HITLER SE INTOARCE

La Muzeul de Istorie din Berlin a fost deschisă cea mai mare expoziţie de după 1945 despre Führer, în care unele exponate propagandistice sunt aşezate strâmb. Expoziţia „Hitler şi germanii – Comunitatea naţională şi crima“ a fost respinsă în 2004 din cauză că ar spori cultul personalităţii din jurul macabrului dictator.

Conceptul revizuit de curatorii Hans-Ulrich Thamer şi Simone Erpel a primit aprobarea comisiei de-abia în 2010, iar la 15 octombrie a fost deschisă cea mai cuprinzătoare expoziţie despre Hitler şi germani din 1945 încoace. Fiind un subiect extrem de sensibil, exponatele stârnesc reacţii dintre cele mai diverse în Germania.

Expoziţia va putea fi vizitată până la 6 februarie 2011, la Muzeul de Istorie din Berlin. Deja în primele două zile, la 15, 16 octombrie, s-au înregistrat peste 10.000 de vizitatori. Duminică, la o săptămână de la vernisaj, oamenii aşteptau la coadă, la muzeu, de o oră pentru a cumpăra un bilet de 6 euro. Organizatorii se aşteaptă şi în continuare la un număr foarte mare de vizitatori, care să dovedească interesul populaţiei faţă de dictator.

Hitler apare alături de simboluri ale morţii Foto: Reuters

„Complexat”, după israelieni

Totuşi, manifestarea nu este o „expoziţie despre Hitler”, deşi include busturi, statui ale dictatorului, înregistrări cu el, biroul, uniformele ofiţerilor, afişe, coperte de reviste, articole de ziar şi fotografii. Pe cei 1.000 de metri pătraţi pe care sunt prezentate exponatele nu există niciun obiect personal al Führerului. „Expoziţia nu intenţionează să arate viaţa neînsemnată a acestui om. Noi vrem să arătăm cum această persoană a reuşit să realizeze o relaţie de simbioză cu popriul popor german, cum el a devenit o proiecţie a dorinţelor acestui popor”, spune Rudolf Trabold de la Muzeul de Istorie.

Urmaşii celor care l-au susţinut pe Hitler vizitează astăzi expoziţia cu miile, după cum anunţă oficialii instituţiei-gazdă. Cu toţii vor să-şi înţeleagă strămoşii care au văzut în Hitler pe „salvatorul Germaniei”. „Este interesant să vezi toate aceste documente, felul în care Hitler se expunea, îşi construia o imagine şi, deşi e greu să îmi imaginez astăzi că lumea a fost receptivă, trebuie să o credem”, spune o vizitatoare.

Tablouri atârnate „pornografic”

Pentru alţi vizitatori, „complexitatea exponatelor redă atmosfera de frică pe care o răspândea regimul lui Hitler”. O turistă din Israel care a văzut expoziţia spune că este o „dovadă a mentalităţii de turmă pe care au avut-o oamenii atunci”, dar şi o experienţă personală. „Este greu de crezut că bunicii prietenilor mei de aici din Berlin, care sunt cu toţii indivizi cu păreri proprii şi ştiu foarte bine ce vor, au urmat orbeşte, conştient, ideile unui complexat ca Hitler. Poate de-asta tinerii de azi din Germania sunt individualişti înflăcăraţi”, ne împărtăşeşte Katja Gorem.

Pentru a se evita interpretări pro-hitleriste sau eroizarea dictatorului s-a renunţat la unele exponate, iar altele dintre cele 600 tablouri şi fotografii sunt prezentate în maniere neobişnuite. Unele tablouri cu puternice simboluri propagandistice, create în acea perioadă, sunt atârnate strâmb pe pereţi. Însă tocmai în acest fel „aproape pornografic”, potrivit publicaţiei „Spiegel”, vede istoricul Wolfgang Wippermann o problemă: „Acest concept semnalează teama de Hitler, iar victimele sunt subreprezentate”. Istoricul consideră că formula expoziţiei este o comercializare a lui Hitler, după mottoul „Hitler sells”, el fiind „kitschizat”.

Îndreptăţită poate fi şi întrebarea formulată în unele articole din presa germană, dacă un urmaş al celor de atunci, un elev de astăzi, este capabil să înţeleagă ironia acestei prezentări. Un presupus os din craniul lui Hitler, care s-ar afla la Moscova, nu a mai fost expus, precum nici elemente din garderoba de gală a „conducătorului”.

Sunt expuse şi uniforme naziste ale ofiţerilor germani Foto: Reuters

„Fără voinţa germanilor nu ar fi existat Führerul”

Întrebarea dacă urmaşii „generaţiei de călăi” înţeleg menirea expoziţiei este îndreptăţită, cu atât mai mult cu cât, potrivit curatorului Thamer, expoziţia se adresează generaţiei care se bazează pe amintiri, martorii dispărând între timp. Thamer subliniază că evenimentul se concentrează asupra relaţiei dintre Hitler şi popor. El susţine că printre intenţiile conceptului său
este şi aceea de arăta că oricine din popor putea afla de „crimele politicii lui Hitler”.

Astfel, Thamer demitizează explicaţia cea mai frecventă în Germania, potrivit căreia oamenii de rând nu ştiau ce se întâmplă cu evreii în timpul războiului sau cum se desfăşura acesta. Indiferent care ar fi discuţiile şi cât de aspre criticile, expoziţia îşi atinge scopul, ea aduce din nou in discuţie trecutul negru al Germaniei. De asemenea, aceasta tinde să susţină descoperirile ştiinţifice ale ultimilor ani, care consolidează teza, aşa cum a subliniat şi curatorul, că „fără voinţa poporului nu ar fi existat nici Führerul”. Astfel societăţii germane i s-a mai aruncat un „os”, la care va fi nevoită să roadă bună bucată de vreme.

Potrivit publicaţiei „Der Spiegel”, chiar şi curatorii expoziţiei, Thamer şi Erpel, „se tem de propriul curaj”, de neonazişti exultaţi şi proteste aspre. Acestea nu au avut loc până acum, dar rămân posibile, deoarece, indiferent cum ar fi prezentat Hitler, se vor găsi mereu unii care să vadă într-o asemena expoziţie o încurajare a simpatizanţilor celui de Al Treilea Reich sau alţii care să o considere o deformare a faptelor istorice. Printre vocile care s-au ridicat împotriva expoziţiei se numără cele din cotidianele „Suedeustche Zeitung” sau „Die Welt”. „Problema cea mai mare a expoziţiei este că nu scoate în evidenţă avantajele pe care politica lui Hitler le-a reprezentat pentru «tovarăşii din popor»”, scrie „Sueddeutsche Zeitung”.

10% din germani vor un Führer

Fundaţia Friedrich Ebert din Germania a dat publicităţii un sondaj despre sentimentele naţionaliste şi eventualele tendinţe spre extrema dreaptă în societatea germană de azi. Astfel, 1 din 10 germani este de părere că ţara ar trebui condusă de „o mână de fier”, de un „Führer”, şi că ar fi de preferat o dictatură ca formă de guvernământ. Studiul a dezvăluit şi proporţiile xenofobiei: 35% dintre repondenţi au susţinut că numărul mare de emigranţi din Germania este îngrijorător, iar 58% au opinat că libertatea religioasă a musulmanilor din Germania ar trebui restricţionată. Sondajul a fost efectuat pe 2. 400 de cetăţeni, cu vârste cuprinse între 14 şi 90 de ani.

„Ne place sau nu, Hitler rămâne cel mai cunoscut brand al Germaniei. În expoziţie se vede cât de mare era dorinţa nemţilor de a eroiza, precum şi rolul propagandei.”
Wolfgang Wippermann istoric

CUM SUNT DRESATE JAVRELE FMI-ULUI SA APLICE NECONDITIONAT MASURILE DE ASASINARE A ROMANIEI .

Se pare ca unii se mai trezesc, insa e prea tarziu, se adevereste ce spuneam in articolul http://salvatiromania.wordpress.com/2009/03/10/fmi-a-pus-mana-pe-cazmaua-cu-care-va-sapa-groapa-romaniei de pe data de 3 martie 2009.
Inainte de a fi asasinat Ceausescu stia ce zice, dar prostimea orbita de ura si pacalita de o falsa democratie cu un nivel de trai mai bun, s-a lasat antrenata in intrigile marsave si ticaloase ale Ocidentului .
Iata ce spunea acesta la inceputul ultimului discurs al sau:

http://salvatiromania.wordpress.com/congresul-al-xv-lea-al-partidului-comunist-roman-romania-in-agonie

Fiasco la întâlnirea dintre liderii Coaliţiei de guvernământ şi reprezentanţii Fondului Monetar în România, veniţi să ia pulsul economiei româneşti şi să bată palma pe un viitor acord. Politicienii români s-au lovit de inflexibilitatea oficialilor FMI, fapt ce a condus la o iritare colectivă. „Am avut senzaţia că discut cu peretele acesta din faţă. Indiferent de ce spuneam. Da, dădeau din cap afirmativ în timp ce vorbeam, după care îşi spuneau poezia. Şi este îngrozitor să ai senzaţia că tu comunici cu cineva care înţelege ce-i spui, după care el spune acelaşi lucru”, a povestit, pentru gândul, liderul minorităţilor naţionale din Parlament, Varujan Pambuccian. Concluzia generală:
„Astăzi s-au enervat toţi. Pentru că nu poţi gândi dezvoltarea unei ţări, prin siguranţa rambursării unui împrumut la o bancă”.

Întâlnirea de 2 ore şi jumătate, pe scurt:

-„De crescut, probabil că vom recupera consistent din tăierea cu 25%, undeva la 14% o să fie majorarea şi am fi putut să ajungem undeva la 18% cu scăderea cotei unice şi să avem speranţa că, în felul în care reacţionează economia, ca la sfârşitul anului viitor chiar să revenim la salariile dinainte de tăiere”

-„Le-a prezentat Adi Videanu foarte corect efectul pe care l-a avut cota unică faţă de efectul pe care îl prognozaseră ei. Şi aceasta a condus la o creştere a veniturilor bugetare, în condiţiile în care FMI-ul-când am făcut lucrul. ăsta prognoza o scădere dramatică a veniturilor bugetare.
Chiar în faţa unor lucruri care au dat rezultate în România oamenii ăştia preferă o poziţie foarte prudentă, de bancher, dar nu putem gândi ca bancherii”

Ce plan pentru resuscitarea economiei a propus Coaliţia

– Creşterea salariului minim de la 600 la 700 de lei. „Este un măreţ plan al Coaliţiei, care este un plan ok, moderat după părerea mea, dar cu şanse reale de a avea efecte în economie. Planul are trei componente corelate între ele şi anume: o creştere a salariului minim (la peste 700 de lei- n.r.) care este în dezavantajul angatorului. Ştim că majoritatea angajatorilor îşi pun salariul minim şi plătesc după aceea diferenţa în mână pentru că în România costurile locurilor de muncă sunt foarte ridicate. Dar făcând lucrul acesta reuşim o parte din banii aceştia care în momentul de faţă sunt plătiţi la negru să-i aducem în zona albă”, a explicat deputatul.

– Scăderea contribuţiilor sociale de la 44% la 41%. „Pentru a compensa această dificultate pe care i-o dăm angajatorului scădem CAS-urile, făcând pentru angajatorii care nu procedează în felul acesta locul de muncă mai ieftin şi România mai atractivă, mai ales pentru corporaţiile străine în care nu se procedează în felul acesta. „Deci, pe de o parte mărim baza de impozitare fără să creăm dificultăţi întreprinderilor care procedează aşa, iar întreprinderilor care nu procedează aşa le creăm o facilitate eu zic rezonabilă”, susţine Varujan Pambuccian.

– Scăderea cotei unice de la 16% la 12%. „Ceea ce pe de o parte pune 4% în buzunarul angajatului. (…) Din cei 25% (tăiaţi de la 1 iulie- n.r.) se recuperează numai din măsura asta de scădere a cotei unice. Eu o privesc ca o primă treaptă către o scădere mai semnificativă a cotei unice care să ne pună şi într-o situaţie de competiţie directă măcar cu ţările din jur. (…) Nu putem să rămânem pasivi şi să vedem cum alte state iau din taxele şi impozitele pe care ar trebui să le ia statul român, doar pentru că la noi taxele noastre sunt mai ridicate” , ne-a creionat planul de bătaie al Coaliţiei liderul minorităţilor naţionale. „Creşterea salariului minim convine şi sindicatelor, nu convine neapărat tuturor angajatorilor, compensăm această creştere cu scăderea CAS-urilor de la 44% la 41% şi mai aducem o facilitate suplimentară cu scăderea cotei unice care cât de cât ne mai apropie de situaţia din ţările vecine,unde cota unică este de 10%”, plusează acesta.

Cum a reacţionat FMI?

„FMI a reacţionat cu lozinci, cu lozinci clasice, în care soluţiile erau: o absorbţie mai mare a fondurilor europene, combaterea corupţiei, combaterea evaziunii fiscale. (…) Lucrurile acestea de care vorbeşte FMI-ul au efecte, în cel mai bun caz, pe termen mediu. Lucrurile de care vorbim noi au efect imediat. E o foarte mare diferenţă. Dacă noi vrem la anul ca o nedreptate pe care am făcut-o bugetarilor: le-a tăiat din salariu pentru că trebuie să susţinem leul (…) trebuie să facem ceva ca aceste salarii să poată reveni la normal. Şi FMI şi UE consideră că resursele din care economia românească îşi poate reveni nu le văd ca resurse şi nu le văd viabile şi operaţionale, într-un orizont de timp rezonabil”, a detaliat Pambuccian.

De ce se opun cei de la FMI

– „Ei consideră creşterea salariului minim ca o pierdere pentru buget, pentru că în momentul acela salariul minim dat bugetarilor este mai mare şi e o pierdere, când în realitatea este un câştig pentru că scoate banii din zona neagră. Nu poţi lucrurile astea să le gândeşti fără să ţii cont de realitate, pru şi simplu făcând nişte adunări, scăderi, înmulţiri, împărţiri. Economia nu înseamnă adunări, scăderi, înmulţiri, împărţiri.”

Ce se întâmplă cu riscurile politice

– „Noi le-am vorbit inclusiv de riscurile politice pe care le implică acest mod de a gândi, pentru că la un moment dat oamenii or să se sature, o să creadă toate balivernele pe care pe vor auzi şi vor gira un partid sau altul populist care le va promite marea cu sarea şi care va constata, odată ajuns la putere,că cel mai ieftin este să bagi banii în poliţie, armată şi servicii şi în momentul acela s-a încheiat totul. Lucrul acesta, după părerea mea, se va întâmpla în multe ţări europene în următorii 5 ani, eu nu aş vrea să se întâmple şi în România”

– „Ei au spus un singur lucru, tot în categoria lozinci, că singurul lucru de care are nevoie România în momentul de faţă este stabilitatea politică, direcţie predictibilă politică. Dar cum să ai stabilitate, când le creezi un inconvenient major oamenilor. Oamenii trăiesc în ţara asta”

-„Reprezentaţii Fondului au venit cu chestia clasică: «Bravo, vă mângâiem pe creştet, sunteţi extraordinari, aţi făcut lucruri eroice. So what? (Şi ce?- n.r.)».”

-„Eu ştiu un singur lucru: indiferent de ce se va întâmpla în România, în Europa lucrurile vor merge în aceeaşi direcţie, adică vor merge în direcţia sfârşitului urât, în convulsii sociale majore, a statului social, care nu mai poate rezista, pentru că el cheltuieşte mult mai mult decât încasează, din ce în ce mai mult. Şansa României este să profite de pe urma nenorocirii globale în momentul de faţă. Dar ca să ai şansa asta, trebuie să ai libertatea de a o face, ori noi ne-am pierdut această libertate acum doi ani. Vreau să o recâştigăm, încep să gândesc în termenii ăştia.

Despre disponibilizări

-„Despre disponibilizări nu au mai pomenit nimic şi cred că era şi foarte greu în atmosfera care era acolo să pomenească despre aşa ceva”.

-„Ei (cei de la FMI- n.r.) au nişte ipoteze pe care le folosesc, indiferent de ţară, la fel. Noi trăim în realitatea asta şi poate că ipotezele noastre sunt ceva mai apropiate de lumea în care trăim. Trebuie să şi înţeleagă: când lucrezi într-o mare corporaţie, şi FMI este o mare corporaţie, trebuie să funcţionezi după regulile corporaţiei, care sunt non-discriminatorii şi care se aplică otova, indiferent de locul în care se aplică, lăsând o marjă foarte mică, dacă are o reprezentanţă locală corporaţia, de a adapta criteriile corporaţiei la realitatea locală. Aşa e şi acum. O bancă globală, care gândeşte global şi care nu se încurcă în criterii flexibile, care diferă de la o ţară la alta.”

-„Din punctul de vedere al acelei bănci, ea şi-a recuperat împrumuturile făcute, la dobânda la care le-a făcut. Din punctul lor de vedere, toate poveştile au fost de succes. Şi-au luat banii înapoi, cu dobânda aferentă. Din punctul de vedere al ţărilor şi al popoarelor respective, toate au fost poveşti de eşec. Depinde pe ce scaun te aşezi! Eu, până una alta, sunt pe acest scaun din România, nu sunt pe scaunului celui de la BM, că să mă gândesc la un singur lucru: am făcut un împrumut şi nu vreau să risc în nici un fel recuperarea lui cu dobânda aferentă. Îi înţeleg şi pe ei, dar obligaţia mea este să înţeleg ce se întâmplă aici şi s-ar putea ca diferenţa dintre cele două înţelegeri să devină atât de mare încât să nu mă mai intereseze să-i înţeleg pe ei.”

– „Există o frică a politicului de a lua măsuri de genul acesta ( de a concedia- n.r.), pentru că, pe de-o partea, există obişnuinţa de a lua voturi oferi de ceva bani în plus, care a mers când economia era în creştere, dar care n-are cum să meargă când economia este în cădere şi probabil că minimul acestei depresii în care ne aflăm o să fie undeva între 2015-2016.

Coaliţia ţine cu dinţii de plan

-„Noi nu avem de gând să cedăm, indiferent de presiunile care se fac din multe zone şi din zone româneşti. BNR îşi atinge toate obiectivele pe mecanismul acesta şi eu pot să înţeleg Banca Naţională, dacă aş fi acolo probabil că aş gândi la fel. Eu stau pe alt scaun şi eu trebuie să privesc lucrurile din altă perspectivă. Nu putem să gândim lucrurile fără nici un fel de risc, stând ca broasca aia care nu riscă nimic în secund aurmătoare, dar peste oră e moartă”

– „Eu nu cred că se va lua o decizie săptămâna asta. Până la urmă cred că se vor întoarce sub iminenţa dorinţei noastre de a lua măsurile astea.

– „Eu ştiu foarte sigur că mai mult decât s-a tăiat nu se mai poate tăia, pentru că societatea nu are de unde să suporte lucrul acesta, ba mai mult, că va trebui anul viitor să punem la loc ceva, dacă nu chiar tot. Şi eu ştiu foarte sigur că pt a păstra ce există acum şi a mai pune la loc trebuie să faci economia să funcţioneze ca să poţi lua de pe urma ei taxe şi impozite.
Toate măsurile de tăiat cheltuieli operaţionale sunt epuizate, tot ce se mai poate face este să vii cu măsuri care să crească economia.”

Vineri, o nouă întâlnire

-„Am convenit că discuţiile vom urma. Din fericire, există oamenii în Coaliţie cu mult mai mult simţ diplomatic decât mine. Eu am făcut urât, recunosc. Nu mă simt foarte confortabil să fiu în postura celui care voie ca să facă un lucru bun, dar asta e. Nu avem încotro. Ne-am înhămat la lucrul ăsta şi acum suntem în tunel.”

-„Vineri o să aibă loc o discuţie tehnică cu cei care au făcut simulări şi eu sper să-i convingă, cu toate că, repet, ei, în 2005, au avut o evaluare aberantă de ce s-a dovedit a fi real şi de evaluarea pe care a făcut-o România şi care s-a dovedit extrem de apropiată de ce s-a dovedit a fi în mod real”