MASCAREA SI RAZBOIUL ELECTRONIC ISI MODERNIZEAZA PROCEDEELE.


 

 

           Cum i-au înşelat ruşii pe spionii americani :
     Pe 27 februarie, ambasadorul american la Kiev, Geoffrey Pyatt, a trimis la Washington o notă care avea ataşată o fotografie cu steagul Rusiei arborat pe clădirea  Parlamentului de la Simferopol. Americanii încă se întrebau cine sunt celebrele trupe militare mascate fără însemne, dacă sunt ruşi sau poate forţe ucrainene implicate în violenţele de la Kiev. Abia cu o zi înainte, directorul naţional pentru informaţii, James Clapper, identificase Crimeea drept o posibilă ţintă a forţelor ruse masate la graniţa cu Ucraina. Până au reuşit spionii americani să adune suficiente informaţii, Crimeea era ocupată. Cum au reuşit însă ruşii să înşele pe toată lumea?

În intervenţia sa de la Brussels Forum, generalul Philip Breedlove, comandantul suprem al forţelor NATO în Europa, şi-a exprimat îngrijorarea că forţele ruse care se află la graniţa Ucrainei ar putea traversa sudul Ucrainei spre Transnistria pentru că, a avertizat generalul, Moscova pare să „folosească în mod activ conflictele îngheţate precum cele din Transnistria sau Abhazia pentru a bloca demersurile ţărilor vecine de apropiere de UE şi NATO”. Generalul a avertizat că NATO trebuie să îşi repoziţioneze forţele în funcţie de ceea ce a scos la lumină invazia Crimeii. Cel mai important mesaj al intervenţiei sale a fost că „NATO va trebui să regândească modul în care poate răspunde la mişcările trupelor ruse camuflate drept exerciţii militare legitime.
„Am văzut cum au fost executate mai multe exerciţii în care formaţiuni largi de trupe au fost aduse la nivelul de pregătire de acţiune, după care s-au oprit. Şi apoi, bum, erau deja în Crimeea cu o forţă foarte bine pregătită şi antrenată. Ce înseamnă asta pentru NATO în viitor? Cum schimbăm desfăşurarea forţelor? Cum schimbăm pregătirea de luptă? Cum schimbăm structura forţelor noastre pentru a putea fi mai bine pregătiţi în viitor?”, s-a întrebat generalul.

„Dacă invazia Georgiei din 2008 n-a mers chiar ca pe roate, invazia Crimeii a mers ceas – a observat Breedlove – începând cu deconectarea forţelor ucrainene din Crimeea de comandament prin bruiaj şi atacuri cibernetice şi terminând cu încercuirea lor completă de către forţele ruse”. Comandantul suprem NATO susţine acum că nu a existat nici o îndoială asupra implicării trupelor ruseşti în Crimeea încă de la început în pofida a ceea ce el a numit „un grup camuflat în localnici” despre care Moscova a afirmat că sunt voluntari care s-au înrolat în forţele crimeene de autoapărare, dar atât din declaraţiile sale, cât şi din informaţiile obţinute de Wall Street Journal reiese că nici Statele Unite, nici NATO nu au ştiut ce manevre fac ruşii şi au fost luate prin surprindere.
Vestul, luat prin surprindere

Luna trecută, sateliţii militari americani erau deja orientaţi pentru a spiona trupele ruseşti care fuseseră masate în apropierea Crimeii în vederea invaziei, dar, scrie WSJ, analiştii agenţiilor de informaţii au fost surprinşi de faptul că nu au reuşit să intercepteze nici o conversaţie între liderii ruşi, comandanţii militari şi forţele de pe teren în care să discute planurile de atac. În Crimeea, au conchis analiştii americani, ruşii au reuşit, cumva, să evite toate mijloacele de interceptare ale SUA şi s-au aflat cu un pas înaintea Occidentului.
„Chiar dacă am avut avertismente timpurii, nu am avut niciodată suficiente informaţii pentru a şti cu siguranţă ce se va întâmpla”, a declarat un oficial de rang înalt pentru Wall Street Journal. În faţa acestui eşec, Casa Albă a decis o creştere a mijloacelor de interceptare a comunicaţiilor şi repoziţionarea mai multor sateliţi militari deasupra Rusiei, Ucrainei şi ţărilor baltice pentru a obţine informaţii din timp asupra intenţiilor viitoare ale lui Putin înainte ca acesta să dea ordinul.

Îngrijorarea generalului Breedlove privind Moldova şi Transnistria trebuie aşadar citită în lumina acestui hiatus informaţional pe care americanii încearcă în acest moment să îl acopere. Potrivit WSJ, agenţiile de informaţii americane l-au avertizat pe preşedintele Obama cu luni înainte că Putin ar putea încerca să întreprindă ceva în Crimeea, sediul bazei navale strategice de la Sevastopol, pe care Putin a recunoscut în „discursul de anexare” că nu avea de gând să o lase să cadă în mâinile NATO, dar atunci când a venit momentul acţiunii atenţia americanilor era concentrată exclusiv asupra trupelor aflate pe teritoriul rus şi au fost luaţi complet pe nepregătite atunci când forţele aflate deja în Crimeea au desăvârşit ocupaţia înainte ca CIA, Agenţia de spionaj a armatei, DIA şi NSA să îşi dea seama exact ce se întâmplă.

Când Breedlove afirma: „Am văzut cum au fost executate mai multe exerciţii în care formaţiuni largi de trupe au fost aduse la nivelul de pregătire de acţiune, după care s-au oprit. Şi apoi, bum, erau deja în Crimeea cu o forţă foarte bine pregătită şi antrenată”, la acest lucru s-a referit. Practic, ruşii au făcut nişte manevre cu trupe regulate în apropierea graniţelor Ucrainei mimând intenţii agresive pentru că ştiau că americanii urmăresc ce se întâmplă din satelit, timp în care forţele de atac erau strecurate pe tăcute în Crimeea. În timp ce americanii priveau nedumeriţi cum trupele regulate care au reprezentat diversiunea stau nemişcate, forţele din interior au fost activate, luându-i pe ucraineni, dar şi pe NATO pe nepregătite.
Cum au făcut-o?

Ceea ce îi nedumereşte în continuare pe spionii americani este cum au reuşit ruşii să evite mijloacele de interceptare americane, care sunt suficient de performante încât să culeagă toate informaţiile relevante transmise electronic sau digital. Dacă ruşii au descoperit o metodă de comunicare sigură sau au dezvoltat tehnologii noi, americanii nu sunt siguri, dar sunt siguri că „momentul Crimeea” reprezintă un punct de cotitură în tactica militară „despre care tinerii ofiţeri vor învăţa din cărţile de istorie”, după cum s-a exprimat un oficial de la Washington.

Semne au existat încă din decembrie când, după ce protestele anti-Ianukovici s-au amplificat, spionii americani au avertizat administraţia că Putin ar putea încerca ceva în Crimeea. La începutul lunii februarie, ambasadorul Geoffrey Pyatt şi-a trimis mai mulţi oameni în Crimeea, dar, în afara unor mişcări politice, aceştia nu au furnizat nici o infor-maţie care să indice că se plănuieşte o invazie militară. Analiştii militari şi de informaţii nu au început să ia în serios posibilitatea unei acţiuni militare ruse decât după violenţele de la Kiev de pe 18 februarie, iar suspiciunea atins punctul cel mai înalt pe 25 februarie, cu numai câteva zile înaintea invaziei, când Ministerul rus al Apărării l-a convocat pe ataşatul militar american pentru a-l informa că Rusia plănuieşte să efectueze exerciţii militare în apropiere de Ucraina şi Crimeea. A doua zi, James Clapper, a identificat Crimeea drept cea mai probabilă ţintă, dar, scrie WSJ, americanii nu au avut nici oameni pe teren în Crimeea, nici drone cu care să supravegheze îndeaproape mişcările din peninsulă, iar mesajele transmise pe reţelele de socializare de ruşi conţineau dezinformări deliberate. Chiar pe 27 februarie, când Pyatt a trimis fotografia cu steagul rusesc de pe Parlamentul din Simferopol, spionii şi militarii americani încă mai credeau că, dacă vor declanşa invazia, ruşii vor folosi trupele masate la graniţă pe care erau aţintiţi „ochii din cer” ai sateliţilor. Sursele citate de ziarul american au refuzat să confirme sau să infirme dacă ruşii au folosit mijloace tehnice de spionaj, dar confuzia s-a prelungit la Washington până pe 27 seara, când americanii au avut certitudinea că asistă la o operaţiune militară de ocupaţie. Pe 28 februarie, preşedintele Obama a lansat primul avertisment public asupra consecinţelor unei acţiuni în forţă, dar în acel moment era deja prea târziu. Crimeea se afla în mâinile lui Putin.

Se va repeta scenariul în Moldova?

Potrivit unui oficial american de rang înalt, operaţiunea rusă a reprezentat un caz clasic de „maskirova”, termenul rusesc pentru „camuflaj”, utilizat de spioni pentru a descrie operaţiunile diversioniste în care ruşii par să fie maeştri. Problema este că, aşa cum arată şi întrebările ridicate de generalul Breedlove, americanii nu au reuşit încă să acopere prăpastia informaţională şi nu ştiu ce plănuieşte Putin în continuare. Mai grav este că nu par să aibă nici mijloacele de a identifica din timp o posibilă acţiune împotriva Moldovei, în Transnistria. În acest fel trebuie înţelese atât avertismentele comandantului suprem al NATO, cât şi cererea adresată telefonic duminică direct lui Putin de către cancelarul Angela Merkel să nu încerce să destabilizeze Moldova. Ieri, ca din întâmplare, vicepremierul Dmitri Kozak (proaspăt responsabil guvernamental pentru Crimeea şi autorul celebrului memorandum Kozak de federalizare a Moldovei ca modalitate de rezolvare a conflictului transnistrean) a declarat pentru Itar-Tass că „guvernul rus nu a discutat despre o posibilă aderare a Transnistriei la Federaţia Rusă cu mine personal”, ceea ce nu este deloc acelaşi lucru cu faptul că guvernul rus nu a discutat despre Transnistria.

Aceasta ar putea fi o altă diversiune, o altă „maskirova”, de înşelare a Occidentului. Pe de altă parte, şi concentrarea asupra Transnistriei ar putea fi o operaţiune de intoxicare şi o diversiune. Agresiunea asupra Moldovei ar putea foarte bine începe din Găgăuzia, dar tocmai această incertitudine este de natură să îngrijoreze. Până când americanii nu găsesc o modalitate de a sparge zidul rusesc al tăcerii, nimeni nu ştie ce are de gând Putin şi unde va lovi data viitoare.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s