IMPLANTUL DE CIPURI IN CREERUL UMAN, BATE LA USA .


A devenit milionar în dolari încercând să descifreze misterele creierului uman. Românul Valentin Dragoi a câştigat în ultimii ani premii în valoare de aproape 5 milioane de dolari pentru activitatea sa ştiinţifică. Ultimul, Pioner Award, în valoare de 3,5 milioane de dolari i-a fost acordat pentru ”cercetare revoluţionară” în medicină. Banii câştigaţi vor fi folosiţi tot în numele ştiinţei, pentru noi dotări şi cercetători de top.

A absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare de la Iaşi, iar acum face descoperiri revoluţionare în medicină şi colecţionează premii de milioane de dolari. Valentin Drăgoi a părăsit România în 1992 pentru a se specializa în neurobiologie, după ce făcuse primii paşi în acest domeniu de unul singur. Acum deţine deja un laborator propriu, în cel mai mare centru medical din SUA, Texas Medical Center. Cercetarea care i-a adus recunoaşterea internaţională şi aproape 5 milioane de dolari se concentrează pe modul în care reţelele de neuroni pot influenţa percepţia şi comportamentul uman.

Într-un interviu acordat REALITATEA.NET, Valentin Drăgoi vorbeste depre activitatea sa de cercetare, dar şi despre sistemul românesc de educaţie şi de cercetare.

Cand si de ce ati plecat din Romania?

V.D.:  Am ajuns un SUA in vara lui 1992, atunci cind am obtinut o bursă doctorală la Duke University. Nu am plecat din Romania din motive economice, ci doar ca sa ma realizez profesional. Deşi am terminat sectia de calculatoare a fostului Institut Politehnic din Iaşi, am fost întotdeauna atras de teoria sistemelor adaptive şi cea a retelelor neuronale artificiale. După 1991, am devenit extrem de curios să înteleg fundamentele retelelor neuronale biologice, nu doar teoria retelelor de neuroni artificiali. Din acest motiv, am făcut pasul de la ştiinta calculatoarelor la neuroştiinte, mai întâi cu un doctorat la Duke University, iar apoi cu un stagiu postdoctoral (de aproape şase ani) la Massachusetts Institute of Technology (MIT). Ce m-a atras la Statele Unite a fost programul extraordinar de cercetare, în opinia mea cel mai competitiv din lume. Aici expresia „sky is the limit” este luată foarte în serios, nimic nu pare imposibil şi esti mereu îndemnat să-ti învingi propriile limite.

În 2009 ati primit o bursă de 1,2 milioane de dolari, iar in acest an un premiu de 3,5 milioane de dolari. Ne puteţi spune mai multe despre studiul la care lucraţi? Care este scopul acestuia? Cat de greu a fost să ajungeţi aici?

V.D: Scopul cercetarii laboratorului meu este intelegerea principiilor codarii informatiei senzoriale de catre retelele celulare (neuronale) din creier si modul cum pot ele influenta perceptia si comportamentul. Ca model, ne concentram pe structurile corticale din primate (maimuta si om) pe care le examinam folosind tehnici electrofiziologice, psihofizice, computationale, si mai nou, optogenetice. Ceea ce distinge cercetarea noastra de eforturile de cercetare ale altor grupuri din lume este accentul pe intelegerea modului in care populatiile de neuroni (spre deosebire de neuronii analizati separat) din creier codeaza informatie. Desigur, am fost foarte fericit sa primesc un telefon in iulie 2010 din biroul directorului NIH (National Institut of Health) prin care am fost anuntat ca am fost selectat sa primesc aproximativ 3,5 milioane de dolari pentru urmatorii 5 ani pentru a continua cercetarile laboratorului vizind intelegerea codarii informatiei de catre retelele de neuroni. Pioneer Award este o inalta onoare care se confera anual unui grup extrem de restrans de oameni de stiinta de la universitati americane in toate domeniile biomedicale, incluzind aici biologia cancerului, biologia moleculara, genetica, imunologia, neurobiologia, si multe altele.

Pentru a fi considerat Pioneer, cercetarea propusa trebuie sa reflecte idei substantial diferite de celealte idei care sunt deja explorate de alti cercetatori din intreaga lume”.

In ceea ce ma priveste, am obtinut date preliminare care imi vor permite sa folosesc pentru prima data implanturi corticale wireless care vor putea transmite in timp real semnale de la un numar mare de neuroni din multiple zone ale creierului. Aceste dispozitive vor permite intelegerea unor fenomene pina acum inaccesibile cercetatorilor, cum ar fi codarea informatiei de catre populatii de neuroni in timpul invatarii in medii naturalistice, in timpul explorarii active a mediului (‘foraging’), si intelegerea relatiei dintre somn si capacitatea retelelor de neuroni de a coda informatie.

Filosofia acestui super-grant, cum este Pioneer, este sa oferi unui numar restrins de cercetatori fonduri impresionante care sa faca posibile experimente riscante care pot cu adevarat sa adinceasca limitele cunoasterii. Voi mai aminti aici faptul ca in 2009 am obtinut un alt award extrem de competitiv cu initiale sugestive: EUREKA (Exceptional Unconventional Research Enabling Knowledge Acceleration), adica cercetare exceptionala si neconventionala care permite accelerarea cunoasterii. Cele doua granturi, Pioneer si EUREKA sunt un fel de El Dorado (din punct de vedere financiar) pentru orice om de stiinta cu ambitii. Adica pentru o perioada de mai multi ani nu iti mai pui problema cautarii surselor de sponsorizare, si atunci mintea ti se elibereaza semnificativ nemaifiind pusa in situatia de a explora sau inventa noi finantari.

Ce veti face cu banii?

Voi folosi fondurile Pioneer si EUREKA pentru a angaja cercetatori de top si pentru a mari capacitatea laboratorului, atit in ceea ce priveste spatial propriu-zis (decanul universitatii mi-a dublat deja spatial laboratorului) cit si in ceea ce priveste echipamentul.

Educatia romaneasca are un start fulminant, dar se plafoneaza atunci cand trebuie sa produca cu adevarat

Ati studiat si in România şi în SUA, la Duke University şi la Massachusetts Institute of Technology, două instituţii de învăţământ clasate între cele mai bune universităţi din lume. Cat de mare este diferenta dintre cele două sisteme de educatie?

Sistemul educational din Romania are un start fulminant, in liceu se predau cunostinte cu care in USA te intilnesti la nivelul colegiului. Din aceasta ‘precocitate’ insa, doar virfurile au de cistigat, si in acest context Romania obtine performante anuale la Olimpiadele de matematica, fizica, sau chimie. Problemele apar mai tirziu insa – sistemul de invatamint se plafoneaza exact atunci cind el trebuie sa produca cu adevarat, el devine din ce in ce mai putin performant in anii de colegiu si in cei de pregatire a tezei de doctorat. Aici apar diferentele majore fata de universitatile din Vest. De aceea, atunci cind comparam sistemul romanesc de invatamint cu cel american, de pilda, comparatiile nu ar trebui sa excludem sistemul in ansamblu, sa nu ne oprim la performantele de la olimpiade ci sa ne uitam mai ales la performantele din universitati, si anume unde publica profesorii si cercetatorii romani, in ce jurnale, si ce impact au lucrarile lor.

Ce ar trebui schimbat urgent în educaţia superioară din România?

Pentru revigorarea sistemului universitar romanesc as vedea citeva solutii. In primul rind, ar trebui atit ca cei din minister, dar si profesorii romani in ansamblu, sa incerce sa se inspire din sistemul din Vest, eventual sa transplanteze acel sistem bazat doar pe competitivitate. Avansarea de pilda sa se faca doar in functie de performante – nu numai performante la predarea cursurilor, ci mai ales performantele de cercetare: lucrari publicate, grant-uri, colaborari, premii obtinute, etc. In al doilea rind, universitatile romanesti trebuie sa se deschida total pentru colaborari reale cu universitatile din Vest, si aici as vedea echipe multinationale lucrand la acelasi proiect, schimburi de studenti si postdoctoranzi, si, de ce nu, schimburi de profesori pe ruta Bucuresti – New York. Un inceput in aceasta directie ar putea fi abordarea romanilor care ocupa posturi academice in Vest. Ei trebuiesc contactati urgent si ofertati cu posturi onorifice sau asociate, neretribuite, in cadrul universitatilor romanesti.

In al treilea rind, schimbarea trebuie sa se produca si de jos in sus. Adica cei din mediile universitare (atit student cit si profesori) trebuie sa citeasca mult mai mult, mai putin accent pe carti sau revizii care prezinta informatii la un nivel general, si mai ales insistat pe articole din revistele importante de specialitate. Numai cunoscind prezentul si identificând tendintele la nivel mondial poti crea ceva nou

”In cercetarea romaneasca exista o acuta lipsa de pregatire la varf si de competitivitate”

Ati lucrat în România, iar acum va desfăşuraţi activitatea în SUA. Deci cunoaşteţi ambele medii de lucru. Cat de greu este să obţii rezultate veritabile în cercetare, în România, comparativ cu situaţia din SUA?

Ma pot referi doar la cercetarea biomedicala din Romania, care este abia la inceput, desi exista sperante reale. Fondurile au lipsit pentru. multa vreme, insa aceasta problema poate fi reglata in viitorul apropiat odata cu injectia de fonduri europene. Evident, nu poti face mare lucru daca nu ai un laborator sau aparatura performanta. Cu toate acestea, consider ca problema lipsei fondurilor de cercetare este supradimensionata, adica ‘hai sa ne plangem ca nu avem cu ce ca sa motivam lipsa rezultatelor’. Consider ca romanii sunt un popor inzestrat, creativ, si descurcaret chiar si in lipsa fondurilor. Se pot face extraordinar de multe lucruri si cu bani mai putini, numai ca atunci trebuie sa existe idei cu adevarat importante. Daca exista dorinta si o documentare serioasa se pot face lucruri marete.

Pe de alta parte, sa recunoastem ca exista o acuta lipsa de pregatire la virf, o lipsa de competitivitate. Un alt motiv al lipsei de rezultate palpabile in cercetarea romaneasca il constituie aparenta lipsa a interesului si curiozitatii manifestate de cercetatorul roman. Aceasta problema insa are radacini adinci. Spre exemplu, am ramas perplex cind, in iunie 2010 cu ocazia unui seminar pe care l-am tinut la Universitatea de Medicina din Iasi, n-am zarit decit 1-2 studenti (audienta a fost formata in principal din profesori). Mi s-a spus ca multi studenti, desi fusesera anuntati, n-au venit din cauza vremei defavorabile (ploua torential la acea ora). Poate fi un motiv, dar imi amintesc ca pe vremea cind eram eu student, salile de conferinte erau pline atunci cind cel care vorbea apartinea mediului academic Vest European sau American, si pe deasupra mai avea si ceva de spus. Oamenii de stiinta din Romania, si asta ar merita inceput inca de pe vremea studentiei, trebuie sa incerce sa redescopere bucuria de a afla lucruri noi, de a invata despre un fenomen nou care le poate deschide noi orizonturi si a le ghida pasii in viitorul apropiat.

”Cercetatorii romani trebuie sa renunte la superioritatea tipic romaneasca”

Cât de greu este pentru un cercetător român să se afirme în străinătate?

In primul rind, cercetatorul roman care incearca sa faca o cariera in Vest trebuie sa renunte la superioritatea tipic romaneasca, adica acel “eu le stiu pe toate”. Trebuie sa invete sa asculte, chiar si atunci cind crede ca stie. Mai important, am fost de-a dreptul bulversat cind am ajuns in USA si am realizat ca trebuie sa incep sa invat sa pun intrebari. In Romania, esti invatat sa rezolvi probleme, iar aceste probleme sint deja formulate. Spre exemplu, incepand cu scoala primara si continuand cu studiile universitare, incontinuu rezolvi probleme. Si totusi, cum inveti sa pui o intrebare care nu s-a mai pus niciodata? Este dificil, consider ca aici este esenta cercetarii. Trebuie sa vii cu o noua intrebare stiintifica pe care eventual nimeni so n-o mai fi formulat, si apoi sa incerci sa o rezolvi.

Romanii exceleaza la rezolvatul problemelor, dar nu stiu sa puna intrebari. Succesul unei cariere in Vest depinde si de virsta academica la care iti incepi activitatea. Totul devine mai simplu daca obtii un doctorat de la o universitate americana sau vest europeana – universitatea si/sau profesorul cu care lucrezi trebuie sa fie insa cit mai ‘vizibili’. Daca iti vezi de treaba, asta insemnand sa fii dispus sa faci sacrificii si sa mmuncesti cot la cot cu colegii de laborator, poti termina un doctorat in 4-5 ani. In prezent, in cele mai multe domenii, nu poti obtine o pozitie universitara fara un stagiu postdoctoral de 3-7 ani in care trebuie sa publici lucrari cat mai interesante si inovatoare in reviste cat mai vizibile.

În România se publică un singur articol cotat ISI la trei cercetători? În plus, numărul participanţilor români la proiectele din Programul Cadru 7 finantat de Comisia Europeană reprezintă doar 1% din total. De ce lucrurile evoluează atât de lent în sistemul românesc?

Cercetatorul roman trebuie sa reinvete definitia cercetarii adevarate. In primul rind trebuie sa aloci activitatilor stiintifice un timp consistent. Spre exemplu, eu si altii ca mine, dedicam cam 70% din timpul diurn muncii de cercetare (aici am exclus cele aproximativ 2-3 ore petrecute cu familia sau prietenii). Restul timpului (30%) este alocat activitatilor didactice, interactiunilor cu studenti si postdoctoranzi, conferinte, etc. De multe ori ajungi sa dormi 4 ore in medie pe parcursul unei saptamini in vederea finalizarii unui proiect sau lucrari. De multe ori lucrezi si in weekend atunci cind munca de laborator o cere. Spre exemplu, pe cind urmam studiile postdoctorale la MIT faceam uneori experimente si analize care durau 48 de ore, deci nu inchideam un ochi 2 nopti la rind.

In al doilea rind, trebuie sa citesti si sa te documentezi in permanenta. In prezent, informatiile apar intr-un ritm nebun. Daca nu esti informat, risti ca tema ta de cercetare sa fi fost deja abordata de altii, si atunci pierzi ani de munca. In al treilea rind, cercetatorii romani trebuie sa aiba ambitii, sa-si propuna foarte mult ca sa poata in final realiza ceva important. Viata este prea scurta ca s-o irosesti cu teme de cercetare banale, neinteresante. Iar aceasta este general valabil in viata de zi cu zi, avem prea putin timp pentru a-l irosi cu lucruri neimportante.

Ce îi recomandaţi unui tânăr cercetător care lucrează în România şi vrea să facă cercetare ştiinţifică de calitate? Poate să îşi atingă scopul în România sau ar fi mai bine să plece într-o ţară care investeşte mai mult în cercetare?

Un stagiu de pregatire in sistemul american sau vest european ar ajuta enorm, eu il consider chiar esential pentru nivelul actual al cercetarii in Romania. Tinarul cercetator roman va avea astfel posibilitatea sa ajunga sa puna noi intrebari intr-un domeniu nou pentru el. Foarte important este si ca el sa invete sa scrie in limbaj stiintific coerent si sa poata face prezentari de specialitate in limba engleza. Acestea nu sint lucruri usor de realizat atunci cind traiesti in Romania. Noi nu suntem educati sa scriem in limbaj stiintific, poti invata insa aceste deprinderi de la un mentor stiintific. De asemenea, in Romania nimeni nu te invata cu adevarat sa vorbesti in public, sa iti prezinti munca in fata unei audiente de 50-60 de oameni din domenii diferite, si de a te face inteles de grupul caruia i te adresezi. Este esential ca cercetatorul roman sa manuiasca cu dexteritate instrumentele scrise si orale, altfel el risca sa nu poata fi inteles de colegii lui. Asta ar duce la o diminuare a mesajului stiintific, la un impact redus, si in final la autoexcludere.

4 comentarii

  1. You are a very bright person!

  2. wonderful post, very informative. I wonder why the other specialists of this sector do not notice this. You must continue your writing. I’m confident, you have a great readers’ base already!

  3. I’m impressed, I have to say. Actually rarely do I encounter a blog that’s each educative and entertaining, and let me tell you, you might have hit the nail on the head. Your idea is excellent; the difficulty is something that not sufficient people are talking intelligently about. I’m very joyful that I stumbled across this in my seek for one thing relating to this.

  4. An impressive share, I simply given this onto a colleague who was doing a little bit evaluation on this. And he in actual fact bought me breakfast as a result of I found it for him.. smile. So let me reword that: Thnx for the treat! But yeah Thnkx for spending the time to discuss this, I feel strongly about it and love studying extra on this topic. If doable, as you become expertise, would you mind updating your blog with extra particulars? It is highly useful for me. Massive thumb up for this blog publish!


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s