PAMANTUL NU APARTINE OMULUI…OMUL APARTINE PAMANTULUI.


Iata deci, ca in secolul XXI, omenirea intr-u lacomia ei,  in goana dupa avutii si bogatii a ajuns la cel mai josnic comportament din punct de vedere rational. Goana dupa bogatii, -sursa- pentru dorinta de putere, dorinta de a conduce popoare, natiuni, au transformat pe cei de la carmele inalte ale omenirii,acei oameni ai GLOBALIZARII,  in instrumente malefice de neimaginat.

Din pacate noi cei mici si umili, care prin uniune si dorinta putem strivi raul de la radacina, ne-am lasat infectati de virusui letali  ai nepasarii, ai individualismului si ai egoismului. In concluzie atat poporul roman, cat si alte natiuni devin pe zi ce trece niste popoare de idioti ce pot fi manipulati cu usurinte spre telul suprem al sclaviei de pe agenda principala a elitelor.

Asistam nepasatori la cum ne distrugem tara, cum ne distrugem padurile, pamanturile, zacamintele, apele si tot ce ne-a lasat Bunul Dumnezeu ca sa putem trai pe acest Pamant…Pamantul pe care ne-am nascut, Pamantul care ne-a creat, Pamant pe care l-am gasit aici, atunci cand omenirea a luat fiinta.

N.Catalin.

Iata deci gandirea unor „salbatici” in anul 1854 si comparati cu gandirea Albului „civilizat” din sec XXI de pretutindeni:

Discursul Şefului de trib indian Seattle în 1854

Discursul a fost pronunţat în faţa guvernatorului Isaac Stevens, ca răspuns la oferta lui Abraham Lincoln ca statul american să cumpere o mare parte a teritoriului indian, fiind promisă în schimb o rezervaţie pentru amerindieni. Oraşul SEATTLE şi-a primit numele după această căpetenie.

Când marele şef Alb din Washington îşi trimite glasul că doreşte să cumpere pământul nostru ne cere prea mult.
Cum se poate vinde sau cumpăra asa ceva, cerul şi căldura pământului?
Aşa ceva ne este cu totul străin.
Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi limpezimii apei.
Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt pentru poporul meu.
Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mică negură din întunecimea pădurii, sunt sfinte în gândurile şi viaţa poporului meu, suntem parte a pământului şi el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori.
Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare ne sunt fraţi.
Culmile stâncoase, păşunile suculente, trupul învelit în căldură al poney-ului şi omul, toate aparţin aceleiaşi familii.
Această apă strălucitoare ce curge prin torente şi râuri, nu este numai apă, ci şi sângele strămoşilor noştri. Dacă vă vindem pământul, trebuie să ştiţi că e sfânt.
Că fiecare reflectare din lacul limpede vorbeşte despre întâmplări şi amintiri din viaţa poporului meu. Murmurul apei e glasul tatălui-tatălui meu.
Râurile ne sunt fraţi, ne sting setea. Râurile poartă canoele noastre. Ne hrănesc copiii.
Dacă vă vindem pământul, trebuie să vă amintiţi şi să învăţaţi copiii voştri că râurile sunt
fraţii noştri şi ai voştri.
De aceea va trebui să oferiţi râului bunătatea pe care nu aţi oferit-o fratelui.
Ştim că omul alb nu ne înţelege.
Pentru el un pământ e la fel ca şi oricare altul.
Faţă de pământul-mamă şi fratele-cer se poartă ca faţă de lucruri care se pot cumpăra, prăda, vinde ca vitele sau podoabă strălucitoare.
Lăcomia lui va distruge pământul şi va lăsa în urmă pustiu.
Nu ştiu… Modul nostru de viaţă se deosebeşte de al vostru.
Numai privind la oraşele voastre, pe omul roşu îl dor ochii.
În oraşele omului alb nu există un colţişor de linişte.
Nu există loc în care să se audă deschiderea frunzelor primăvara sau tremuratul aripii musculiţei.
Cea mai mare comoară a omului roşu este aerul.
Omul alb parcă nici nu observă aerul pe care îl respiră.
Ca unul care e de multă vreme muribund, e imun la duhoare.
Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi că aerul ne este preţios.
Că aerul îşi împarte spiritul cu întreaga viaţă pe care o întreţine.
Vîntul care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi şi ultima lui răsuflare.
Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziţi ca pe ceva sfânt.
Ca pe un loc în care şi omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor.

Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul.
Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniţi următoarea condiţie:
Omul alb va trebui să se poarte faţă de animalele acestui pământ, ca faţă de fraţii săi.
Ce este omul, fără animale?
Dacă animalele ar dispărea omul ar muri de marea însingurare a spiritului.
Tot ceea ce li se întâmplă animalelor, curând i se va întâmpla şi omului.
În lume totul se leagă.
Va trebui să vă învăţaţi copiii că sub tălpile lor este cenuşa strămoşilor noştri.
Pentru ca să respectaţi pământul, le veţi spune că pământul lor este bogat prin viaţa străbunilor noştri. Va trebui să vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe ai noştri, că pământul ne e mamă.
Ce păţeşte pământul, păţesc şi copiii lui.
Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine însuşi.
Pământul nu aparţine omului.
Omul aparţine pământului.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s