    27282930