DOAR PENTRU ROMANI : JIDANII CEI NEVINOVATI


       mafia-jidaneasca 

       Cine îşi închipuie că jidanii sunt nişte bieţi nenorociţi, veniţi aici la întâmplare, mânaţi de vânt, aduşi de soartă etc., se înşeală. Toţi jidanii de pe faţa pământului formează o mare colectivitate legată prin sânge şi prin religia talmudică. Ei sunt încadraţi într-un adevărat stat foarte sever, având legi, planuri şi conducători care formează aceste planuri şi-i conduc. La bază, au Cahalul. Aşa că noi nu ne găsim în faţa unor jidani izolaţi, ci în faţa unei puteri constituite, comunitatea jidănească.

În fiecare oraş sau târg, unde se strânge un număr de jidani, se formează imediat Cahalul sau comunitatea jidănească. Acest Cahal îşi are conducătorii lui, justiţie separată, impozite etc. şi ţine strâns unită în jurul lui întreaga populaţie jidănească din localitate.

Aici în acest Cahal mărunt, de târg sau de oraş, se fac toate planurile: cum să capteze pe oamenii politici locali; cum să capteze autorităţile; cum să se strecoare în diverse cercuri unde ar fi interesaţi, ca de pildă printre magistraţi, ofiţeri, funcţionari superiori; ce planuri să întrebuinţeze pentru a cuceri cutare ramură a comerţului din mâinile unui român; cum ar putea răpune pe un antisemit local; cum ar putea distruge pe un reprezentant corect al unei autorităţi care s-ar opune intereselor iudaice; ce planuri să aplice când, stoarsă, populaţia se revoltă şi izbucneşte în mişcări antisemite.

Nu vom aprofunda aici aceste planuri. În general se întrebuinţează următoarele sisteme:

I. Pentru captarea oamenilor politici locali;

  • Cadouri;
  1. servicii personale;
  2. finanţarea organizaţiei politice pentru propagandă, tipărire de manifeste, deplasări cu automobile etc. Dacă în localitate sunt mai mulţi bancheri sau bogătaşi jidani, ei se împart la toate partidele politice.

II. Pentru captarea autorităţilor:

  • corupţiunea, mituirea. Un poliţai din cel mai mic oraş din Moldova, în afară de leafa lui de la stat, mai primeşte lunar încă o leafă sau două. Odată ce a primit mita, devine robul jidanilor, pentru că altfel se întrebuinţează a doua armă;
  • şantajul; dacă nu se supune, îi dă pe faţă mituirea;
  • a treia armă este distrugerea. Dacă văd că nu te pot îndupleca şi supune, atunci vor încerca să te distrugă. Cercetându-ţi bine slăbiciunile: dacă bei, vor căuta prilejul să te compromită prin aceasta; dacă eşti afemeiat, îţi vor trimite o femeie care te va compromite sau te la lovi în inimă, distrugându-ţi familia; dacă eşti violent, îţi vor trimite în cale pe un alt violent, care te va omorî sau îl vei omorî şi vei intra la închisoare. Dacă nu vei avea aceste defecte atunci vor întrebuinţa: minciuna, calomnia la ureche sau prin presă, pâra faţă de şefi.

În târgurile şi oraşele invadate de jidani, nu există autoritate decât în stare de mituire, în stare de şantaj sau în stare de distrugere.

**

III. Pentru a se strecura în diferite cercuri sau în jurul unor oameni de frunte folosesc:

  • slugărnicia;
  1. consilii de adminstraţie;
  2. servicii personale josnice;
  3. linguşiri.

Astfel toţi oamenii politici au secretari jidani, pentru că: aduc din piaţă, fac ghetele, leagănă copiii, ţin geanta etc., linguşesc, se insinuează.

Românul nu va fi aşa bun, pentru că este mai puţin rafinat, nu e parfid, e venit de la plug şi mai ales pentru că vrea să fie un soldat credincios, bucurându-se de onoare, dar nu slugă.

IV. Planuri pentru distrugerea unui comerciant român:

  1. flancarea românului cu un comerciant jidan sau încadrarea lui între doi comercianţi jidani;
  2. vânzarea mărfurilor sub preţul de cost, pierderea acoperindu-se cu sume speciale date de Cahal.

Aşa au căzut răpuşi comercianţii români, unul după altul.

Dacă la acestea mai adăugăm:

  1. superioritatea comercială a jidanului, rezultând dintr-o practică comercială cu mult mai îndelungată decât aceea a românului;
  2. superioritatea jidanului luptând sub protecţia Cahalului, românul neavând nici o protecţie din partea statului românesc, ci numai mizerii din partea autorităţilor corupte de jidani. Românul nu luptă cu jidanul de alături, ci cu Cahalul şi de aceea se înţelege că individul va fi răpus în luptă cu coaliţia. Românul n-are pe nimeni, n-are un stat părinte, care să-l crească, să-l îndrume, să-l ajute. El este lăsat singur, în voia sorţii, în faţa coaliţiei jidăneşti.

E uşor de repetat formula tuturor politicienilor de categoria d-lui Mihalache: „Românul să se facă comerciant”. Să ne arate însă aceşti oameni politici români un singur comerciant român ajutat de statul român, o singură şcoală făcută de el care să creeze cu adevărat comercianţi, iar nu funcţionari de bancă sau de birouri. Să nu se arate o singură instituţiune făcută de ei care să fi ajutat cu un mic capital şi să fi îndrumat pe tânărul absolvent de şcoală comercială pe calea comerţului.

Nu românul a dezertat de pe linia comerţului, ci aceşti oameni politici au dezertat de la datoria lor de conducători şi îndrumători ai naţiei.

Românul, părăsit de conducătorii lui, a rămas singur în faţa coaliţiei organizate jidăneşti, a manoperelor frauduloase şi a concurenţei neloiale şi a căzut înfrânt. Va veni însă un ceas în care aceşti conducători vor trebui să răspundă.

PLANURILE MARI ALE IUDAISMULUI FAŢĂ DE PĂMÂNTUL ŞI NEAMUL ROMÂNESC

Deci, încă odată: nu ne aflăm în faţa unor bieţi indivizi veniţi la întâmplare, de capul lor, după adăpost aici la noi.

Ne aflăm în faţa unui stat iudaic, a unei armate care vine la noi cu planuri de cucerire. Mişcările de populaţie jidăneşti sunt împinse spre România după un plan bine stabilit. Probabil, marele stat iudaic urmăreşte crearea unei noi Palestine, pe o porţiune de pământ care pleacă de la Marea Baltică, cuprinde o parte din Polonia şi din Cehoslovacia, jumătate din România până la Marea Neagră, de unde uşor ar putea avea legătură pe apă cu cealaltă Palestină. Cine este naivul care să creadă că mişcările de populaţie ale maselor jidăneşti se fac la voia întâmplării?

Ei vin cu un plan, dar nu au curajul armelor, al înfruntării riscului, al sângelui vărsat, ca măcar acestea să le creeze o bază de drept ep acest pământ.

*

De unde cunoaştem aceste planuri? Le cunoaştem sigur, trăgând concluzii din mişcările adversarului. Orice comandant de trupă, urmărind cu atenţie acţiunea adversarului, îşi dă seama de planurile pe care acesta le urmăreşte. Este un lucru elementar. În toate războaiele lumii a fost vreun conducător care a cunoscut planurile adversarului pentru că ar fi asistat la facerea lor? Nu! Le-a cunoscut perfect din mişcările adversarului său.

***

Pentru ca poporul român să-şi frângă orice putere de rezistenţă, jidanii vor aplica un plan unic şi într-adevăr diabolic.

  1. Vor căuta să rupă legăturile sufleteşti ale neamului cu cerul şi cu pământul.

Pentru ruperea legăturilor cu cerul, vor întrebuinţa împrăştierea, pe scară întinsă, a teoriilor ateiste, pentru a face din poporul român, sau măcar numai din conducătorii lui, un popor despărţit de Dumnezeu; despărţit de Dumnezeu şi de morţii lui, pentru a-l omorî, nu cu sabia, ci tăindu-i rădăcinile de viaţă spirituală.
Pentru ruperea legăturilor cu pământul, izvorul material de existenţă al unui neam, vor ataca naţionalismul ca o idee învechită şi tot ce se leagă de ideea de patrie şi pământ, pentru ca să rupă firul iubirii care uneşte poporul român de brazda lui.

  1. Pentru ca acestea să reuşească, vor căuta să pună mâna pe presă.
  2. Vor întrebuinţa orice prilej, pentru ca în tabăra poporului român să fie dezbinare, neînţelegeri şi ceartă şi, dacă e posibil, chiar îl vor împărţi în mai multe tabere, care să se lupte între ele.
  3. Vor căuta să acapareze cât mai mult din mijloacele de existenţă ale românilor.
  4. Îi vor îndemna sistematic pe calea desfrâului, nimicindu-le familia şi puterea morală.
  5. Îi vor otrăvi şi ameţi cu tot felul de băuturi şi otrăvuri.

Oricine va voi să omoare şi să cucerească un neam va putea să o facă întrebuinţând acest sistem: ruperea legăturilor lui cu cerul şi cu pământul, introducerea certurilor şi luptelor fratricide, introducerea imoralităţii şi a desfrâului, constrângerea materială prin limitarea la maximum a mijloacelor de subzistenţă, otrăvire fizică, beţie. Toate acestea nimicesc o naţie mai rău decât dacă ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de aeroplane.

Să privească puţin în urmă românii şi să vadă dacă în contra lor nu s-au întrebuinţat cu precizie şi cu tenacitate acest sistem, în adevăr ucigător.

Să deschidă românii ochii şi să citească presa de 40 de ani încoace, de când stă sub conducere jidănească. Să recitească: „Adevărul”, „Dimineaţa”, „Lupta”, „Opinia”, „Lumea” etc. şi să vadă dacă din fiecare pagină nu ţâşneşte fără întrerupere acest plan.

Să deschidă românii ochii şi să şi-i arunce asupra vieţii publice româneşti dezbinate, să-i deschidă şi să vadă bine.

Aceste planuri sunt însă ca şi gazele de război. Să le întrebuinţezi pentru adversar, dar să nu se atingă de tine. Propovăduiesc ateismul pentru români, dar ei nu sunt atei, ci ţin cu habotnicie la respectarea celor mai mici precepte religioase. Vor să dezlege pe români de dragostea pământului lor, dar ei acaparează pământuri. Se ridică împotriva ideii naţionale, dar ei rămân naţionalişti şovini.

PLANURILE IUDAISMULUI FAŢĂ DE MIŞCAREA STUDENŢEASCĂ

Cine crede că forţele puterii iudaice au rămas fără plan în faţa mişcării studenţeşti, se înşeală.

Pentru un moment jidănimea, lovită în directivele ei de până acum, rămâne dezorientată. Încearcă să opună studenţilor pe muncitorii din mişcarea comunistă, adică tot pe români, dar fără rezultat, căci, pe de o parte, muncitorii erau sleiţi de puteri, iar pe de alta, începuseră să vadă şi ei că noi luptăm şi suferim pentru drepturile lor şi ale neamului. Mulţi dintre dânşii erau alături de noi cu sufletul.

Văzând că nu pot reuşi să ne pună în faţă pe muncitori, ridică în faţa studenţimii guvernul şi întregul politicianism.

Prin ce mijloace?

Partidele au nevoie de bani, de împrumuturi în străinătate când sunt la guvern, de voturi şi de presă bună în opoziţie.

Jidanii vor ameninţa cu tăierea subvenţiilor necesare propagandei electorale a partidului respectiv. Cor ameninţa cu finanţa internaţională-jidănească, nemaiacordând împrumuturi. Vor specula cu jocul unei mari mase de voturi prin care pot determina victoria sau înfrângerea, în sistemul democratic, având acum drepturi politice. Vor ameninţa cu presa pe care o stăpânesc aproape în întregime şi fără de care un partid sau un guvern poate cădea înfrânt.

Banii, presa şi voturile hotărăsc viaţa sau moartea în democraţie. Jidanii le au pe toate şi prin acestea, partidele politice româneşti devin simple unelte în mâinile puterii iudaice.

Încât noi, care începusem lupta împotriva jidanilor, ne vedem la un moment dat luptându-ne cu guvernul, partidele, autorităţile, armata, iar jidanii stând liniştiţi la o parte.

ARGUMENTE ŞI ATITUDINI JIDĂNEŞTI

Ce va zice străinătatea de mişcarea antisemită din România care s-a întors la barbarie? Ce vor zice oamenii de ştiinţă, ce va zice civilizaţia?

Oamenii noştri politici ne vor repeta nouă la fiecare pas argumentul jidănesc, tipărit în toate foile şi în fiecare zi. Când în sfârşit, după 8 ani de zile, Germania, cu toată civilizaţia şi cultura ei, se ridică împotriva jidănimii şi biruieşte hidra prin Adolf Hitler, argumentul cade. Atunci apare altul: „Sunteţi în slujba Germaniei, plătiţi de germani ca să faceţi antisemitism. De unde aveţi fonduri?”

Şi iarăşi politicienii români fără suflet, fără caracter şi fără onoare, repetă după presa jidănească: „De unde bani? Sunteţi în solda Germaniei”.

La 1919, 20, 21, întreaga presă jidănească dădea asalt statului român, dezlănţuind pretutindeni dezordinea şi îndemnând la violenţă în contra regimului, a formei de guvernământ, a bisericii, a ordinii româneşti, a ideii naţionale, a patriotismului”.

Acum, ca prin farmec, aceeaşi presă, condusă exact de aceiaşi oameni, s-a transformat în apărătoarea ordinii de stat, a legilor; se declară în contra violenţei, iar noi am devenit: „duşmanii ţării”, „extremişti de dreapta”, „în solda şi serviciul duşmanilor românismului” etc. Şi până la sfârşit vom auzi-o şi pe aceasta: suntem subvenţionaţi chiar de jidani.

Oare când va veni ziua aceea în care tot românul să înţeleagă argumentările mincinoase şi perfide ale jidanilor şi să le respingă ca pe ceva de origine satanică? Oare când va veni momentul ca să înţeleagă murdara construcţie sufletească a acestei naţii?

Iată acum un exemplu de modul în care erau trataţi trei profesori universitari români: A. C. Cuza, Paulescu şi Şumuleanu.

„Curierul Israelit”, organ al Uniunii evreilor pământeni, din 23 aprilie 1922, publică în articolul de fond sub titlul „Strigoii”, următoarele:

„O tagmă de măscărici şi de insultători publici s-au strâns să formeze o bandă de făcători de rele. Şi spre ruşinea ţării în această tagmă se află trei profesori de la universităţile noastre.

Şi aceşti ipochimeni, aceşti strigoi întârziaţi vor să reînvie antisemitismul… şi au să reuşească să o facă nişte caraghioşi întârziaţi, acum când antisemitismul oficial dispare şi când votul universal va aduce fatal după sine şi democratizarea vieţii noastre publice şi sociale. Nu! E muncă zadarnică, strigoii nu vor opri omenirea în mersul ei înainte, nici nu va fi nevoie să le bată câte un par în piept, îi va sfârşi definitiv ridicolul ticăloşiei lor…

Ne-am ocupat de acţiunea sălbatică, pornită de aşa zisa Uniune Naţională Creştină, compusă din vreo 5 caraghioşi şi jumătate pentru ca să-i fixăm odată în infama lor postură şi pentru a atrage atenţia evreilor că mai sunt făcători de rele împotriva cărora vor trebui să se apere”.

Aşadar: tagmă de măscărici, insultători publici, bandă de făcători de rele, ipochimeni, strigoi întârziaţi, ticăloşie, acţiune sălbatică, infamă postură; iată ce sunt profesorii românismului: Cuza, Paulescu şi Şumuleanu, şi iată ce este acţiunea lor mântuitoare de neam.

***

Primim peste obraz şi peste sufletele noastre româneşti batjocură peste batjocură, palme peste palme, până la aceea de a ne vedea cu adevărat în grozava situaţie: jidanii, apărătorii românismului, la adăpost de orice neajuns, trăind în linişte şi belşug, iar noi, românii, duşmanii românismului, cu libertatea şi viaţa în pericol, urmăriţi ca nişte câini turbaţi de toate autorităţile româneşti.

Eu am văzut cu ochii şi am trăit aceste ceasuri, amărât până în adâncul sufletului. Să porneşti la luptă pentru ţara ta, curat la suflet la lacrima ochilor şi să lupţi ani de-a rândul într-o sărăci e şi foame ascunsă, dar sfâşietoare, pentru ca să te vezi la un moment dat declarat în rândul duşmanilor ţării, urmărit de români şi spunându-ţi-se călupţi pentru că eşti plătit de străini, iar alături să vezi întreaga jidănime stăpână pe ţara ta, erijată în purtătoare de grijă a românismului şi a statului român ameninţat de tine, tineret al ţării. este ceva îngrozitor.

Nopţi de-a rândul ne munceau aceste gânduri şi în unele ceasuri, în care eram scârbiţi şi ruşinaţi peste măsură, ne cuprindea jalea şi ne gândeam, dacă nu ar fi mai bine să plecăm în lume, sau dacă nu ar fi mai nimerit să provocăm o răzbunare în care să ne găsim cu toţii moartea; şi noi şi românii cei ticăloşi şi capetele hidrei iudaice.

CORNELIU ZELEA CODREANU

Sursa:  http://deveghepatriei.wordpress.com/

2 comentarii

  1. So, you copied some paragraphs from Mein Kampf , under the free speech umbrella, and now you are an intellectual. It is people like you that spread hatred.
    Unfortunately, there will always be some ignorant motherfuckers that will fall for your bullshit.

    • You’re a loser. There’s a quote and Corneliu Zelea Codreanu, not Hitler’s book, loser. I and specified at the end ..


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s