SUA, mama coruptiei, nu suporta concurenta din Romania. Noroc ca suntem vecini cu Rusia, pentru curatenia de Paste.


 

rusia america

 

 

            Ceea ce nu au putut sau nu au vrut să facă politicienii ultimului sfert de secol în România, curăţenie printre corupţi, se face acum la ordinul Washingtonului, prin intermediul SRI.

Motivele nu ţin de mai binele României, ci de siguranţa ocupantului unui teritoriu strategic în ecuaţia de putere cu Rusia.

                           Pentru cine a fost atent în ultimele luni la declaraţiile unor oameni politici români devenise limpede că se petrece ceva serios în funcţionarea statului: Serviciul Român de Informaţii ieşea tot mai mult din umbră, fiind invocat repetat pe scena publică. Ce i-o fi apucat, pe un Zgonea, Băsescu sau Oprea, dar şi pe mulţi alţii, în egală măsură, să tămâieze cu sârg şi adulaţie neascunsă serviciul secret intern? Pentru cetăţeanul de rând era limpede de multă vreme că această instituţie controlează oricum tot spectrul politic, mediile de informare, toate zonele de importanţă ale ţării şi cam tot ce mişcă în zisa „democraţie originală” românească, înţesată cu ofiţeri sub acoperire şi colaboratori de toate felurile ale structurilor de informaţii. Răspunsul a venit simplu, prin declaraţia făcută de curând în faţa Congresului american de buna „prietenă” a României şi a întregii Uniuni Europene, doamna asistent de secretar de stat Victoria Nuland: în Europa Centrală şi de Est trebuie stârpită corupţia, care face ravagii. Sesizată prompt într-un editorial rămas singular în peisajul presei româneşti prin abordarea unei corelaţii evidente, ideea că americanii s-au decis să facă o adevărată curăţenie de Paşti în România nu e analizată, însă, până la concluziile sale fireşti.

         Cornel Nistorescu, fireşte încântat, ca orice român lucid, de ideea că, în sfârşit, „naşii” şi-au găsit „naşii”, înfundând celulele de arest, nu pune din păcate sub lupă şi restul discursului doamnei Nuland, care e de o rusofobie grăitoare. Ţinta acţiunilor americanilor, care au baze militare şi o serie de obiective strategice legate de teritoriul României, nu este mai binele unei ţări rătăcite în corupţie şi deriziune politicianistă de un sfert de secol, ci asigurarea trupelor şi intereselor lor pe o platformă de lansare din proximitatea Rusiei. Pentru cine nu crede, lansăm invitaţia de a analiza situaţiile create de SUA în America Latină, Africa ori statele Pacificului de Vest, acolo unde au dovedit nu o dată că nu le pasă nici cât negru sub unghie de bunăstarea ţărilor în care instalaseră regimuri marionetă, ci doar de interesele lor particulare, fie că era vorba de cele militare, energetice, de distrugere a mişcărilor de stânga sau controlul producţiei şi transportului de droguri. Oricât de imuni ar fi americanii la lecţiile istoriei, când vine vorba de aspectele practice ale unor operaţiuni, mai ales când se lasă cu eşecuri răsunătoare, cum li s-a întâmplat nu o dată, au ţinere de minte. Ori, o Românie în care totul e de vânzare, de la secrete de stat şi funcţii de prim rang până la terenuri ale armatei şi echipamente de interes militar, nu e o Românie sigură în rolul ei de teritoriu cu importanţă strategică pe tabloul noii lumi multipolare, în care Rusia a revenit ca putere globală. Pentru Pentagon, România nu valorează mai mult decât Kârgâzstanul, de pildă, asta nu se înţelege la Bucureşti.

                 E extrem de interesant, şi relevant în acelaşi timp, felul în care a evoluat subiectul SRI în discursul prezidenţial. Mai exact, cum nu a apărut până la un moment dat, pentru a fi apoi exacerbat la cote apropiate de slugărnicie. Traian Băsescu, aflat în al zecelea an de mandat, a condus o ţară ale cărui niveluri de corupţie sfidau nu doar cotele lumii civilizate, dar şi pe cele ale elementarului bun simţ. PDL, partidul din buzunarul de la spate al şefului statului, asta până la factorul perturbator numit Elena Udrea, plasată şi ea într-un buzunar, dar din dreptul inimii, a sfidat România cu cinismul cu care un buldozer scăpat la vale sfidează movila unei cârtiţe surde şi oarbe. S-au construit averi uriaşe, s-au lansat pe orbita elitei socio-politice tot soiul de beizadele, amante ori părinţi trecuţi bine de pragul senectuţii, s-au forţat limitele democraţiei şi justiţiei până la absurd.

         În tot acest timp, se ştia cu certitudine că „stăpânul dosarelor” furnizate în primul rând de SRI era Băsescu, cel care le-a folosit de fiecare dată fără să clipească pentru a-şi atinge scopurile. Nici pomeneală de o reală „luptă împotriva corupţiei”, nici pomeneală de vreo trimitere la corupţii ştiuţi de o ţară întreagă, plus partenerii lor externi, oameni care şi-au vândut la centimă influenţa şi puterea cucerite tot prin mijloace frauduloase, adesea cu sacoşa de bani în loc de orice alt argument. Dacă ar fi existat acţiuni anticorupţie autentice, dată fiind eficienţa reală a SRI, doamna Nuland nu mai avea ce spune la ora asta despre România. Ori, toate mizeriile erau şi sunt cunoscute, foarte multe dintre ele bine documentate de ofiţerii structurilor de informaţii. Şi nu s-a întâmplat de puţine ori ca munca acestor oameni să ricoşeze dramatic, atunci când corupţii de la vârf şi-au văzut interesele ameninţate. Mulţi ofiţeri au părăsit serviciul secret, de bunăvoie sau siliţi, la ordin politic.

    După prima mare sită, impusă de americani pentru cernerea tuturor celor care îşi serviseră ţara furnizând informaţii despre ei, a urmat un lung şi dureros proces de îndepărtare a celor „neorientaţi”, care au adus dovezi ale corupţiei materiale şi politice a unei Românii devenite tărâm al tuturor posibilităţilor. În urma unei acţiuni cel puţin dubioase, un tânăr de nici 40 de ani a devenit omul numărul doi în SRI, şef de facto al serviciului. Foarte recent, Traian Băsescu oferea exemplul lui Florian Coldea, ajuns sub mandatul său de la gradul de maior la cel de general cu trei stele, ca pe o dovadă a felului în care el însuşi a modelat şi condus schimbarea serviciului. Nimic, însă, despre toţi anii de tăcere, de control din umbră al unor operaţiuni rău mirositoare, ca să ne exprimăm elegant. Nimic despre soarta ofiţerului care a avut „tupeul” să îl deranjeze la Iaşi pe tânărul agent al unei puteri străine numit Mihai-Răzvan Ungureanu, nimic serios despre numele judecătorilor Curţii Constituţionale înscrise pe o fiţuică de pe biroul lui Coldea, nimic despre marile tunuri din economie, desfăşurate sub ochii SRI, ori despre marii corupţi, unii avertizaţi din timp să-şi ia tălpăşiţa, alţii ignoraţi cu totul, dacă nu protejaţi. Brusc, însă, în 2014 acelaşi Băsescu declară public SRI ca fiind „Rolls-Royce”-ul statului român, instituţia fără de teamă şi prihană ce veghează la statura dreaptă a României între ţările democratice. Iar directorul instituţiei, altfel insipit şi oficial incolor politic, după o campanie bine dozată în care şi-a legat numele de viitoare responsabilităţi la cel mai înalt nivel, a prins şi el glas, scoţând o dată în plus în faţa atenţiei publice această „reprezentantă a coloanei vertebrale” a statului, cum spunea generalul cu patru stele, fost căpitan de intendenţă devenit mare specialist în „intelligence” şi securitate naţională şi euro-atlantică, Gabriel Oprea.

                      Unde a fost această „coloană vertebrală” în ultimii ani? De ce e considerată România o ţară de mâna a doua în UE, de ce au ajuns românii să fie asimilaţi cu corupţia şi trataţi ca un trib marginal al lumii occidentale? Răspunsul nu face trimitere sensu stricto la SRI, care are destule păcate, dar nu şi pe acela că ar fi decis ultimativ orientările majore ale statului român. Acestea au fost atribuite Washingtonului pe baza opţiunii liderilor politici dâmboviţeni, care au ales din motive nu neapărat patriotice, ci mai degrabă dintr-un reflex fanariot. Statele Unite au devenit centrul de putere absolută în România, redusă la stadiul de colonie, invitate fiind de un Bucureşti preaumil. Iar americanii, aşa cum am amintit, au deprins ştiinţa de a controla aceste particule ale imperiului lor, acolo unde le merge. Când s-a întâmplat să nu le meargă, au apărut ca din senin ONG-uri dedicate oficial libertăţii şi democraţiei, mişcări de protest, lovituri de stat civile ori militare, „primăveri” de toate felurile, etc. Nu e cazul României, unde „civilizaţia” Coca-Cola şi McDonald’s, sub umbra Departamentului de Stat sau a Chevron nu e ameninţată în nici un fel. Problema cu fostul stat socialist e lipsa de credibilitate şi predictibilitate, datorită corupţiei. Iar analiza degringoladei prin care a trecut această ţară în ultimul sfert de veac indică fără nici o umbră de îndoială principala instituţie care o poate controla: Serviciul Român de Informaţii, prin ofiţerii şi colaboratorii săi. Primii au fost deja triaţi, recrutaţi, antrenaţi şi îndoctrinaţi de „marele licurici”. Cei din urmă merg pe principiul „nouă să ne fie bine, restul nu contează”. Şi, culmea, naţia înghite şi circul mediatic făcut de adoratorii publici ai instituţiei, începând cu preşedintele unei republici care transmite lumii prin luări de poziţie oficiale că rezistă mai ales prin serviciile ei de informaţii. Într-adevăr, e cât se poate de „originală” democraţia românească!

                Există, în plus, şi altfel de efecte colaterale ale actualei acţiuni de asanare dictate de americani la Bucureşti. Ceea ce încă nu se vede, dar suntem convinşi că se va observa cât de curând, e că „marea curăţenie” ce pare să fi cuprins România e nu doar la vârful aisbergului, ci şi cantonată într-o anume parte a spectrului politic, din care lipsesc marii corupţi ai PDL începând cu Băsescu însuşi şi a sa Elena Udrea. Dar, nu va dura mult şi actualul locatar de la Cotroceni va învăţa ultima lecţie despre aliatul său strategic: americanii angajează şi concediază cu egală uşurinţă, atunci când interesele le-o cer. E vestita lor politică „hire and fire”, de care toate slugile au crezut că sunt ferite, şi de care nu a scăpat niciuna. Disperat să iasă de sub ameninţarea justiţiei revigorate la ordinul venit de peste ocean şi bazate aproape exclusiv pe informaţiile servite de SRI, Traian Băsescu va avea timp suficient să cugete la toate aceste lucruri după ce îşi va încheia mandatul. În aceste zile e ocupat să sugereze cui vrea să îl ia în seamă că va juca un rol important în politica românească şi după decembrie 2014. Primii care îi vor demonstra că se înşeală vor fi cei de la SRI, începând cu generalii pe care însuşi i-a ridicat în grad. Într-o societate cum e cea românească, în care fosta Securitate a lăsat mentalităţi greu de şters, principalul serviciu de informaţii se descurcă asemeni peştelui în apă. Şi, asemeni aceleiaşi vietăţi, nu se uită înapoi. Dosarele care îl privesc pe Traian Băsescu personal există şi ele, şi vor apărea în toată splendida lor urâţenie dacă va veni ordinul de peste ocean, ceea ce actualul şef al statului pare că nu pricepe. În situaţia în care judecarea şi încarcerarea lui Băsescu vor servi consolidării poziţiei viitorului lider de la Cotroceni, ales de Washington, acest fapt se va petrece fără îndoială, în aplauzele şi uralele a milioane de cetăţeni ai României.

            În locul unei neutralităţi inteligente între SUA şi Rusia, poziţie din care putea obţine avantaje imense, România, prin reprezentanţii săi, a ales rolul de servitor umil al intereselor americane. Acum, până şi mult aşteptata şi absolut necesara curăţenie printre cei ce credeau că sunt deasupra legii, deşi încă superficială, de ochii lumii, e dictată de aceleaşi interese, care nu au, din păcate, o legătură directă cu însănătoşirea morală şi etică a ţării. România trebuia de mult şi trebuie în continuare să scape de corupţie şi corupţi. De ani de zile, ameninţările şi directivele de la Bruxelles nu au convins-o. A fost, însă, suficient ca adevăraţii stăpâni ai ţării să simtă nevoia să dea ordinul necesar. Noroc cu Rusia, care prin evoluţia ei de revenire şi consolidare într-o mai firească lume a centrelor multiple de putere provoacă, iată, măsuri şi efecte binevenite acolo unde nici nu te aştepţi.

Sursa: Vocea Rusiei

 

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s