CE VA URMA….UN PRONOSTIC CEVA.. ?!


ECONOMIC CICA,

Decizia Spaniei de a restricţiona piaţa muncii pentru cetăţenii români va fi luată pâna la sfârşitul săptămânii, când Madridul va notifica Bruxelles-ul şi capitatele europene.

 

 

Surse comunitare au declarat pentru RFI că Spania va restricţiona accesul pe piaţa muncii din cauza şomajului aflat în creştere. Rata somajului în Spania a ajuns la 20 la sută din populaţia activă.

Aceasta  este prin urmare o măsură strict protecţionistă care vizează România întrucât mulţi cetăţeni români lucrează acum în Spania. Potrivit datelor oferite de Ministerul Muncii şi Imigraţiei în Spania, la sfârşitul lui 2010 aproximativ 850 de mii de români locuiau în această ţară. Măsura nu îi va afecta însă pe românii care au deja un loc de munca legal in Spania, deoarece ea nu se aplică retroactiv.

Romanii care vor dori să lucreze însă de acum înainte în Spania vor fi nevoiţi să ceară un permis de muncă. Închiderea pieţei muncii poate fi făcută de manieră sectorială, ceea ce înseamnă că unele sectoare de activitate ar putea rămâne mai departe accesibile

românilor. Citeşte mai mult pe rfi.ro.

 

SUA  IN CADERE LIBERA

Gata! Datoria SUA a ajuns cat Produsul Intern Brut!

Pe US National Debt Clock puteți vedea in timp real cat se împrumuta americanii in fiecare secunda. Si pe ce cheltuiesc banii. Practic, întreg bugetul SUA este rezumat pe o singura pagina, pe înțelesul oricărui american. Aveți acolo si alte date importante despre SUA: cate firme au dat faliment in 2011, câți angajați si câți șomeri sunt (oficiali si neoficiali), câți bugetari, câți pensionari, ce economii mai are o familie americana medie (foarte mici: circa 6500$) etc.

Observație: bravo guvernului american care ii informează pe oameni, ca sa decidă singuri ce e de făcut. Politrucii români habar n-au pe ce lume trăiesc (Boc nici nu știa cate agenții guvernamentale sunt, câți angajați au si cu ce salarii sunt plătiți). Iar ce știu ai noștri, țin cu grija secret si dau publicității date false, de frica sa nu piardă voturi.

Obama s-a împrumutat intr-un an, cat alții in șapte!

Anul trecut, Asociația Economiștilor Americani avertiza ca, daca SUA se mai împrumuta fără măsura, datoria naționala va ajunge egala cu PIB-ul in…2017. Asta poate însemna prăbușirea tarii in doar câțiva ani, spuneau ei. Am scris atunci articolul Treziți-va! Criza abia a început! Urmează un apocalips economic!

Ei bine, dezastrul care trebuia sa vina abia in 2017, se produce chiar acum. In iunie, 2011. Sincer, n-am crezut ca oamenii politici sunt atât de demenți încât sa se împrumute fără măsura si sa cheltuiască absolut tot intr-un singur an. Dar iată ca sunt. Si in SUA, si in România.

Pe ce s-au dus banii?

După cum observați pe US National Debt Clock, cei mai mulți bani s-au cheltuit pe protecție sociala, pensii, medicamente pentru săraci (exact ca si in România).

Spre deosebire de România, SUA mai are si cheltuieli importante cu apărarea si războaiele. Dar printr-o fericita coincidența, majoritatea războaielor americane au fost purtate (si câștigate) in zone bogate in petrol si resurse naturale. Resurse care alimentează in prezent economia SUA, la preturi mici. Așa ca războaiele americane s-au dovedit până la urma o afacere rentabila (cu excepția Afghanistanului). Protecția sociala si medicamentele pentru săraci – nu!

Ce se va întâmpla cu noi?

Pe scurt: dezastru global. Un nou război mondial, se tem unii. Standard & Poors a avertizat deja ce consecințe poate sa aibă o prăbușire a economiei americane: dolarul este moneda numărul 1 a lumii, iar economia SUA a fost întotdeauna considerata cea mai sigura din lume (triplu A). Prăbușirea SUA înseamnă paralizarea comerțului mondial si întoarcerea economiei undeva spre secolul 18. Imaginați-va un elefant intr-un magazin de porțelanuri. Daca elefantului i se face rău si cade, toate porțelanurile se fac țăndări.

Cea mai grav lovita va fi China, pentru ca SUA este clientul ei numărul 1 (importuri de 365 miliarde USD) si pentru ca deține oficial 1.16 trilioane USD, din datoria SUA. Chinezii au cumpărat de fapt chiar mai multe obligațiuni americane, prin intermediul unor firme din Londra, așa ca datoria reala a SUA către China rămâne neștiuta. Chinezii ar putea descoperi in curând ca au făcut o afacere foarte proasta.

Cât despre România: relansarea exporturilor românești de la începutul acestui an s-a realizat in mare parte către SUA sau către tari intermediare, pentru care tot SUA era clientul final. Altfel zis, din cele 7 trilioane de dolari cheltuiți de Obama pe masuri anticriză, o mica, foarte mica parte a ajuns si in România si a produs acea minuscula creștere economica din ultimele luni. Pe viitor – adio!

Cine e de vina?

Am putea sa spunem ca Barack Obama? Sigur ca da! Pe internet putem sa spunem orice. In plus, Obama e socialist, iar eu îi urăsc pe socialiști.

Dar ar fi incorect. Pentru ca nu Obama a declanșat bula imobiliara prin programe gen “Prima Casă”, nu el a pornit creșterea nebuneasca a consumului si nu el a inventat protecția sociala pentru americanii săraci. Ce-i drept, Obama a cheltuit intr-un singur an mai mult decât au cheltuit toți ceilalți. Dar, ca si in România, distrugerea economiei prin masuri populiste durează de zeci de ani. Au făcut-o un sir lung de președinți înaintea lui, unii republicani, alții democrați: F.D. Roosevelt, Jimmy Carter, Ronald Reagan, George Bush, Bill Clinton, George W. Bush.

Vina este de fapt a sistemului democratic, a votului universal si a populismului pe care îl produc ele. Vina este a americanilor care au părăsit principiile de baza ale capitalismului: responsabilitate individuala, competiție pe viața si pe moarte, lăcomie. Si au permis ca țara lor sa devina socialista.

Numărătoarea inversă a început: mai sunt 4 săptămâni!

Deși americanii au o mulțime de economiști (mulți premiați cu Nobel) nimeni nu îndrăznește acum sa mai facă previziuni sau sa dea soluții. Deja majoritatea previziunilor s-au dovedit prea optimiste si s-au făcut de ras.

Congresul american a văzut pericolul si a interzis guvernului sa împrumute peste 100% din PIB. Iar Obama are mâinile legate. Daca Congresul nu schimbă legea până pe 8 iulie, adio împrumuturi, spune Secretarul Trezoreriei, Timothy Geithner. Guvernul american va trebui sa facă tăieri de cheltuieli fără precedent. Asta înseamnă bugetari concediați, pensii neplătite, contracte de stat anulate, firme falimentate. O criza mult mai profunda decât am văzut pana acum si despre care nimeni nu știe când se va sfârși. Ar putea dura un secol.

Soluții nu exista. Exista totuși 3 direcții de acțiune posibile:

  1. Varianta Obama: Congresul ridica bariera si noi continuam sa ne împrumutam. Cât, la infinit? Nici vorba, spun partizanii președintelui. Așa ceva e imposibil! Vom tăia cheltuielile, dar intr-un ritm mai suportabil.
  2. Varianta republicana: ritmul suportabil e doar o scuza electorala. Fiecare dolar împrumutat acum va trebui plătit dublu după alegeri, așa ca tăiem cheltuielile statului. Imediat si total. Soarta Americii e mai importanta decat alegerile. Cine e puternic, supraviețuiește.
  3. Varianta populara: aici, o mare surpriza! Întrebați săptămâna trecuta de către CNN ce e de făcut, marea majoritate a americanilor de rând au răspuns: la dracu cu chinezii (f…ck the Chinese!). Suntem cea mai puternica tara de pe planeta si nu suntem obligați sa ne plătim datoriile. N-au ce sa ne facă!

Dintre toate, varianta populara este desigur cea mai aberanta si arata cat de stupide sunt masele populare, in orice tara. Pentru ca daca nu le mai dai banii chinezilor, in clipa următoare nu te mai împrumuta nimeni. Si atunci adio salarii, adio pensii, adio medicamente pentru săraci. Primele lovite vor fi fix masele populare, ca banii din împrumuturi către ele se duc!

Ce va urma?

Pai, deja Congresul a respins pe 31 mai, cererea lui Obama de ridicare a barierei împrumuturilor. Vor urma deci cele mai dure masuri de austeritate din istorie. Dar chiar daca Congresul își schimbă părerea până pe 8 iulie, datoriile tot datorii rămân. Dobânzile tot dobânzi. Austeritatea e inevitabila. Oamenii s-au distrat, acum e vremea plății.

Viitorul înseamnă mizerie, frig, foame, șomaj. Cine promite altceva e mincinos sau nebun. Iar starea economiei americane rămâne cea mai importanta știre economica a anului 2011 – si a anilor următori.

10 semne că populaţia americană a început să se teamă de economia ei

Americanii sunt tot mai săraci şi mai disperaţi. Şi-au pierdut încrederea în economie şi mulţi cred că ne îndreptăm spre un nouă Mare Depresiune.

Politicienii americani ţin în priză de aproape o lună pieţele financiare cu discuţiile privind ridicarea limitei de îndatorare. Lumea se aşteaptă să se ajungă la un compromis de ultim moment, pentru că altfel consecinţele asupra economiei globale ar fi dezastruoase.

 

Însă, în tot acest timp, SUA se confruntă cu un şomaj ridicat şi cu sărăcirea accentuată a populaţiei. Aproape 45 de milioane de americani depind de ajutorul guvernamental pentru mâncare – food stamps. 20% din sumele care au intrat în buzunarele americanilor anul trecut sunt bani guvernamentali din programele de asistenţă socială.

 

Aşa că nu e de mirare că populaţia şi-a pierdut încrederea în economie şi că se aşteaptă la o nouă recesiune.

Michael Snyder publică în Business Insider şi în The Economic Collapse o listă cu cele 10 semne care arată că americanii cred că recuperarea economică e foarte departe.

 

1) Încrederea consumatorilor este la minimumul ultimelor 7 luni. Indicele Conference Board (luat în calcul de Fed atunci când stabileşte politica monetară) a căzut de la 61,7% în mai la 58,5% în iunie.

2) Datele preliminare pe luna iulie arată că indicele încrederii Reuters/Univeristy of Michigan a căzut puternic de la 71,5% în iunie la 63,8%. Acesta s-a întors sub linia de care marchează încrederea populaţiei în vremuri de recesiune.

3) Indicele Rasmussen, care măsoară încrederea americanilor în economie prin sondaje zilnice, a căzut săptămâna trecută la cel mai mic nivel din ultimii doi ani.

4) Tot un sondaj Rasmussen arată că 68% dintre americani cred că ţara se află încă în recesiune.

5) Un sondaj Gallup arată că 36% dintre americani nu au încredere în bănci – cel mai mare nivel înregistrat de când se fac măsurătorile. Anul trecut, 30% dintre americani declarau că au foarte puţină încredere sau niciun fel de încredere în bănci.

6) Numărul furturilor a crescut în această vară, în condiţiile în care tot mai mulţi americani nu au loc de muncă. Se fură aproape orice: lichid de îmbălsămare de la serviciile funerare, extensii de păr, aparatele de aer condiţionat, ţevile de cupru din băi, sârmele prim care trece curentul. Un bărbat de 28 de ani din Utah se vinde ca pradă umană pentru vânători pentru 10.000 de dolari. O femeie din Florida a încercat să-şi vândă nepotul nou-născut pentru 75.000 de dolari. Alte exemple aici.

7) 39% dintre americani cred că ţara a intrat într-un declin economic permanent.

8) 63% cred că SUA se îndreaptă într-o direcţie greşită, conform unui sondaj Reuters, cu 3 pp mai mulţi decât luna trecută.

9) 48% dintre americani cred că o nouă Mare Depresiune economică este probabilă în următorul an.

10) Oamenii se calcă în picioare pentru ajutoarele guvernamentale pentru plata chiriei. 5.000 de oameni s-au pus la coadă în Dallas pentru a primi voucherele guvernamentale. În momentul în care porţile instituţiei care le împărţea s-au deschis, mulţimea s-a îmbulzit, 8 oameni fiind călcaţi în picioare.


 

Mâine se decide soarta zonei euro

 

Cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, se vor vedea în această seară, cu o zi înaintea unui nou summit european dedicat crizei din zona euro.

 

 

 

Mâine, şefii de guverne se vor întâlni la Bruxelles, în speranţa că vor găsi o soluţie comună pentru salvarea Greciei. Jurnaliştii străini comentează că există presiuni tot mai mari pe cancelarul german, care ar trebui să preia frâiele planului de salvare al zonei euro. Nu doar europenii sunt îngrijoraţi.

 

Preşedintele Statelor Unite Barack Obama a vorbit ieri la telefon cu Angela Merkel despre pericolul pe care probleme Europei le pot general la nivel mondial. Şeful executivului de la Atena, George Papandreou, a spus că summit-ul de mâine va fi momentul decisiv, care va decide dacă zona euro va mai exista sau se va desfiinţa. Indiferent de rezultat, analiştii sunt oricum dezamăgiţi.

 

Premieră: Stăpânii euro vorbesc deja liber de falimentul Greciei

Declaraţia oficialului Băncii Centrale Europene Ewald Nowotny a stârnit puţină panică în rândul deţinătorilor de obligaţiuni greceşti, care au început să vândă puternic. Dobânzile la hârtiile cu scadenţa la 2 ani au sărit până la 39% (un nou record), de la 36% în deschidere.

Banca Centrală Europeană arată pentru prima oară că ar fi de acord cu un default al Greciei. Consecinţele unei astfel de decizii ar putea fi catastrofale.

 

“No default, no selective default, no credit event – (Fără default, fără default selectiv, fără evenimente de credit – care să declanşeze plata CDS)”, este motto-ul guvernatorului BCE Jean-Claude Trichet încă de când au apărut discuţiile privind o posibilă restructurare a datoriei suverane a Greciei.

 

În cazul în care creditorii instituţionali europeni, sub comanda Germaniei, ar impune pierderi băncilor şi altor instituţii financiare care au împrumutat statul grec – şi rostogolirea “voluntară” intră aici –, şi operaţiunea ar fi cotată de către agenţiile de rating ca default, şi atunci BCE ar fi nevoită să nu mai finanţeze băncile greceşti.

 

Acum, Ewald Nowotny, şeful Băncii Centrale a Austriei, şi membru al Consiliului Guvernatorilor BCE, spune că un default selectiv nu ar avea “consecinţe negative puternice” şi sparge astfel linia discursului BCE de până acum.

 

Sub regulile actuale, bondurile greceşti nu ar mai fi putea fi primite drept colateral pentru finanţarea pe termen scurt de la BCE, finanţare de care băncile greceşti sunt foarte dependente şi fără de care cel mai probabil s-ar prăbuşi.

 

“BCE nu ar trebui să fie total dependentă de agenţiile de rating. La sfârşitul zilei, este responsabilitatea noastră, decizia noastră”, spune austriacul, care adaugă că banca va decide ce bonduri sunt eligibile. Au mai fost făcute recent ajustări ale regulamentelor şi pentru ca bondurile portughze şi irlandeze – care nu mai sunt considerate prime rate – să poată fi folosite drept colateral. Dar în cazul unui default al Greciei, hârtiile fără valoare vor fi considerate în continuare ca având valoare.

 

BCE avea în bilanţuri, în mai, hârtii greceşti cu o valoare nominală de 194 miliarde de euro, pe care a plătit, cu discount, 131 de miliarde euro. În momentul în care defaultul va fi anunţat, preţurile obligaţiunilor greceşti se vor duce la pământ, şi deţinerile BCE s-ar putea transforma în pierderi.

 

Mult mai grav însă, după cum a susţinut BCE până acum, implicarea creditorilor privaţi ar risca să producă o contagiune puternică către ţările expuse din zona euro şi o nouă criză financiară, chiar dacă băncile greceşti vor fi susţinute pentru o vreme.

 

Ultimele evoluţii de pe piaţa bondurilor ne arată cum sunt contaminate şi celelalte ţări îndatorate sau slabe structural din Europa – cu Italia şi Spania în prim plan – fără ca defaultul Greciei să fi fost anunţat.

 

Probabil că liderii europeni consideră că au situaţia sub control, însă un efect de domino similar celui din toamna lui 2008 ar putea mătura economia globală.

 

INSA:

Spania şi Italia pot să falimenteze Europa!

După Grecia, tot continentul european a fost zguduit de intrarea în criză economică a unor forţe financiare ca Spania şi Italia, care au acumulat o datorie totală de 8,8 trilioane de euro. Spania a atins o rată a şomajului record, de 21%. Asta înseamnă ca aproape cinci milioane de locuitori au rămas fără un loc de muncă.
Italia are o datorie de 120% din Produsul Intern Brut. Numai Grecia stă mai prost, cu o datorie de 152% din PIB. Chiar şi SUA, unde specialiştii se tem că ţara va intra în imposibilitate de plată, stau mai bine, având o datorie de 100% din PIB. Situaţia Italiei este înrăutăţită şi de instabilitatea politică a guvernului peninsular.Spre exemplu, premierul Silvio Berlusconi este implicat în mai multe scandaluri sexuale.
Specialiştii economici sunt alarmaţi de situaţia financiară din Italia şi Spania, zone vitale pentru Uniunea Europeană. Analiştii îşi pun întrebarea: dacă o ţara mică ca Grecia a zguduit întreaga Europă, atunci care va fi efectul intrării în colaps financiar al unor coloşi economici ca Italia sau Spania? Uniunea Europeană a arătat că nu poate controla criza economică din ţari ca Irlanda, Grecia sau Portugalia. Dacă acestor ţări li se va alătura Italia şi Spania, atunci întreagă Europă va intra într-o nouă recesiune.
Stefan Theil, jurnalist la The Daily Beast, oferă două scenarii cu privire la ce se va întâmpla în perioada următoare. Astfel, în cel mai bun caz, cea mai puternică economie a Europei, Germania, va sări în ajutorul acestor ţări. Nemţii ar trebui să garanteze pentru o parte din datoria acestor state. Pentru restul banilor, fiecare ţară aflată în recesiune va trebuie sa apeleze la investitori privaţi. Implicarea Germaniei ar fi condiţionată de măsuri dure de austeritate. Însă chiar şi aşa, e improbabilă o intervenţie a nemţilor, mişcarea fiind prea riscantă pentru situaţia internă a Germaniei. Guvernul condus de cancelarul Angela Merkel nu este dispus să îşi asume un astfel de risc.

În al doilea scenariu propus de  Stefan Theil, situaţia este mult mai dramatică. În cel mai rău caz, Italia şi Spania vor intra în colaps, iar Europa va intraîntr-o nouă criză economică, mult mai puternică decât cea din 2008. Moneda europeană se va deprecia în raport  cu dolarul american, guvernele vor cădea, iar unii specialişti sunt de părere că Europa se va divide în două zone: cea nordică, formată din statele bogate şi stabile economic; şi cea sudică, formată din ţări aflate în faliment.
Lunea trecută, România a simţit efectele intrării în criză a economiei italiene. Prăbuşirea bursei de la Milano  a determinat deprecierea leului faţă de moneda europeană cu aproape zece bani. Ministrul de Finanţe italian a avertizat săptămână trecută, în cadrul unei conferinţe de presă, că economia Italiei şi a Spaniei trebuie neapărat ajutate. Dacă aceste ţări vor cădea, atunci acelaşi lucru se va întâmpla şi cu moneda europeană. Cert este că în acest moment specialiştii se aşteaptă la tot ce e mai rău.

 

 

 

 

 

 

UE este acuzată de foametea din Somalia

Zeci de mii de somalezi au murit deja, zeci de mii riscă să moară, în continuare, a anunţat Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), după ce a dezvăluit cum a reacţionat lumea la prima foamete a Africii din ultimii 27 de ani.

 

 

În două regiuni ale ţării, în mare parte rămasă fără ajutoare internaţionale, criteriile tehnice au fost îndeplinite pentru declararea oficială a foametei, a declarat Mark Bowden, şeful operaţiunii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Somalia, citat de The Telegraph.

 

Anunţul a venit după ce organizaţia caritabilă Oxfam a acuzat „mai multe” guverne europene de „neglijenţă intenţionată”, după ce acestea nu au reuşit să ajute populaţia cu necesarul estimat la 650 milioane de lire sterline pentru a salva mai mult de 11 milioane de somalezi, kenyeni şi etiopienii de la foamete.

 

Italia, Danemarca şi Franţa au fost nominalizate ca fiind „surprinzător de lente” ca reacţie. „Este timpul să oferim ajutor, dar, din păcate, răspunsul mai multor ţări a fost derizoriu şi periculos de inadecvat”, a declarat Andrew Mitchell, secretarul pentru Dezvoltare Internaţională.

 

„Marea Britanie îşi aduce contribuţia sa, ajutând mai mult de două milioane de oameni din Africa. Alţii trebuie să facă acelaşi lucru”, a mai spus Mitchell.

VANDUTI TOTAL, PRETUL? CHIAR DACA TARA NU O VOM MAI  AVEA,  IN ORICE CONTEXT ROMANIA VA APROBA NECONDITIONAT TOATE ACTIUNILE CE VOR URMA.

Bancherii: Criza datoriilor poate forţa România să acceseze fondul de urgenţă din acordul cu FMI

Criza datoriilor suverane ar putea determina România să acceseze banii din acordul cu FMI, afirmă analiştii economici. Şi asta mai cu seamă că autorităţile nu au reuşit să atragă fondurile europene. Declaraţiile vin în contextul în care, astăzi, experţii FMI, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale au început o nouă misiune la Bucureşti.

Economistul şef de la ING, Nicolae Chideşciuc a declarat că România şi-a corectat mare parte din dezechilibrele economice însă, dacă evoluţiile externe o vor cere, Guvernul va accesa cei 3,5 miliarde de euro din acordul de tip preventiv. Şansele ca acest lucru să se întâmple au crescut în ultima vreme.

 

Economistul şef de la Raiffeisen Bank, Ionuţ Dumitru spune că marea problemă a României o reprezintă, în prezent, absorbţia dezastruoasă a fondurilor europene. Guvernul şi-a pus toate speranţele în aceşti bani, atunci când a negociat acordul de tip preventiv şi nu unul clasic, de împrumut.

 

„Dacă lucrurile se deteriorează foarte puternic şi România este afectată negativ în mod substanţial, cred că vom apela la banii din acordul de tip preventiv. Şansele de a atrage banii din acest al doilea acord au crescut în ultima perioadă”, aprecizat Chidesciuc.

 

Dacă Executivul va apela la banii din acordul stand-by am putea afla, pe 1 august, la finalul misiunii FMI. Tot atunci vom primi detalii şi despre prima rectificare bugetară din acest an, ce ar urma să fie realizată luna viitoare, dar şi despre soarta companiilor de stat – cum vor fi restructurate, cine va superviza procesul şi când vom vedea noi privatizări în domeniu. Prin acordul de tip preventiv semnat în martie, România s-a angajat, printre altele, ca în următorii 2 ani să rezolve problema firmelor de stat, văzute ca adevărate găuri negre în economie, să liberalizeze preţurile administrate şi să continue măsurile de austeritate bugetară în speranţa scăderii deficitului bugetar la 4,4 la sută din PIB în acest an şi la 3 la sută în 2012. Dacă îşi va îndeplini angajamentele, Guvernul va avea la dispoziţie, pe lângă cei 3,5 miliarde de euro de la FMI, 1,4 miliarde euro de la Uniunea Europeană şi 400 milioane de euro de la Banca Mondială.

Economia globală e în pragul unui nou dezastru

 

 

 

Băncile și guvernele nu prea au învățat nimic din cea mai mare criza financiară și economică din ultimii 80 de ani. Obiceiurile proaste sunt tot acolo, riscurile au fost mutate în spatele populației și lumea stă în fața unui nou dezastru economic.BINEINTELES, TOTUL ESTE PLANIFICAT.

 

Un experiment periculos: americanii se pregătesc să inunde lumea cu dolari

 

După două experimente monetare periculoase, care au scumpit mâncarea şi petrolul la nivel global, Rezerva Federală a Statelor Unite mai pregăteşte încă unul.

În ultimul său discurs, şeful Fed Ben Bernanke a indicat, în limbajul de lemn specific băncii centrale, că, la nevoie, dacă evoluţia economică o cere, am putea vedea încă o rundă de quantitative easing, adică de tipărire de dolari.

 

„Rămâne posibilitatea ca evoluţiile economice slabe din ultima vreme să se dovedească mai persistente decât se aştepta şi riscurile deflaţioniste să reapară, ceea ce implică suport adiţional din partea politicii monetare. Rezerva Federală rămâne pregătită să răspundă dacă evoluţiile economice ar indica că ajustările politicii monetare ar fi adecvate”, a declarat Bernanke în faţa Congresului. Nu se ştie încă momentul în care Fed îşi va pune în practică planul, unele estimări indicând toamana târzie ca o perioadă probabilă. Cert este că, după discursul oficialului, aurul a atins un preţ record, semn că lumea se teme de inflaţie.

 

Pentru că dobânda cheie e aproape de 0 şi nu mai are cum să scadă, singura posibilitate de intervenţie a Fed e să arunce cu bani în piaţă. Mecanismul este următorul: Fed cumpără ipoteci şi bonduri de tot felul cu bani creaţi din nimic. Astfel, în sistemul bancar ajung noii bani pe care băncile ar trebui să-i folosească la ce ştiu ele mai bine: să îi dea cu împrumut. Totuşi, băncile îi pot folosi şi la investiţii, de exemplu în mărfuri de toate felurile sau petrol, ori să-şi întărească capitalul.

 

Dobânzile percepute de bănci la credite (de consum, ipotecare, corporate etc.) ar trebui să scadă şi lase mai mulţi bani debitorilor care ar trebui să îi cheltuie, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat ar trebui să scadă şi ele.

 

Până acum, au mai fost încă două tranşe de politică monetară neconvenţională – trei dacă includem şi QE Lite –, care au avut urmări foarte proaste la nivelul inflaţiei globale, după ce preţul mărfurilor a crescut puternic, şi urmări la fel de proaste la nivelul economiei SUA.

 

Primul program de quantitative easing (QE1) a fost lansat de Fed la sfârşitul lunii noiembrie 2008 şi s-a terminat în martie 2010. Pe durata programului, Fed a cumpărat active de 1.750 miliarde dolari. În august 2010, Bernanke a anunţat că lichiditatea din activele care ajung la maturitate va fi reinvestită în loc să fie retrasă, program ce a purtat numele de QE Lite. Prin noiembrie 2010 a început QE2, în valoare de 600 miliarde de dolari, acesta încheindu-se recent, la sfârşitul lunii iunie.

 

Programul Fed nu a reuşit să facă ceea ce şi-a propus. Şomajul a rămas la un nivel ridicat şi chiar creşte în ultima vreme, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat au crescut. Bineînţeles, mai mulţi dolari în piaţă înseamnă că valoarea dolarului scade în comparaţie cu celelalte monede, aşa cum se poate vedea din acest grafic.

 

Mai mult, în luna februarie a acestui an, când QE2 era în priză, preţurile la alimentele de bază au ajuns la niveluri record, la fel şi preţul petrolului. Inflaţia de bani a împins preţurile foarte sus, în combinaţie cu un an agricol 2010 prost şi criza din Libia, mecanismele fiind prezentate în acest material. Abia în ultimele luni preţurile s-au mai calmat, deşi inflaţia reală în SUA rămâne ridicată.

 

Acum, confruntat cu o evoluţie proastă a economiei, Bernanke vrea să tipărească şi mai mulţi bani pentru a o pune în mişcare, deşi soluţia s-a dovedit ineficientă. Şeful Fed din Dallas Richard Fisher spune că politica monetară şi-a atins limitele şi pune sub semnul întrebării eficienţa QE2. Pieţele sunt înecate în lichiditate şi mai multă nu ar aduce creşterea economică. Mai mult, băncile au 1.500 miliarde de dolari în rezerve în exces la Fed, bani care pot fi plasaţi oricând sub formă de împrumuturi, ceea ce, graţie sistemului de rezerve fracţionare, înseamnă credit de 15.000 de miliarde. Masa monetară M1 (formată în mare parte din bani cash în circulaţie sau în conturi curente) este de 2.000 de miliarde în acest moment, în timp ce baza monetară (cash în circulaţie + cash în depozite + rezervele băncilor) e de 2.645 miliarde. Ceea ce îi face pe unii să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă băncile ar pune în mişcare banii adormiţi.

 

Politica periculoasă şi destabilizatoare a americanilor a fost criticată de economişti, de oficialii chinezi şi chiar de cei ruşi.

 

Însă, de efectele benefice ale tiparniţei se bucură jucătorii de pe Wall Street. Se poate obseva din graficul de mai jos cum a evoluat indicele Dow Jones în funcţie de programele de QE.

 

 

Şi să revedem un grafic îngrijorător de acum două luni, care arată cum ne-ar putea scumpi americanii din nou viaţa.

 

Achiziţiile de bonduri de către Fed (scara din stânga în miliarde de dolari) în raport cu evoluţia indicelui preţurilor mărfurilor Thomson Reuters/Jefferies CRB (scara din dreapta), care urmăreşte preţurile a 19 mărfuri agricole, energetice sau metale.


Străinii ne cumpără ţara bucată cu bucată. Guvernul e îngrijorat

 

Ministrul de Externe al României spune că asistăm la o confiscare a proprietăţii. Cumpărările masive de teren se datorează unor interese imobiliare.

 

 

„Nu pot să nu remarc pericolul cumpărării masive de teren agricol de către cetăţeni ai altor state. Asistăm la o confiscare a proprietăţii. Există interese imobiliare ori  se doreşte  concesionarea acestora pentru autostrăzi. Ar trebui să frânăm acest proces”, a spus ministrul de externe Theodor Baconschi.

Potrivit estimărilor preşedintului LAPAR (Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania) Nicolae Sitaru, circa un milion de hectare de teren agricol sunt în proprietatea unor cetăţeni străini. O statistică publicată în primăvara anului trecut  arată că străinii deţineau, la acea vreme aproape jumătate de milion de hectare de teren arabil în România. Cei mai mari investitori străini sunt italienii, danezii şi olandezii.

„Sunt un adversar al înstrăinării terenurilor către nerezidenţi, dar nu sunt impotriva investiţiilor în agricultură”, a declarat ministrul Agriculturii Valeriu Tabără.

În ultimii cinci-şase ani, investitori americani, suedezi, finlandezi, germani au investit sute de milioane de euro în achiziţia de suprafeţe împădurite în România.

Din 2005 până acum, Harvard a tot cumpărat păduri în ţara noastră, iar investiţiile totale depăşesc 100 de milioane de euro. Pe lângă cele 35.000 de hectare de pădure, compania mai deţine alte 2.500 de teren agricol, precum şi o fabrică de placaj la Călăraşi cu circa 550 de angajaţi, care a fost cumpărată în 2010.

Mai detaliat, Harvard deţine compania de administrare Harvard Management Company, care este acţionarul majoritar al fondului Phemus Corporation, care la rândul său deţine firma Scolopax SRL din Focşani, proprietarul unei suprafeţe împădurite de 35.000 de hectare de pădure în România, din care cea mai
mare parte se află în zona Vrancea.

Suprafaţa arabilă a României s-a redus faţă de anul 2003 cu 1,2 milioane hectare

Suprafaţa arabilă a României s-a redus faţă de anul 2003 cu 1,2 milioane hectare, la aproximativ 8,2 milioane hectare, potrivit datelor recensământului agricol 2010-2011.

„La această dată nu mai discutăm de 9,4 milioane hectare de teren arabil, ci de 8,1-8,2 milioane hectare. Practic, în mai puţin de zece ani, dacă luăm în calcul recensământul general agricol din 2003, vedem că suprafaţa arabilă a României a scăzut cu aproape 1,2 milioane hectare. Nu este o suprafaţă oarecare”, a spus Tabără, într-o conferinţă de presă.

De ce investesc fondurile în păduri?

„Lemnul este marfă care este cerută la nivel global. În viitor, suprafeţele împădurite ale lumii vor scădea. Iar investitorii instituţionali au realizat valoarea pădurilor şi a terenurilor agricole“, spune Wolfgang Wetzel, directorul general al Nordcapital New Energy, un fond german care a investit de asemenea 60 de milioane de euro în achiziţia de 18.000 de hectare de pădure în România şi caută în continuare să facă noi achiziţii. Fondul, cu un volum total de investiţii de circa 6,6 miliarde de euro, mai are plasamente şi în industria navală, real estate şi energii regenerabile. De ce aleg fondurile România când vine vorba de păduri? Rutgersson spune că investitorii străini sunt atraşi de România datorită preţului redus al pădurilor şi ofertei relativ mari de terenuri împădurite scoase la vânzare – este vorba de terenurile retrocedate. În ţări precum Polonia sau Republica Cehă, spre exemplu, nu există suprafeţe importante de păduri scoase la vânzare. Preţul mediu al unui hectar de pădure în România este de circa 2.500–3000 de euro, în timp ce în ţările nordice poate ajunge şi la 10.000 de euro. România a devenit o ţintă predilectă pentru investitorii străini în păduri începând cu 2007, o dată cu intrarea în Uniunea Europeană. Este vorba mai ales de fondurile de investiţii nordice care au început să cumpere suprafeţe de teren împădurite de la familiile cărora le‑au fost retrocedate astfel de proprietăţi, scrie MONEYEXPRESS.

 

Update 12:11Străinii trebuie să mai aştepte 3 ani că să cumpere pământ românesc pe persoană fizică

„Am vrea să prelungim măcar cu trei ani interdicţia persoanelor fizice din străinătate de a cumpăra teren agricol în România. Am înţeles de la comisarul european Cioloş că Ungaria şi Lituania au obţinut de la CE o prelungire a acestei interdicţii până în 2017. Asta ne dorim şi noi”, a declarat Valeriu Steriu, preşedinte al Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România. Potrivit acestuia, străinii au cumpărat masiv terenuri, mai ales în regiunea de Vest a ţării, la adăpostul unor firme. Chiar şi acum există un interes major din partea unor şeici sau emiri din Orientul Mijlociu de a cumpăra teren agricol în România.

 

HEI…PRIETENE, ASTEAPTA-TE LA CE-I MAI RAU :

 

Fost agent CIA: Israelul va ataca Iranul probabil in luna septembrie a acestui an

 

Un fost agent CIA a declarat ca, cel mai probabil, Israelul va ataca Iranul in luna septembrie a acestui an, inainte de votul din Adunarea Generala a ONU pe tema statului palestinian, relateaza JerusalemPost. Robert Baer, care a petrecut 21 de ani in Orientul Mijlociu, inclusiv in Liban si Siria, nu a dezvaluit sursa informatiei sale.

Intr-un interviu pentru postul de radio KPFK din Los Angeles, Baer a comentat declaratiile facute recent de fostul sef al Mossad, Meir Dagan, care a vorbit de un atac israelian impotriva instalatiilor nucleare iraniene. Avertismentele lui Dagan nu sunt „o cacealma”, a afirmat Baer.

Fostul agent CIA a spus ca afirmatiile lui Dagan, legate de faptul ca un atac israelian impotriva Iranului ar putea duce la un razboi regional, „ne spun aproape cu certitudine ca premierul Benjamin Netanyahu planuieste un atac. Daca e sa ma gandesc cand se va intampla, va fi cel mai probabil in septembrie, inainte de votul Adunarii Generale a ONU in legatura cu statul palestinian”.

In opinia lui Baer, Netanyahu „spera, de asemenea, sa atraga Statele Unite in conflict – si, de fapt, exista un ordin in interiorul Pentagonului de pregatire pentru conflictul cu Iranul”.

Robert Baer a prognozat ca Israelul va ataca uzina nucleara de la Natanz si alte instalatii, „pentru a le reduce capacitatile” iranienilor. „Iranienii vor lovi inapoi acolo unde pot, adica in Basra si Bagdad”, unde exista o prezenta militara americana.

Fostul agent CIA a afirmat insa ca nu crede ca razboiul se va extinde in regiune: „Ne confruntam cu o escaladare a conflictului, nu un razboi total, planificat”.

La inceputul lunii iunie, Meir Dagan, care a condus Mossadul intre 2002-2010, a spus ca tara sa nu are capacitatea de a stopa programul nuclear al Iranului, avertizand ca un atac preventiv impotriva Republicii Islamice va duce la un razboi regional care va pune Israelul in fata unei incercari „imposibile”.

Dagan a renuntat la functie in ianuarie 2011 si in ultima perioada a facut o serie de afirmatii care sunt in opozitie cu politicile oficiale ale premierului Benjamin Netanyahu. Acesta a spus in repetate randuri ca Israelul nu exclude nicio varianta, inclusiv cea militara, pentru a stopa programul nuclear iranian.

Afirmatiile deschise ale lui Dagan au provocat mirare in Israel, mai ales ca ele au fost facute la scurta vreme dupa plecarea sa din functie.

Biroul lui Netanyahu a refuzat sa comenteze declaratiile fostului sef al Mossad si ale lui Robert Baer.​

Pentru ca negocierile cu Israelul sunt inghetate inca din anul 2008, palestinienii incearca sa obtina de la ONU recunoasterea statului lor aflat in zona Cisiordania, Gaza si Ierusalimul de est, teritorii acaparate de Israel in razboiul de 6 zile din 1967. Israelul s-a retras din Gaza in anul 2005, dar continua sa-i controleze granitele, spatiul aerian si teritoriul maritim.

SUA, unul dintre cele cinci state membre permanente ale ONU, au declarat ca isi vor folosi dreptul de veto impotriva recunoasterii statului Palestina.

Prin urmare daca asta se va intampla:

Traian Băsescu: În cazul unui conflict Iran-Israel, România va fi un partener loial al Israelului.

IAR RUSIA NE VA ATACA MAI MULT CA SIGUR.STIM NOI DE CE, MULTUMIRI DOMNULUI BASESCU.

 

DACA VA INCEPE ACEST RAZBOI, BOCEAUA IN BAT NENE, SI UNDE VEZI CU OCHII, VA FI JALE MARE :

{ PROFETIE: „MARE VARSARE DE SANGE” in 2011 in Romania?

Citez din articolul Proorocie despre un masacru in 2011 in Romania:

   Pustnicul N. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalau. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevazut. In anul 2001, i-a spus fratelui I:
   – Peste doua saptamani, o sa fie un eveniment important intr-o tara indepartata. Efectul daunator in Romania va fi in anul 2001. Ai sa fii in Iasi, sa nu te sperii….[1] Roaga-te lui Dumnezeu sa nu te prinda anul 2011 in oras, pentru ca va fi mare varsare de sange[2]. O  sa randuiasca Dumnezeu si o sa stai in Muntele Rarau, in 2011.
   Fratele I. avea 60 de ani si a intrebat:
   –         Mai este mult pana in 2011. O sa traisc pana atunci?
   –         O sa traiesti. O sa ma rog ca sa locuiesti pe Muntele Rarau.
   Cu un an mai inainte de a se muta la viata cea vesnica[3], pustnicul N. i-a spus fratelui I., ziua in care sa vina si cum sa-l inmormanteze. In ziua pe care o prorocise, a fost gasit adormit intru Domnul si ingropat de fratele I. si maica T., dupa obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalau, in locasul pe care si l-a sapat singur. Pustnicul N. nu a vrut sa i sa puna cruce pe mormant, ca sa nu stie nimeni locul unde este ingropat si i-a dat canon fratelui I, sa nu-i spuna nimanui numele..
   [1] Este vorba de atacul terorist din 11 septembrie 2001, asupra celor doua blocuri gemene din New York, care, dupa cum spunea presedintele Bush, au schimbat soarta lumii (in mai rau pentru crestinii ortodocsi).
   [2] Cum vor putea trai adevaratii crestini in vremurile antihristice? Cu ajutorul lui Dumnezeu, cum au trait in toate timpurile. Dumnezeu este cel care ne ajuta, ne hraneste, ne da sanatate, putere, ne apara si ne mantuieste. Conducatorii si guvernele risipesc darurile lui Dumnezeu. Cine va participa in fiecare duminica si sarbatoare la Sfanta Liturghie, va implini canonul de rugaciuni, va posti, va face milostenie, se va spovedi si impartasi, va primi ajutorul lui Dumnezeu. Iar cine isi va pune nadejdea in oameni, se va chinui si in aceasta viata, si-n viata cea vesnica. Pentru ca spune Duhul Sfant: Blestemat este omul ce se increde in om.
   [3] Pustnicul N. s-a mutat la viata cea vesnica in anul 2002, fiind in varsta de 108 ani.
   extras din cartea Pustnicii nevazuti ai AthosuluiEditura Panaghia. }

 

 

Apar semnele unui posibil razboi intre China si SUA

 

Când într-o zonă se ciocnesc interesele politice și economice ale celor mai mari puteri ale lumii apar conflicte. La început sunt intimidări, apoi se transformă în conflicte armate, pentru ca în cele din urmă să se ajungă la un război în toată regula. În sud-estul Asiei, pe apă, China și SUA își dispută supremația.

 

Marea Chinei de Sud este periferică Oceanului Pacific şi face legătura între cele mai importante strâmtori ale Asiei de Est: Strâmtoarea Malacca, Strâmtoarea Singapore şi Strâmtoarea Taiwan. Este a doua cea mai circulată rută comercială maritimă din lume după volumul de marfă care o tranzitează. Pe lângă importanţa strategică, Marea Chinei de Sud are o populaţie bogată de peşte şi rezerve importante de petrol (7,7 miliarde de barili rezerve dovedite şi 28 miliarde de barili rezerve estimate).

 

Asta face ca toate ţările care au ieşire la această mare – China (inclusiv Macau şi Hong Kong), Taiwanul, Filipine, Malaezia, Brunei, Indonezia, Singapore şi Vietnam – să aibă pretenţii asupra apelor teritoriale ale celorlalte ţări, fiecare revendicând mai multe insule nelocuite din largul mării.

 

Ascensiunea Chinei şi întărirea componentei militare navale a făcut ca zona să devină una cu un risc ridicat de confilict, potrivit unui raport al think tank-ului australian Lowy Institute.

 

“Rutele maritime ale Asiei Indo-Pacifice devin din ce în ce mai aglomerate, constestate şi vulnerabile la conflictele armate. Forţele navale şi aeriene sunt întărite în contextului reconfigurării balanţei puterii economice şi strategice. Schimbarea politicilor de descurajare militară şi a celor de război ale Chinei, Statelor Unite şi Japoniei implică extinderea patrulelor maritime şi a supravegherii intruzive, ceea ce aduce o combinaţie nesigură de efecte stabilizatoare şi destabilizatoare”, se arată în raportul întocmit de Rory Medcalf, Raoul Heinrichs și Justin Jones.

 

China s-a întărit. Restul ţărilor iau exemplu


 

China se orientează către forţele navale, după ce a avut mai multă vreme o armată de uscat, menită să-i protejeze graniţele întinse.

 

După ce a făcut paradă cu J-20 – primul avion invizibil la radar construit de altă ţară decât SUA – la vizita secretarului american al Apărării Robert Gates, China se pregăteşte să lanseze la apă primul portavion şi există dovezi că a pregătit deja drone militare.

 

Marina chineză are acum 70 de vase de suprafaţă, peste 60 de submarine şi 85 de nave rapide echipate cu rachete, fiind cea mai puternică forţă din Marea Chinei de Sud.

 

“Aceste forţe au fost aranjate într-o strategie de apărare pe straturi, cu elemente proactive de anti-acces şi negarea accesului altor forţe în zonă (area-denial). Această abordare urmăreşte să crească riscurile şi costurile forţelor americane şi japoneze care operează în vecinătatea coastelor Chinei şi ale Taiwanului”, se arată în raportul citat mai sus.

 

Guvernul chinez a declarat că pretenţiile asupra apelor teritoriale din Marea de Sud sunt de acum de interes major – “o linie roşie dincolo de care Beijingul ar putea să ia în considerare utlitizarea forţei” – iar răspunusul ferm al Washingtonului, inculsiv în numele altora, a dus la deteriorarea relaţiilor sino-americane. De remarcat că 80% din petrolul importat de China trece prin Oceanul Indian, unde marina SUA deţine controlul, astfel că o blocadă a rutelor de acces ar lăsa economia Chinei paralizată.

 

Japonia îşi creşte şi ea capacităţile de luptă pe mare, în ciuda tăierilor bugetelor de apărare. Numărul de submarine va creşte de la 18 la 24, vor fi cumpărate avioanele de vânătoare de generaţia a cincea F-35, dar şi noi elicoptere dotate cu rachete anti-submarin. Noile maşini de luptă vor fi integrate într-o strategie anti-acces potrivită pentru relieful Japoniei.

 

India a început şi ea să-şi crească capacităţile de luptă pe mare, ca răspuns la avansul Chinei – de altfel, autorii raportului cred că se va ajunge la tensiuni puternice între cele două state -, iar SUA a indicat că va păstra o prezenţă militară considerabilă în zonă.

 

Incidentele

 

Forţele navale ale Chinei au fost implicate în mai multe incidente, din Marea de Sud, până în coastele sudice ale Japoniei. Acestea au devenit mai dese odată cu creşterea numărului de exerciţii militare din zonă, desfăşurate de toate părţile implicate. Pe de o parte China, pe de altă parte SUA, Coreea de Sud şi Japonia.

 

În 8 martie 2009, la 70 mile marine de insula chineză Hainan, cinci vase chineze, o navă de colectare a informaţiilor, două nave de patrulă civilă şi două traulere au interceptat nava de cercetare a marinei SUA USNS Impeccable, suspectată că efectuează o misiune de spionaj. Ambarcaţiunile chineze au blocat vasul american şi au încercat să-i distrugă sonarul cu ajutorul unor cârlige. Incidentul s-a încheiat fără victime, însă consecinţele pentru relaţiile dintre cele două ţări ar fi fost dezastruoase dacă vreunul dintre marinari ar fi fost ucis. În 2006, un submarin chinez din clasa Song a urmărit, fără să fie detectat,  portavionul american USS Kitty Hawk şi a ieşit demonstrativ la suprafaţă în raza de acţiune a torpilelor. În 2009, un submarin chinez a lovit un crucişător american, distrugându-i sonarul.

 

În 2001, un avion de recunoaştere american a fost acroşat de un avion de vânătoare chinez J-8 în apropierea insulei Hainan. În urma coliziunii, avionul chinez s-a rupt în două şi pilotul a murit. Avionul american a fost nevoit să aterizeze de urgenţă pe teritoriu chinez, iar echipajul a fost reţinut.

 

În aprilie 2010, fără a-şi anunţa intenţiile, China a efectuat o serie de exerciţii militare anti-submarin în apele internaţionale de lângă insula japoneză Okinawa. Un elicopter chinez s-a apropiat la doar 90 de metri de ambarcaţiunile japoneze din zonă şi a început să le şicaneze. În septembrie, autorităţile japoneze au răspuns prin arestarea unui pescar chinez care a lovit o ambarcaţiune a pazei de coastă în regiunea Senkaku/Diaoyu din Marea de Est a Chinei.

 

După scandalul diplomatic, China a sistat exporturile de pământuri rare către Japonia, esenţiale pentru industria high-tech a niponilor. Apoi, chinezii au refuzat să condamne bombardamentele Coreei de Nord asupra insulelor Sudului. Acţiunile de intimidare ale Chinei au continuat şi după tsunamiul din martie care a măturat Japonia. Anul trecut, China a trecut pe locul doi, în locul niponilor, în topul celor mai mari economii ale lumii.

 

De asemenea, au fost semnalate multe incidente ale marinei chinze cu cele ale Filipinelor şi Vietnamului. Recent, China a trimis cea mai mare şi mai modernă navă de patrulă –Haixun 31 – prin apele reclamate de Filipine spre Singapore, declanşând reacţii internaţionale ostile.

 

Se speculează că există o independenţă tot mai mare de acţiune a ofiţerilor armatei chineze, şi este posibil ca unii dintre ofiţeri să folosească incidentele pe mare pentru a căuta recunoaştere şi avansarea în cariera militară. Mai mult, aceste incidente sunt folosite pentru a crea precedente care să influenţeze politica naţională.

 

Ne îndreptăm spre un conflict

 

“Frecuşurile dintre Statele Unite, Japonia şi India foarte probabil vor persista şi se vor intensifica. Pe măsură ce numărul şi frecvenţa incidentelor vor creşte, va creşte şi probabilitatea ca un episod să escaladeze spre confruntare armată, o criză diplomatică şi chiar un posibil conflict deschis”, se mai arată în raport.

 

În momentul de faţă, părţile implicate comunică prea puţin, şi nu există un telefon roşu între marinele SUA şi Chinei pe această problemă.

 

Autorii raportului spun că singura şansă pentru dezamorsarea situaţiei este ca actorii principali – China şi SUA – să rezolve diplomatic conflictul.

 

Cele două ţări au legături economice puternice. China este cel mai mare creditor extern al statului american, în timp ce SUA este cea mai mare piaţă pentru exporturile chineze.

 

Când vine vorba de orice seamănă a intervenţie a Washingtonului în politicile Beijingului, oficialii comunişti se aprind imediat. Când China a fost acuzată de către americani că îşi ţine moneda artificial subapreciată pentru a câştiga avantaje competitive, asiaticii au răspuns că sunt pure speculații și că valoarea monedei este una corectă. Când, în urmă cu un an de zile, secretarul de stat Hillary Clinton cerea Chinei să-şi rezolve disputele din apele teritoriale, Beijingul a spus că America trebuie să stea departe de problemele care nu o privesc. În fine, China revendică teritoriul prosperului Taiwan, iar Statele Unite au dat semnalul că vor lua apărarea Manilei dacă recentul conflict din Filipine escaladează.

 

 

 

 

 

1 comentariu

  1. O masura discriminatorie luata doar impotriva romanilor .Guvernul spaniol a judecat corect…Care sunt papagalii ce nu sunt aparati de nimeni??Romanii!Reactia „guvernului” a fost cea asteptata:..Suntem contrariati,dar intelegem…
    Halucinant!Sa accepti cu atata nesimtire o discriminare a propriilor cetateni
    Dar pe alta parte,citind reactiile romanilor obisnuiti pe marginea articolelor din presa care tratau subiectul,cred ca meritam acesti lideri.Sunt asemenea noua!
    In loc ca romanii sa sara ca arsi ,fiind discriminati si scuipati in obraz,ei comentau ca …bine le face!..spaniolii procedeaza corect data fiind situatia somajului(erau avocatii alora,dar uitand sa intrebe de ce doar pt romani )etc
    Avem vocatie de sclavi nenorociti!mai mult suntem plini de ura unii impotriva altora,gata sa ne slavim calaii si sa pupam picioarele strainilor
    nu mai continui…imi vine sa vars


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • wordpress
visitor
  • Iulie 2011
    L M M M V S D
    « Iun   Aug »
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031