SODOMA- Un amplu si autentic documentar despre depravare si atacul guvernelor la conditia umana..!


UN DOCUMENTAR AUTENTIC DESPRE HOMOSEXUALI, LESBIENE, ZOOFILI , PEDOFILI SI ALTE GUNOAIE ALE SOCIETATII.
SODOMA – „PROPAVADUITA” de elitele sataniste, jidanesti si ocultiste in toate tarile ce au acaparat guverne si presedinti.
Acesti slujitori ai raului propada prin legi aceste depravari pentru a aduce pe pamant pacatul la cel mai inalt nivel, pregatind astfel ce…?    …….mediul propice pentru sosirea anticristului?? Asa cum spunea bunica? Cum ca  Anticristul nu poate suporta suprafata Pamantului daca binele cantareste mai mult in balanta decat raul si depravarea. Ca sa inteleaga lumea de ce se intampla in lume tot ce se intampla. De ce se tolereaza, se sustine si se reorganizeaza tot felul de atrocitati, „atentate” , genocid de toate nivelele pe multe ramuri , etc.. Astept pe cineva cu o subtitrare in limba romana. Documentarul original in limba romana postat pe youtube a fost cenzurat. De ce se ataca prin legi conditia umana? De ce toate legile firesti, devin „nefiresti” si invers? Pe cine arde, ustura si chinuie  acest firesc, acest normal impus de legile creatoare ale Universului? Vor lupta prin legi malefige pentru a ne distruge copii, pentru a-i deprava si a le distruge tot ce tine de demnitate, ratiune, bun simt, moral si normalitate..!

vom reveni cu subtitrare -sper sa ma ajute cineva care stapaneste limba rusa..

12345508_811122762348380_1922667175828344535_n

Educația ” sexuală” își propune să distrugă sexualitatea tradițională și să slăbească instituția familiei. ”Educația sexuală” pare a fi o nouă ideologie pe care emisarii ei sunt trimiși să o propovăduiască în statele lumii, distrugând inocența copiilor de pretutindeni. Procesul a început în SUA, acaparând încet-încet Occidentul, iar acum insinuându-se și în România.Noi n-am avut nevoie să ni se se povestească despre cum se împerechează oamenii, noi încă mai credeam în sufletul pereche. Şi am crescut văzând și simţind, fără ca tovarășa educatoare să ne înveţe cum să ne pipăim pe noi și între noi. Am iubit, am suferit și-am avut curajul să iubim din nou, ne-am căsătorit și am făcut copii, așa tălâmbi cum am trecut prin lume, fără să fi studiat prin școli etapele tehnologice. Noi am făcut copii din dragoste, nu din sex.
Astăzi, cei făcuţi din sex și deveniţi maturi vor să ne înveţe copiii, la școală, mai multe decât am știu noi pe-atunci, cei naivi și inocenţi. Vor să-i înveţe, de la grădinţă „faptul că plăcerea legată de contactul fizic este un aspect normal din viaţa fiecăruia”. Vor să-i înveţe pe preșcolari despre „dreptul de a explora identităţile sexuale” și despre „plăcerea și satisfacţia legată de atingerea propriului corp”. Vor să-i educe sexual pe copiii noștri. Vor ca viciile lor să devină virtuţi. Vor o lume după chipul și asemănarea lor. Vor să le distrugă copiilor inocenţa și sufletul!

„Sunt alte vremuri”, vor spune unii. Noi suntem cei care fac vremurile, le voi răspunde. Noi suntem cei care punem în mâinile copiilor noștri Smartphone-uri și tablete, noi suntem cei care-i îndoapă cu cola, fast-food și prafuri de budincă, noi suntem cei care uităm copiii în faţa televizoarelor și calculatoarelor, noi suntem cei care habar n-avem prin ce reţele de socializare umblă ei și cu cine vorbesc. Noi suntem cei obosiţi și plini de lehamite, care capitulează prea devreme.

Noi vom fi cei vinovaţi de pervertirea copiilor noștri. Noi, cei care am fost cândva atât de naivi… Şi atât de inocenţi! Așa cum copiii noștri nu vor mai putea să fie. Există exemple funeste, ca cel german, în care un părinte a fost arestat pentru că nu şi-a dus copilul la cursul de educaţie sexuală, dar există, în contrabalanţă, exemplul polonez, în care mii de părinţi au mărşăluit împotriva educaţiei sexuale în şcoli, sub deviza „Educaţie pentru familie, nu pentru depravare”, forţând guvernul să bată în retragere. De asemenea, este de notorietate situaţia din Canada, unde părinţii îşi retrag copiii din şcoli, ca urmare a introducerii orelor de educaţie sexuală, la presiunea prim-ministrului Kathleen Wynne, care i-a acuzat pe părinţii revoltaţi de această decizie că sunt „homofobi”, „ignoranţi” şi „pioni” într-un complot conservator „abject”, ea însăşi neascunzând faptul că este lesbiană. Astfel, în contextul repetatelor atacuri la adresa prezenţei orelor de religie în şcoli, un grup de 67 de ONG-uri a lansat, recent, un apel pentru introducerea Educaţiei sexuale în şcoli, în curriculum naţional obligatoriu. Apelul a fost iniţiat de Coaliţia pentru Egalitate de Gen şi Asociaţia Sexul vs. Barza, semnatarii militând pentru un model educaţional din care nu trebuie să lipsească informaţii privind protejarea împotriva sarcinilor nedorite, sexualitate şi funcţionarea aparatului reproductiv feminin şi masculin, dar şi cunoştinţe privind diversitatea orientărilor sexuale. Ideea a fost susţinută şi printr-un protest de stradă, desfăşurat sub sloganuri de genul „O facem, dar cum”, „Corpul meu, educaţia mea”, „Vrem educaţie sexuală în şcoli, nu scuze că sunt minori”, care a părut inspirat din „revoluţiile sexuale” occidentale.

Preconizata materie „Educație sexuală” ar urma să fie predată pe baza unei programe realizate de una din asociațiile semnatare ale memoriului. Este vorba despre programul „Sexul vs. Barza”, în care copiii ar trebui să învețe cum să facă avort, cum să-și „exploreze” orientările sexuale sau cum să devină consumatori de pornografie.

Chiar dacă autorităţile în materie de sănătate şi educaţie nu s-au pus încă de acord în ceea ce priveşte conţinutul viitoarei materii, şi nici asupra competenţelor pe care trebuie să le deţină educatorii, cursurile de acest gen se desfăşoară totuşi în şcoli, sub umbrela diferitelor programe finanţate din fonduri străine, toate ţintind, în fapt, spre distrugerea inocenţei copiilor noştri. Alături de „lecțiile” de educaţie sexuală susţinute anii trecuţi de echipa „Sexul vs. Barza”, şocante prin caracterul obscen al videoclipurilor proiectate la clase, Fundaţia MTV Staying Alive din America finanțează, astăzi, în școlile din România, programul intitulat DOAR EU. Proiectul se desfăşoară în parteneriat cu Asociaţia Semper Musica – unul dintre semnatarii apelului privind introducerea urgentă a educaţiei sexuale în şcoli – parteneri şi sponsori fiind MTV România, Durex Ro, ARAS şi MTV Staying Alive Fondation SUA. Potrivit organizatorilor, cursurile sunt menite să-i înveţe pe elevi „cum să se protejeze de infecţia cu HIV, cum să folosească corect prezervativul, care sunt metodele de contracepţie, care sunt simptomele infecţiilor cu transmitere sexuală”.

Anul trecut, proiectul a ajuns în șase licee din Alexandria, Călărași, Curtea de Argeș, Giurgiu, Târgu Bujor și Tecuci, beneficiari fiind peste 4000 de elevi. Lor le-au fost distribuite aproximativ 10.000 de prezervative și 3000 de reviste de benzi desenate, pe tema discriminării.

Până la sfârşitul anului, Fundaţia MTV a anunțat că finanțează proiectul şi pentru liceele din Focșani, Panciu, Mărășești, Adjud, Onești, Bacău și Râmnicu Sărat.

Cât de „receptivi” sunt elevii la asemenea cursuri, se poate vedea din următorul fragment extras dintr-un interviu realizat chiar de iniţiatorii programului, la sfârşitul sesiunii de educaţie sexuală desfăşurată în Adjud:

„Adevărul este că în ziua de azi şi, mai ales la vârsta noastră, avem această «poftă» nebună de sex, dar câteodată nu o facem cu persoanele potrivite şi, mai ales, nu o facem protejat pentru că vrem ca senzaţia să fie cât mai profundă şi astfel ne infectăm fără să ştim cu HIV şi nu numai şi toată viaţa noastră este ruinată. Trebuie să punem pe primul loc siguranţa şi după, plăcerea.”

Organizatorii au pus la dispoziţia elevilor şi un site, unde aceştia pot afla totul despre viaţa sexuală, beneficiind şi de consiliere gratuită, sub garanţia anonimatului.

„Ne dorim ca website-ul să fie un sprijin real pentru orice adolescent care are întrebări pentru care nu găseşte răspuns în familie sau în cercul de prieteni: «Când este ok să îmi încep viaţa sexuală?», «Cum spun nu partenerului când acesta refuză folosirea prezervativului?», «Când îmi creşte barbă?» «Ce înseamnă pubertatea?», «Sexul neprotejat: riscuri» sau «Primul sărut»”, spun coordonatorii proiectului.

Iată şi câteva titluri recomandate elevilor: „6 tipuri de sex. „Ţie care ţi se potriveşte?”; „Sexul în grup”, „Ce este orgasmul tantric”; „Sex la TV?” etc.

Cât priveşte informaţiile transmise elevilor, fără informarea şi acordul scris al părinţilor, acestea frizează până şi cel mai elementar bun-simţ, încurajând comportamentul şi practicile perverse.

Spre exemplu, unul din articolele recomandate abordează o temă „de larg interes” în rândul tinerilor noştri, respectiv orgasmul tantric. Dacă Sfinţii Părinţi ne învaţă că cea mai înaltă rugăciune este rugăciunea din inimă, „adică cu participarea inimii, prin umilinţă, zdrobire şi lacrimi” (cum spunea părintele Cleopa), „educatorii” de modă nouă îi învaţă pe tineri să extindă orgasmul sexual de la organele genitale la inimă. „Aminteşte-i partenerului/ei că organsmul se poate «răspândi» la inimă”, se spune pe site-ul dedicat proiectului.

De asemenea, toate perversiunile sunt văzute ca pratici sexuale fireşti: „Un alt aspect vital al tantrei: fie că eşti homosexual, heterosexual sau bisexual, fie monogam, necăsătorit/ă sau swinger, nimic nu este considerat tabu sau pervers în practica tantra”.

Organizatorii ne asigură că proiectul va continua şi în acest an şcolar, cu atât mai mult cu cât, în luna mai 2015, mai multe vedete din România au participat la o campanie de „strângere de fonduri pentru continuarea organizării de sesiuni de educație sexuală în liceele din România, activitate pe care Asociația Semper Musica a început-o în 2014, cu ajutor din partea Fundației MTV Staying Alive SUA şi a partenerilor locali: MTV Romania şi DUREX Romania”.

Veștile „bune” nu se opresc aici, întrucât la sfârşitul lunii aprilie 2015, tot sub egida Asociației Semper Musica, a avut loc lansarea proiectului „Learning from the best: a Swiss-Romanian cooperation project”, o inițiativă dezvoltată în parteneriat cu Asociația ABQ din Berna, Elveția și finanțată în cadrul Programului de Cooperare Elvețiano-Român, Fondul Tematic pentru Parteneriate și Experți, Schema de grant pentru Parteneriate.

Programul îşi propune să aducă în discuția cu elevii din 7 licee, din 7 orașe diferite, discriminarea și efectele ei asupra grupurilor vulnerabile, în mod particular asupra persoanelor LGBT – lesbiene, gay, bisexuali şi trans. Proiectul are o durată de 18 luni, fiind pus în practică în cadrul a 14 sesiuni pilot, adresate unui număr de 400 de liceeni. Mai mult decât atât, echipa proiectului propune și organizarea de workshop-uri pentru părinți și profesori prin care aceștia să primească instrumente „eficiente”, după modelul elvețian, cu ajutorul cărora să își îmbunătățească relația cu copiii sau studenții lor.

Un proiect similar are în vedere și Asociația ACCEPT care a lansat, în luna mai 2015, proiectul „E timpul pentru combaterea discriminării LGBT în liceele din România!”, finanțat prin fondurile SEE. Proiectul se va derula în mai multe şcoli din Muntenia, cu scopul de a „întâmpina o creștere a fenomenului homofobiei în rândul elevilor de liceu”.

În acest proiect, 540 de elevi de liceu vor fi supuși unui curs de formare legat de problematica homosexualității, acești copii devenind ulterior, conform proiectului, activiști în timpul Lunii Istoriei LGBT din februarie 2016. Totodată, 54 de profesori vor fi instruiți în folosirea unui „curriculum anti-discriminare”, program de pregătire a personalului din învățământ în vederea combaterii homofobiei. Scopul declarat al acestui proiect este ca Asociația ACCEPT să argumenteze în fața instituțiilor ce reglementează educația în România necesitatea implementării la nivel național a unei programe educaționale care să instruiască elevii în ceea ce privește homosexualitatea și identitatea de gen.

Nu sunt uitaţi nici copiii de grădiniţă, cărora le este dedicat proiectul „Avem fiecare o poveste”, subintitulat „Program prodiversitate şi proincluziune în grădiniţe”. Proiectul se derulează până în martie 2016, fiind realizat de Fundaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate. Sunt vizate 6 grădiniţe-pilot publice şi private din Bucureşti, cu implicarea a minimum 120 de copii şi 100 de educatoare şi educatori. Iată şi un fragment relevant din descrierea proiectului: „Stereotipurile şi prejudecăţile sunt formate în copilăria timpurie (4-5 ani). Odată formate, ele devin rezistente la schimbare şi creează o bază solidă pentru rasism, sexism, homofobie etc. Traduse în acţiune, acestea duc la inegalitate, discriminare şi violenţă socială. Intervenţia timpurie în dezvoltarea copiilor este esenţială pentru a ne asigura că vor deveni adulţi echilibraţi, care să respecte diversitatea şi drepturile fundamentale ale celorlalţi”.

Iată cum şcoala tinde să devină, dintr-un spaţiu al educaţiei şi formării caracterelor, locul unde se distribuie prezervative şi unde copiii sunt învăţaţi, încă de timpuriu… cum să facă sex! Departe de a transmite valorile morale ale castităţii, abstinenţei şi iubirii ca bază a actului sexual, şcoala îşi asumă rolul de cabinet de boli venerice, pe fondul unor lupte acerbe în vederea eliminării din şcoală a religiei, care ar putea să contribuie de mii de ori mai bine la educarea în spiritul sănătăţii sexuale a tinerei generaţii.

Adevărata cauză a răspândirii bolilor cu transmitere sexuală şi a creşterii ratei avortului este, însă, reprezentată tocmai de libertinajul sexual şi de promovarea lui pe toate canalele media. Părerea că deschiderea apetitului sexual al unui tânăr contribuie la reducerea sarcinilor nedorite, a avorturilor sau a bolilor cu transmitere sexuală sfidează logica şi bunul-simţ elementar. Statisticile au arătat că, dimpotrivă, în toată lumea unde s-au aplicat aceste programe de „conştientizare” sexuală, numărul sarcinilor nedorite a crescut considerabil.

Pentru limitarea acestor fenomene şi a consecinţelor nefaste pe care le implică nu e nevoie de educaţie sexuală în şcoli, ci de legi care să interzică pornografia, atât în spaţiul public, cât şi în cel virtual. Atâta vreme cât imoralitatea se cultivă la nivel legislativ, educaţional şi social, vom asista neputincioşi la un proces de destructurare spirituală şi biologică a poporului român, începând cu cele mai nevinovate victime: copiii.

Situaţia din România nu este, însă, singulară. Există exemple funeste, ca cel german, în care un părinte a fost arestat pentru că nu şi-a dus copilul la cursul de educaţie sexuală, dar există, în contrabalanţă, exemplul polonez, în care mii de părinţi au mărşăluit împotriva educaţiei sexuale în şcoli, sub deviza „Educaţie pentru familie, nu pentru depravare”, forţând guvernul să bată în retragere. De asemenea, este de notorietate situaţia din Canada, unde părinţii îşi retrag copiii din şcoli, ca urmare a introducerii orelor de educaţie sexuală, la presiunea prim-ministrului Kathleen Wynne, care i-a acuzat pe părinţii revoltaţi de această decizie că sunt „homofobi”, „ignoranţi” şi „pioni” într-un complot conservator „abject”, ea însăşi neascunzând faptul că este lesbiană.

Insistenţa pe acest tip de educaţie nu poate decât să închidă tânărului orice sensibilitate umană, supunându-l cu totul instinctelor sexuale. Aşa se întâmplă, spre exemplu, în Danemarca – o „campioană” a educaţiei sexuale este pe cale să introducă studiul filmelor porno în şcolile publice. Astfel, în luna martie a acestui an, un profesor de sexologie de la Universitatea Aalborg făcea apel la şcoli să le arate elevilor filme porno, pentru ca aceştia să poată învăţa diferenţa dintre sexul din viaţa reală şi cel pe care îl văd în filmele de pe internet, acestea din urmă putându-le crea „aşteptări nerealiste”.

Acesta să fie, oare, modelul educaţional care va ajunge să fie promovat şi în rândul elevilor români? Ce fel de generaţii vor ieşi de pe băncile şcolilor? Orice societate are nevoie de repere morale, iar exemplele bune de urmat reprezintă tot atâtea modele de comportament. Ce fel de repere oferă şcoala prin intermediul acestor cursuri de pervertire în masă, unei generaţii care şi aşa se află în derivă, fără morală şi fără ideal?

Dacă minorităţile etnice, sexuale sau de orice alt gen se plâng că sunt supuse discriminării la noi în ţară, cum se poate numi procesul de implementare a unor măsuri şi legi pe linie moral-educativă şi religioasă, împotriva voinţei şi conştiinţei moral-religioase şi etnice a acestui popor? Mai bine zis: cine discriminează şi cine este discriminat?

În sfârşit, cine îşi asumă răspunderea pentru viitorul acestei generaţii şi pentru efectele catastrofale pe care aceste decizii le vor avea asupra României de mâine?

 

1 comentariu

  1. aveti aici cu subtitrarea in Ro


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s