TOATA CLASA POLITICA, CONTRIBUIE LA DISPARITIA ACESTUI POPOR


                Interesele ruseşti şi simptomele de autism de care dau dovadă liderii României pot ciunti teritoriul statului actual, trasând alte graniţe între Rusia şi Uniunea Europeană. La finalul săptămânii trecute, ruşii au trecut la ameninţări făţişe, prin vocea vicepremierul rus Rogozin, care a ameninţat că, data viitoare, va trasera spaţiul aerian românesc la bordul unui bombardier, după ce români au dat ascultare ordinelor SUA şi nu i-au permis survolul. În realitate, contextul geopolitic din această zonă este mult mai complicat, iar reacţiile pripite ale politicienilor noştri nu fac altceva decât să ne complice viitorul. Politicienii noştri par să nu fi învăţat nimic din lecţia Dictatului de la Viena , din 1940, iar Ungaria, ţara cu capul mereu plecat în faţa vecinilor celor mai puternici, abia aşteaptă să emită pretenţii asupra Transilvaniei, de această dată cu sprijinul Rusiei.
 
De ce a imprumutat Putin Ungaria cu 12 miliarde de dolari acum, când tot mai multe suprafeţe de teren din Transilvania sunt sau au fost deja cumpărate, în detrimentul integrităţii teritoriale româneşti? Poate pentru că, acum, „strainii” pot cumpara pământ românesc. Clauzele împrumutului nu sunt cunoscute, unele dintre ele putând impune garanţie chiar pământul cumpărat de unguri şi chiar unele acţiuni impuse de Moscova. Oare, această ameninţare făţişă adresată de Rusia nu înseamnă oare că România deja nu mai controlează o parte a teritoriului său şi că acţiunile de până acum au ajuns într-un punct fără întoarcere?
 
Dincolo de toate aceste întrebări, pe care ar fi trebuit să şi le pună de mult timp politicienii noştri, care par, de cele mai multe ori, doar o bandă de infractori certăreţi, organizaţi după interese proprii, orientarea greşită în acest moment faţă de marile puteri, sau faţă de ţările care sunt pe cale să devină mari puteri ar putea însemna ciuntirea sau poate chiar distrugerea României. Pentru istoricii cu experienţă, este foarte clar că istoria nu doar se repetă, ci revine permanent la conflictele nerezolvate din trecut, iar acum este vizibil că balanţa puterii în lume este pe cale să se schimbe, iar Statele Unite, cu o economie deja slăbită sunt acum la mâna Chinei, şi pot deveni chiar mai slabe decât Rusia, pe termen mediu.
 
În loc să se alieze cu puterile europene mai apropiate de România, şi care s-au dovedit a fi, la final, câştigătoare în al Doilea Război Mondial, regele Carol al II-lea şi „marile partide democratice”, ţărănist şi liberal au preferat, în naivitatea lor, să creadă în promisiunile mincinoase venite de la Londra şi Paris. În timp ce Hitler, reprezentantul singurei mari puteri aflată atunci în ascensiune militară şi economică le propunea cooperare regională, garantând integritatea României Mari, opţiunea lor a dus la un deznodământ dramatic: în 1940, Italia lui Benito Mussolini şi Germania lui Hitler au impus României cedarea Ardealului de Nord, iar ţara noastră, la fel de slabă şi atunci din punct de vedere militar, nu s-a putut opune acestui Dictat. Lipsa de realism politic a determinat atunci şi eşecul negocierilor diplomatice, cele două puteri căutând, astfel, aliaţi în alte ţări est-europene. Aşa s-a ajuns, în urma Dictatului de la Viena , ca România să piardă Transilvania de nord în favoarea Ungariei hortyste. Unii istorici i-au găsit drept vinovaţi pentru pierderea teritorială pe „fasciştii” unguri şi pe reprezentanţii Germaniei naţional-socialiste, dar realitatea ulterioară a arătat clar că era vorba despre o proastă orientare în privinţa alienţelor pe care au făcut-o chiar conducătorii locali.
 
Situaţia Rusiei de astăzi este pe alocuri similară cu cea din 1940. Rusia, ca şi Germania de atunci, este în plină ascensiune politică, diplomatică şi militară. O eventuală reuşită a proiectului de Uniune Euro-Asiatică şi o posibilă alianţă cu China ar însemna sfârşitul lumii unipolare, dominată exclusiv de SUA după destrămarea Uniunii Sovietice. La fel ca şi Germania, în anii premergători Dictatului de la Viena , Rusia caută aliaţi regionali în Balcani şi în Europa de est. În acelaşi timp, SUA îşi mută vizibil interesul din Europa spre Oceanul Pacific, pentru a contracara influenţa Chinei. Gafele politicienilor români cu privire la Rusia împiedică o colaborare pe baze solide, care ne-ar oferi în primul rând preţuri preferenţiale la energie, dar şi o piaţă de desfacere apropiată pentru produsele locale. În privinţa Rusiei, aşa cum sublinia chiar Traian Băsescu, opţiunile politicienilor sunt diferite. În timp ce preşedintele marjează pe susţinerea UE şi NATO, deşi Rusia este mult mai apropiată şi poate mult mai uşor să ameninţe graniţele româneşti, Victor Ponta a încercat, pentru prima dată după 1989, o apropiere istorică de China, dar, în conflictul rusesc îi este teamă să îşi exprime părerea, lăsând lucrurile în voia soartei şi a declaraţiilor belicoase ale preşedintelui, lucru care nu este benefic pentru viotorul ţării pe care visează să o conducă, de pe scaunul de la Cotroceni.
 
În loc să fim la periferia uitată de Uniunii Europene, în cazul unor mişcări diplomatice abile din această perioadă, România ar putea deveni un mediator important între Rusia şi Uniunea Europeană şi SUA, lucru care, deocamdată nu se întâmplă. Din ceea ce vedem acum, România îşi strică relaţiile cu „vecinul de peste gard”, Rusia, în speranţa unui ajutor venit de peste mări şi ţări, care, cel mai probabil, nu se va materializa niciodată. De acest context ar putea să profite însă vecinii unguri, obişnuiţi, de altfel, să trăiască mereu sub tutela cuiva, iar semnalele date în ultima perioadă de Guvernul Orban sunt împotriva anumitor restricţii ale Uniunii Europene, şi în favoarea Rusiei. În cazul în care nu îşi va găsi un potenţial aliat în România, Rusia va căuta sprijin în altă parte, pentru a „încercui” Ucraina, iar Ungaria va profita din plin, cerând, nici mai mult, nici mai puţin decât … protectorat în Transilvania, pe care să o stăpânească liniştită, sub „oblăduirea Mamei Rusia”. Băsescu pare că ştie ce se întâmplă, lăsând Transilvania în voia sorţii şi îndreaptându-şi atenţia asupra Republicii Moldova, pe care o abordează ca şi cum ar fi deja un spaţiu de campanie electorală, deşi aceasta nu face parte încă din România. De dragul voturilor, pare dispus la un troc la graniţele UE, prin care săracii moldoveni să fie aruncaâi în braţele României, iar bogata Transilvanie să le revină, indirect, ruşilor. Astfel de gafe politice sunt, însă, iremediabile, deşi mandatele prezidenţiale au, la un moment dat,un final, iar consecinţele pe termen lung pot fi iremediabile. România nu are, ca şi în 1940, opţiunea ripostei militare, iar SUA este puţin probabil să intervină mai mult decât cu o demonstraţie a dotării armate, mai ales că bazele americane (inclusiv faimosul scut antirachetă de la Deveselu ) nu sunt în Transilvania.
 
România rămâne, ca de nenumărate ori în istorie, un „popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi”, aşa cum o descria Mircea Eliade, iar marele patriot român, mareşalul Antonescu prevedea un scenariu care ar duce, poate, la distrugerea ţării, în cazul în care politicienii nu se trezesc “din somnul de la 1940” . „Acest război care s-a sfârşit cu înfrângerea Germaniei, nu va pune capăt conflictului mondial început în anul 1914. Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt!”, prevestea mareşalul, înainte să moară.

2 comentarii

  1. Clasa noastra politica ar trebui cautata in buzunare pentru a vedea daca nu ascund ceva in batistuta.

  2. Poporul nu va dispare , dar statul se prea poate


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s